Suspension of execution of financial correction order for public procurement irregularities; failure to meet cumulative requirements of well-justified case and imminent damage

Şedinţa publică din data de 1 februarie 2023

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, la data de 11.05.2022, sub nr. x/2022, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene, Direcţia Generală Programe Europene Competitivitate, a solicitat suspendarea executării Notei de constatare a neregulilor si de stabilire a corecţiilor financiare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergentă nr. 30542 din 17.03.2022, întocmită de DGPEC, până la soluţionarea în fond a cauzei.

În fapt, reclamanta a arătat că, suspendarea executării actului administrativ se poate dispune în situaţia îndeplinirii cumulative a celor două condiţii prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv existenta unui caz bine justificat şi necesitatea evitării unei pagube iminente sau dificil de reparat.

Relativ la condiţia privind existenţa cazului bine justificat, a arătat că, la data de 14.06.2012, Societatea Comercială A. S.R.L. a semnat Contractul de finanţare nr. x pentru implementarea proiectului "Modernizare şi extindere capacitate de producţie la S.C. A. S.R.L." în cadrul Programului Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice ("POSCCE"), Axa Prioritară I - Un sistem inovativ si eco-eficient de producţie, D.M.I. 1 .1 Investiţii productive şi pregătirea pentru competiţia pe piaţă a întreprinderilor, în special a IMM; Operaţiunea l.l.1 pentru consolidarea şi modernizarea sectorului productiv prin investiţii tangibile si intangibile.

De asemenea că, pentru acoperirea cofinanţării cheltuielilor eligibile şi a celor neeligibile Societatea a contractat un împrumut bancar în valoarea de 3.500.000 Euro, la B., ceea ce a generat şi creşterea cheltuielilor cu dobânzile si a cheltuielilor cu diferenţele de curs valutar.

A mai arătat că, pentru îndeplinirea obligaţiilor asumate, pe perioada de implementare a proiectului, Beneficiarul a demarat procedura de licitaţie privind achiziţia de bunuri şi servicii, conform prevederilor din Anexa 7 la Contractul de finanţare intitulată "Instrucţiuni de achiziţii publice pentru beneficiarii privaţi ai programului Creşterea competenţelor economice", oferta declarată câştigătoare fiind cea depusă de către C., cu care a încheiat Contractul de

Reclamanta a invocat şi prescripţia ca mod de stingere al creanţei, apreciind că, suma solicitată este prescrisă, prescripţia reprezentând un mod de stingere al creanţelor bugetare rezultate din nereguli, în raport de dispoziţiile art. 38 din O.U.G. nr. 66/2011.

În ce priveşte paguba iminentă a arătat că, aceasta este reprezentată de prejudiciul material viitor şi previzibil, executarea actului administrativ fiind de natură a crea pagube serioase, cu consecinţe ireparabile sau dificil de reparat, împiedicând buna desfăşurare a activităţii comerciale a Societăţii.

Astfel, a arătat că, are de onorat plata drepturilor salariile în cuantum lunar de 2.064.319 RON, la care se adaugă contribuţiile salariale în cuantum de 885.880 RON si obligaţii de plată scadente către bugetul consolidat al statului, obligaţii restructurate, eşalonate sau amânate la plată, aşa cum rezultă din înscrisurile anexate. A mai arătat că, ANAF a emis forme de executare a titlului de creanţă.

În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 14 din Legea nr. 554/2004.

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 132 din 30 mai 2022 a respins cererea de suspendare a executării Notei de constatare a neregulilor si de stabilire a corecţiilor financiare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergentă nr. 30542 din 17.03.2022, întocmită de DGPEC, până la soluţionarea în fond a cauzei.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 132 din 30 mai 2022 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, în termen legal, a promovat recurs reclamanta A. S.R.L., în condiţiile art. 493 C. proc. civ.

Criticile se circumscriu dispoziţiilor art. 488 alin. (1), pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., având în vedere că sentinţa instanţei de fond nu este motivată şi conţine motive contradictorii, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

În cauză, motivarea instanţei nu răspunde astfel exigenţelor legale incidente, instanţa fundamentându-şi soluţia exclusiv pe apărările pârâtei, cu nesocotirea argumentelor reclamantei.

