Jurisdictional conflict between civil and administrative courts over land registry rectification: competency consolidation via failure to object at first hearing and substantiative classification of the claim.

Şedinţa publică din data de 18 octombrie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 26 mai 2022, pe rolul Judecătoriei Sighetu Marmaţiei, reclamanta Societatea A. S.R.L. Sighetu Marmaţiei, în contradictoriu cu pârâta C.N.A.D.N.R. S.A. - Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Cluj, a solicitat:

(i) să se constate că titlul şi înscrierile din CF nr. x, privind dreptul de proprietate pentru terenul în suprafaţă de 2811 m.p., 3372 m.p. şi respectiv 76 m.p. şi F nr. x Giuleşti, nu sunt valabile;

(ii) să se dispună rectificarea CF nr. x, nr. x şi nr. x Giuleşti, în sensul radierii înscrierilor şi a dreptului de proprietate al pârâtului pentru suprafaţa totală de 6.259 m.p., cu consecinţa restabilirii situaţiei anterioare de carte funciară, prin revenirea la înscrierea dreptului de proprietate asupra terenului menţionat, în favoarea reclamantei;

(iii) obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 942 din 5 mai 2023, Judecătoria Sighetu Marmaţiei a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această soluţie, judecătoria a reţinut că obiectul principal al cauzei îl reprezintă constatarea nevalabilităţii titlului şi a înscrierilor din Cartea Funciară, astfel încât competenţa instanţei se stabileşte în raport de dispoziţiile art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 349 din 26 iunie 2023, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sighetu Marmaţiei şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a sesizat Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

În motivarea acestei soluţii, curtea de apel a reţinut că, în aplicarea principiului disponibilităţii, reclamanta a formulat o acţiune în rectificare de carte funciară, poziţie procesuală confirmată de reprezentantul acesteia, la termenul de judecată din 20.04.2023. În consecinţă, instanţa competentă să soluţioneze cauza, în raport de obiectul cererii şi de dispoziţiile art. 94 alin. (1) lit. h) şi art. 113 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., este Judecătoria Sighetu Marmaţiei.

3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Sighetu Marmaţiei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 131 C. proc. civ. (forma în vigoare la data depunerii cererii de chemare în judecată):

"(1) La primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu. (2) În mod excepţional, în cazul în care pentru stabilirea competenţei sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuţia părţilor şi va acorda un singur termen în acest scop."

În cauza de faţă, deşi prin întâmpinarea depusă pentru primul termen de judecată pârâta C.N.A.D.N.R. S.A. - Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Cluj a invocat excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Sighetu Marmaţiei, instanţa nu a procedat la verificarea competenţei şi la punerea în discuţia părţilor a acestei excepţii decât la al doilea termen de judecată, din data de 20 aprilie 2023, astfel cum rezultă din încheierea de şedinţă.

Înalta Curte reţine că la primul termen de judecată, din 26 ianuarie 2023, judecătoria a amânat cauza pentru a pune în vedere pârâtului să depună la dosar întâmpinarea în original. Or, acest termen de judecată îndeplineşte indubitabil condiţiile prevăzute de textul de lege citat anterior, părţile fiind legal citate în faţa instanţei de fond şi putând pune concluzii, iar nedepunerea la dosar a originalului întâmpinării nu împiedica discutarea competenţei instanţei de judecată. Astfel fiind, declinarea competenţei de soluţionare a cauzei după acest moment, la termenul următor acordat, din 20 aprilie 2023, este dispusă cu nerespectarea termenului prevăzut de art. 131 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte are în vedere şi considerentele Deciziei nr. 31/2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unui recurs în interesul legii, prin care s-a stabilit că:

"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 131 din C. proc. civ., instanţa învestită prin hotărârea de declinare a competenţei poate invoca necompetenţa materială procesuală dacă instanţa care şi-a declinat competenţa în favoarea sa nu a invocat excepţia de necompetenţă în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanţă se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunţată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ.."