Susţinând că aceasta a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., respectiv pct. 3 din "Instrucţiunile de achiziţie pentru beneficiarii privaţi ai POS CCE", art. 60 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 66/2011, art. 27 din Regulamentul Comisiei (CE) nr. 1828/2006 din decembrie 2006, art. 2 şi art. 43 din Directiva 2004/18/CE, art. 9 alin. (4) paragraful 2 teza finală din Regulamentul nr. 883/2013, art. 21 alin. (11) din O.U.G. nr. 66/2011, art. 99 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006), a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea cererii de suspendare astfel cum a fost formulată.

Criticile formulate de recurentă au vizat, în esenţă, următoarele aspecte:

În speţa dedusă judecăţii se observă că actul administrativ nu a fost motivat de autorul său, ci de către un terţ (OLAF).

Totodată nu se poate reconstitui raţionamentul efectuat de autorul actului pentru a ajunge la adoptarea sa. În susţinerea cazului bine justificat, arată că autoritatea intimată avea obligaţia să realizeze propria investigaţie, iar nu să îşi însuşească concluziile din raportul OLAF, acest raport având caracter de recomandare, fiind un act primar de control.

Mai susţine că, potrivit art. art. 21 alin. (11) din O.U.G. nr. 66/2021, structura verificată care dreptul de a-şi exprima punctul de vedere, însă apărările formulate de societate nu au fost examinate.

Astfel, în privinţa preţului, nici OLAF şi nici Autoritatea nu au arătat care era preţul de piaţă al Echipamentelor în anul 2012, când a avut loc achiziţia de către Societate, pentru a se putea stabili dacă valoarea a fost supraevaluată.

Pentru a se stabili dacă valoarea Echipamentelor a fost supraevaluată faţă de nivelul pieţei, trebuia comparat preţul de achiziţie la nivelul anului 2012 prin raportare la contracte similare, liste de preţuri sau medii la nivel de industrie (ex. vânzări similare în cadrul UE) - în acest sens fiind şi Ghidul COCOF (a se vedea pag. 10) - nicidecum prin raportare la anii 2014 şi 2015.

În ceea ce priveşte cazul bine justificat, susţine că reclamantei i-a fost încălcat dreptul la apărare, care, în această procedură, este stabilit de lege, în sensul că structura verificată are dreptul să îşi exprime punctul de vedere care se analizează de structura de verificare. Reclamanta a menţionat în scris apărările făcute, însă din conţinutul Notei se observă că nu au fost analizate susţinerile sale.

De asemenea, arată că nu există o culpă a reclamantei în ceea ce priveşte cele constatate în computerul altei firme, cu atât mai mult cu cât acestea erau ulterioare depunerii ofertelor.

În ceea ce priveşte nemotivarea actului a cărui suspendare se solicită, susţine că acesta trebuie motivat prin indicarea textelor de lege şi a culpei reclamantei. OLAF face o verificare, ce are caracter de recomandare, iar autoritatea română care aplică sancţiunea poate să îşi însuşească sau nu recomandarea, dar trebuie să facă propria anchetă şi nu să copieze recomandarea OLAF.

Susţine recurenta că nici procentul de 25% nu a fost calculat corect, astfel că reclamanta nu poate fi executată pentru o sumă mai mare.

Inclusiv în Nota de constatare nr. x din 17.03.2022 şi în raportul OLAF se arată că suma suspectată a fi plătită necuvenit este în valoare totală de 2.860.598,00 RON (aprox. 641.390,00 EURO).

Cu toate acestea pârâtul stabileşte în sarcina Beneficiarului o creanţă de 3.326.276,75 RON, reprezentând o corecţie de 25% aplicată asupra valoni eligibile a Contractului de furnizare nr. x/17.07.2012.

Referitor la această critică instanţa de fond a arătat că, la o verificare sumară a valorii corecţiei financiare (pct. 10 din Nota de constatare), rezultă că aceasta a fost corect stabilită, fără să indice însă dispoziţiile legale în baza cărora corecţia de 25% a fost aplicată asupra valorii eligibile a contractului de furnizare nr. x/17.07.2012 şi nu asupra participării comunitare.

De asemenea, susţine că se pune şi problema prescripţiei, ce urmează a fi invocată pe fondul cauzei.

Cu privire la paguba iminentă, arată că din actele depuse la dosar rezultă că societatea reclamantă are 600-700 de angajaţi, plăteşte salarii de 2 milioane RON lunar şi contribuţii la stat de 885.000 RON şi are dificultăţi astfel cum rezultă din actele depuse, neavând bani în conturi.

1.4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată intimatul-pârât Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene, a solicitat respingerea recursului ca nefondat. A arătat că, toate susţinerile reclamantei vizează aspecte referitoare la fondul dreptului său, la o pretinsă respectare a tuturor normelor în materie cu privire la modul în care a fost desfăşurată procedura de achiziţie sancţionată, argumente care converg spre o aparentă inexistenţă a faptelor sancţionate şi a căror analiză ar face de prisos acţiunea în anulare atât timp cât toate aceste chestiuni ar face obiectul analizei instanţei învestite cu cererea de suspendare, lucru care, evident, nu poate fi validat.

Intimatul-pârât a învederat faptul că, din rezultatele activităţilor de verificare, precum şi documentaţia analizată, se poate concluziona, conform raportului OLAF, faptul că procedura de licitaţie a fost viciată, întrucât societatea D. S.R.L., deşi nu a participat la procedura de licitaţie, a reţinut în computerul propriu documentele, în special formularul "Oferta financiară", care au fost depuse în procedura de licitaţie de către concurenţii C. şi CEDIAS S.R.L.

1.5. Procedura derulată în recurs.

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 12 august 2022 a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 1 februarie 2023, cu citarea părţilor.

În faza procesuală a recursului au fost administrate probe, respectiv constând în raportul final emis de OLAF, cerere care a fost comunicată părţilor.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenta-reclamantă şi faţă de întreg probatoriul administrat, prin raportare la normele legale incidente, Înalta Curte, în urma propriului demers de verificare a actelor şi lucrărilor dosarului reţine că recursul de faţă este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Aşa cum reiese din art. 483, art. 488 C. proc. civ., scopul recursului este acela de a supune instanţei de recurs doar examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, ceea ce presupune realizarea doar a unui control de legalitate cu privire la hotărârea atacată, fără a se putea reaprecia starea de fapt stabilită de instanţa de fond, şi, în mod implicit, fără a se putea reanaliza probele întrucât reanalizarea probelor implică reanalizarea situaţiei de fapt.

Înalta Curte constată că prin criticile de recurs formulate, recurenta procedează la reiterarea aspectelor invocate în faţa instanţei de fond, cărora li s-a răspuns în mod corect în considerentele hotărârii recurate, condiţii în care nu va relua argumentele expuse de judecătorul fondului, ci se va limita, doar, la analiza criticilor care se circumscriu unor veritabile motive de recurs.

Criticile referitoare la nemotivarea sentinţei, susceptibile de încadrare în motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., sunt neîntemeiate.

Prin această critica, recurenta-reclamantă a reproşat instanţei de fond nemotivarea sentinţei pronunţate, în condiţiile în care nu au fost analizate apărările reclamantei expuse prin cererea de chemare în judecată, ceea ce echivalează cu o motivare insuficientă şi superficială, critică ce se încadrează în dispoziţiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ.

Motivul de recurs este nefondat în condiţiile în care ceea ce critică recurenta este, în fapt, menţinerea soluţiei din actele administrative atacate sub aspectul că instanţa a ajuns la aceeaşi concluzie, împrejurare ce nu poate fi asimilată unei nemotivări a hotărârii.

Mai mult, judecătorul nu trebuie să răspundă fiecărui argument în mod separat, fiecărei nuanţe date de părţi textelor pe care acestea şi-au întemeiat cererile.

În condiţiile în care instanţa de fond şi-a prezentat argumentele pentru care a considerat că sunt temeinice actele atacate nu se poate reţine absenţa unei motivări care să menţină soluţia pronunţată. Faptul că judecătorul interpretează elementele bazei factuale într-o altă manieră decât cea agreată de parte, relevanţa acestora nu echivalează cu o nemotivare, în sensul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În prezenta cauză, instanţa de fond a indicat ce reprezintă, în opinia sa, indicii temeinice, respectiv argumentele care au stat la baza raţionamentului său logico-juridic concretizat în dispozitivul sentinţei, astfel că nu se poate susţine, cu suficient temei, că hotărârea atacată în prezenta cauză ar fi nemotivată, contradictorie, sau că, prin prisma considerentelor sale, nu ar fi posibilă exercitarea controlului judiciar prin intermediul căii de atac a recursului.