Înalta Curte apreciază că sunt relevante următoarele considerente din această decizie:

"64. Aşadar, efectul neinvocării excepţiei de necompetenţă materială cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate şi pot pune concluzii este acela că instanţa sesizată devine competentă să soluţioneze cauza.

65. Drept urmare, dacă excepţia de necompetenţă nu a fost invocată în condiţiile menţionate mai sus, atunci necompetenţa instanţei sesizate se acoperă definitiv, cu consecinţa pentru instanţa sesizată a definitivării competenţei de soluţionare a cauzei cu care a fost sesizată, în baza dispoziţiilor art. 130 alin. (2) sau (3) din C. proc. civ.. (...)

71. Aşadar, instanţa care primeşte dosarul îşi poate invoca din oficiu, în condiţiile art. 130 alin. (2) şi art. 131 din C. proc. civ., necompetenţa materială procesuală şi poate declina competenţa în favoarea instanţei iniţial învestite, pentru considerentul că aceasta a devenit competentă prin neinvocarea în termen a excepţiei de necompetenţă. Procedând astfel, aceasta nu se transformă într-o instanţă de control judiciar, căci nu are a analiza aspecte privind nelegala compunere, respectarea principiilor dreptului la apărare şi al contradictorialităţii etc., ci doar întrunirea condiţiilor prevăzute expres de regulile de invocare a excepţiei necompetenţei materiale procesuale.

72. Pe de altă parte, instanţa care judecă conflictul de competenţă nu poate ignora faptul că instanţa iniţial învestită a devenit competentă, prin acoperirea necompetenţei sale iniţiale, neinvocate în termen, ci va trebui să îi trimită acesteia dosarul, pentru că ea trebuie să determine competenţa în mod concret, în pricina ce se judecă, iar nu in abstracto, într-o pricină similară."

În concluzie, neverificarea competenţei de către Judecătoria Sighetu Marmaţiei şi nepunerea în discuţie a excepţie necompetenţei materiale la termenul stabilit de art. 131 C. proc. civ., respectiv admiterea acestei excepţii cu nerespectarea termenului legal, au ca efect consolidarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei învestite prin cererea de chemare în judecată.

În subsidiar, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Sighetu Marmaţiei şi în raport de obiectul cererii de chemare în judecată. După cum în mod corect a reţinut curtea de apel, reclamanta a învestit instanţa de drept comun cu o acţiune în rectificarea cărţii funciare, iar nu cu o acţiune în constatarea nevalabilităţii titlului statului, astfel că instanţa competentă se determină în raport de dispoziţiile art. 94 alin. (1) lit. h) şi art. 113 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., iar nu de prevederile art. 10 alin. (1) şi (3) din legea nr. 554/2004.

Câtă vreme reclamanta a înţeles să învestească instanţa de judecată cu o acţiune în rectificare de carte funciară, manifestare de voinţă expresă şi neechivocă, confirmată şi prin declaraţiile orale ale reprezentantului său de la termenul din 20.04.2023, instanţa este ţinută, în condiţiile art. 9 alin. (2) C. proc. civ., de dreptul de disponibilitate al reclamantei, care stabileşte obiectul şi limitele procesului.

Argumentul Judecătoriei Sighetu Marmaţiei, în sensul că cererile privind rectificarea înscrierilor de carte funciară se soluţionează în baza admiterii unei acţiuni de fond având ca obiect desfiinţarea actului juridic care a stat la baza înscrierii inexacte, nu susţine concluzia atribuirii competenţei potrivit regulilor contenciosului administrativ, ci reprezintă un aspect de admisibilitate sau de temeinicie a cererii, care va fi tranşat de instanţa competentă.

În consecinţă, pentru toate motivele anterior expuse, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Sighetu Marmaţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L. Sighetu Marmaţiei şi pe pârâta C.N.A.D.N.R. S.A. - Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Cluj, în favoarea Judecătoriei Sighetu Marmaţiei.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 18 octombrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.