Hotărârea judecătorească recurată explică în mod convingător soluţia pronunţată în dispozitiv, prin argumente de fapt şi de drept care demonstrează că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat probele dosarului, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri şi a explicat raţionamentul pe baza căruia a respins acţiunea.

Aşadar, în mod incontestabil, Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a realizat o justă expunere argumentelor care au condus la respingerea acţiunii, astfel că vor fi înlăturate ca nefondate criticile întemeiate pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Cu privire la criticile de nelegalitate întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 proc. civ., acestea nu sunt fondate.

În primul rând Înalta Curte va avea ca premisă situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond, asupra căreia, în actuala structură a dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ., instanţa de recurs nu poate reveni.

Totodată, analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor expuse de către recurentă, referitor la criticile de nelegalitate, prin prisma motivului de casare, cel reglementat de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., verificate de către instanţa de control judiciar, au un caracter nefondat, nefiind relevată nicio încălcare sau aplicare greşită a normelor de drept material în chestiunea invocată de titularul căii de atac.

Considerentele curţii de apel sunt judicioase, reflectând aplicarea adecvată a cadrului normativ la situaţia de fapt care se degajă din înscrisurile administrate.

Este de necontestat că, aşa cum reiese din actele şi lucrările dosarului, la data de 17.03.2022 a fost întocmită de către intimatul-pârât Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene, Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. 30542, stabilindu-se în sarcina reclamantei un debit de 3.326.276.75 RON rezultat din aplicarea corecţiei financiare, potrivit pct. 14. Împotriva notei sus menţionate, titlu de creanţă potrivit prevederilor art. 42 alin. (3) din O.U.G. nr. 66/2011, reclamanta a formulat contestaţie pe cale administrativă.

Pe fondul pricinii, Înalta Curte reţine că, în cauză, societatea reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Nefondate sunt în opinia Înaltei Curţi şi criticile recurentei-reclamante cu referire la pretinsa îndeplinire în cauză a cerinţelor referitoare la existenţa unui caz bine justificat şi paguba iminentă, tratarea îndeplinirii acestora reprezentând, astfel cum expres s-a şi arătat, cea de-a doua linie argumentativă abordată, în subsidiar, de către recurentă.

În legătură cu "cazul bine justificat" recurenta-reclamantă a arătat că hotărârea primei instanţe este nelegală întrucât o atare cerinţă nu presupune prezentarea unor dovezi de nelegalitate evidentă, ce ar putea echivala cu prejudicierea fondului cauzei, or în speţă, nu au fost examinate tocmai aspectele invocate, care au răsturnat prezumţia de legalitate a actului, constând în motivarea actului, exclusiv în baza constatărilor evidenţiate în Raportul final OLAF OC/2019/0835, fiind sancţionate "neregularităţile identificate în derularea procedurii de atribuire. De asemenea, ipoteza descrisă în Raportul OLAF, însuşită întocmai de către DGPEC în Nota de Constatare, nu se circumscrie însă punctului 3 din Instrucţiuni şi nici normelor interne ori internaţionale.

Totodată, s-a arătat că, în Ghidul pentru stabilirea corecţiilor financiare care trebuie aplicate, în cazul nerespectării normelor în materie de achiziţii publice, asupra cheltuielilor finanţate de Uniune, dacă se constată cazuri de nerespectare aparentă a principiilor de transparentă şi de nediscriminare în contractele încheiate este necesar să se stabilească obiectul contractului, valoarea estimată a acestuia, caracteristicile specifice ale sectorului în cauză (dimensiunea şi structura pieţei, practicile comerciale etc.), respectiv dovada existentei unor oferte provenite din partea altor state membre sau a interesului exprimat de întreprinderi dintr-un alt stat membru.

Reţinând şi poziţia intimatului-pârât, în acord cu cele statuate de judecătorul fondului şi mai ales în limitele impuse de caracterul sumar al procedurii, fără a analiza pe fond conţinutul actului supus examinării, constată că este fundamentată aprecierea generală a primei instanţe în legătură cu faptul că susţinerile reclamantei vizează aspecte referitoare la fondul dreptului său, la o pretinsă respectare a tuturor normelor în materie cu privire la modul în care a fost desfăşurată procedura de achiziţie sancţionată, argumente care converg spre o aparentă inexistenţă a faptelor sancţionate şi a căror analiză ar face de prisos acţiunea în anulare.

Nici susţinerea referitoare la lipsa din cuprinsul actului contestat a motivării nu este fondată, o atare apărare fiind de altfel invocată şi în faţa instanţei de fond (dosar nr. x/2022 înregistrat pe rolul Curţii de Apel Craiova).

Aşa fiind, nicio atare susţinere nu poate fi primită, împrejurarea evidenţiată neputând fi apreciată ca fiind de natură a conduce la răsturnarea prezumţiei de legalitate pe care se fondează caracterul executoriu al actului atacat.

În practica judiciară, s-a reţinut că suspendarea executării actului administrativ la cererea persoanei vătămate, reglementată în art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru etapa procedurii prealabile administrative şi în art. 15 din aceeaşi lege, pentru etapa judiciară de contestare a actului administrativ, constituie un instrument procedural menit să asigure protecţia juridică provizorie a subiectelor de drept în privinţa cărora actul administrativ produce anumite efecte juridice, până la evaluarea acestuia de către instanţa de contencios administrativ în cadrul acţiunii în anulare.

Această măsură de protecţie, care înlătură temporar efectul executoriu al actului administrativ, poate fi dispusă numai dacă sunt îndeplinite cele două condiţii prevăzute cumulativ de lege:

- cazul bine justificat, definit în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ;

- paguba iminentă, definită de art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004 ca fiind prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.

Îndeplinirea celor două condiţii este verificată, în funcţie de circumstanţele cauzei, printr-o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza argumentelor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată, care trebuie să ofere indicii suficiente pentru răsturnarea prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ şi să facă verosimilă iminenţa producerii unei pagube greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza în care actul contestat ar fi, în final, anulat de instanţă.

În jurisprudenţa sa Înalta Curte a reţinut că, pentru conturarea cazului temeinic justificat, care să impună suspendarea unui act administrativ, instanţa trebuie să îşi limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt şi/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Or, în speţă, motivele invocate de recurenta-reclamantă nu au caracterul unor indicii aparente care să răstoarne prezumţia de legalitate a actului administrativ fiscal, ci necesită o analiză pe fond a raportului juridic dedus judecăţii.

Prin urmare, în mod corect instanţa de fond a apreciat ca nefiind îndeplinită condiţia "cazului bine justificat", întrucât în cuprinsul cererii nu sunt indicate fapte sau împrejurări de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ fiscal fără a fi analizat fondul cauzei, care este atributul instanţei care va soluţiona eventuala cerere referitoare la anularea actului.

Înalta Curte arată totodată că, independent de împrejurarea că în speţă s-a apreciat că atunci când se constată că nu este îndeplinită condiţia cazului bine justificat, nu se mai impune şi analiza condiţiei pagubei iminente, dată fiind obligaţia dovedirii cumulative a acestora se cuvine a se indica că, în cauza de faţă, această din urmă condiţie este întrunită, cum corect a reţinut instanţa fondului, subliniind că executarea creanţei este de natură să-i provoace o pagubă iminentă de ordin material reclamantei.

Instanţa de control judiciar totuşi va înlătura argumentele recurentei invocate prin memoriul de recurs, deoarece acestea ţin de însăşi legalitatea actului administrativ contestat.

Instanţa de contencios administrativ are, neîndoielnic, competenţa verificării respectării de către actele administrative a supremaţiei Constituţiei, a legilor, principiilor şi drepturilor fundamentale garantate de normele de drept, dar o atare analiză nu poate fi realizată fără a se prejudeca fondul cauzei.

Nu în ultimul rând, aşa cum bine a punctat instanţa fondului, trimiterea la normele comunitare în materie nu face ab initio admisibilă cererea de suspendare. Simpla referire la instrumentele juridice naţionale şi internaţionale nu poate fundamenta însă, prin ea însăşi, luarea unei măsuri provizorii, pentru că suspendarea nu intervine de drept, Înalta Curte constată aşadar că sentinţa recurată este la adăpost de criticile recurentei, critici cărora li s-a răspuns prin argumentele mai sus înfăţişate.

În concluzie, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente în cauză.

III. Temeiul procesual al soluţiei date recursului

Pentru toate considerentele arătate, constatând că nu sunt întemeiate criticile formulate de recurentei-reclamante subsumate motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ. din 2010, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. din 2010, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de societatea reclamantă.

ENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 132 din 30 mai 2022 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 1 februarie 2023.