Suspension of EU financial correction note maintained; appeal of Ministry of Investments dismissed as unfounded

Şedinţa publică din data de 1 februarie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Agenţia de Administrare a Reţelei Naţionale de Informatica pentru Educaţie si Cercetare, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene, a solicitat în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Notei de constatare a neregulilor si de stabilire a corecţiilor financiare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului de convergenta privind proiectul "Platforma naţionala integrata wireless A.", cod x, contract de finanţare nr. x/14.11.2018, beneficiar Agenţia de Administrare a Reţelei Naţionale de Informatica pentru Educaţie si Cercetare - A.A.R.N.I.E.C, înregistrată sub nr. x din data de 18.11.2021, prin care s-a dispus in sarcina reclamantei achitarea unui debit in valoare de 9.277.236,26 RON, constând în următoarele:

- aferent bugetului UE - 7.984.205,86 RON- 86,06233191%

- aferent bugetului de stat: 1.293.030, 40 Iei - 13,93766809%

1.2. Hotărâtrea instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 259 din 15 februarie 2022, a admis cererea formulată de reclamanta Agenţia de Administrare a Reţelei Naţionale de Informatica pentru Educaţie si Cercetare,în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene şi, în consecinţă, a dispus suspendarea executării notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/18.11.2021 emisă de Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene, Direcţia Generală Programe Europene Competitivitate, până la soluţionarea în fond a litigiului în anularea acestui act.

1.3. Calea de atac excercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 259 din 15 februarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, în termenl legal, a promovat recurs pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene, în condiţiile art. 493 C. proc. civ.

Susţinând că aceasta a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea cererii de suspendare formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

Criticile formulate de recurentă au vizat, în esenţă, următoarele aspecte:

Din interpretarea art. 14 din Legea nr. 554/2004 rezultă că, pentru a se dispune suspendarea, este necesar să se constate existenţa unor cauze bine justificate şi măsura să se ia pentru a se evita producerea unei pagube iminente.

Arată că în accepţiunea art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, prin cazuri bine justificate, se înţeleg acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

Cererea de suspendare nu este probată nici în privinţa cazului bine justificat şi nici a pagubei iminente, condiţii imperative cerute de lege.

Cazul bine justificat nu poate fi argumentat prin invocarea unor aspecte ce ţin de legalitatea unui act, întrucât acestea vizează fondul actului, care se analizează numai in cadrul unei acţiuni in anulare.

Cu privire la existenţa unei pagube iminente, se arată că din cuprinsul acţiunii nu rezultă că reclamanta a făcut dovada privind producerea unui prejudiciu material viitor şi previzibil, cu atât mai mult cu cât, autoritatea nu a procedat la întocmirea vreunui dosar de executare pe seama reclamantei.

În fine, recurentul a mai precizat că toate constatările autorităţii publice au constituit de facto o încălcare a principiului transparenţei şi tratamentului egal între potenţialii ofertanţi deoarece, chiar dacă s-a asigurat un anumit nivel de publicitate prin -publicarea clarificărilor în SICAP, totuşi modificările ulterioare intervenite nu au fost publicate (prin erate aferente) în JOUE, la procedură participând astfel doar operatori economici români.

1.4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată, intimata-reclamanta Agenţia de Administrare a Reţelei Naţionale de Informatică şi pentru Educaţie şi Cercetare, a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

Intimata-reclamantă apreciază că, în mod corect, prima instanţă a reţinut că sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea contenciosului administrativ. Pe scurt, solicită menţinerea sentinţei recurate şi din perspectiva faptului că reţeaua B. este definită ca infrastructură critică naţională datorită tipului de serviciu oferit către instituţiile conectate şi necesitatea acestora de acces la infrastructură şi servicii 24h/24h. Reţeaua B. asigură servicii de transport de date între instituţiile conectate, între acestea şi reţelele de acelaşi tip din Europa şi din lume precum şi alte servicii conexe, inclusiv servicii de acces la reţeaua internet, pentru comunitatea academică şi de cercetare din România în acord cu art. 3 şi 4 din H.G. nr. 1609/2008.

1.5. Procedura derulată în recurs.

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 17 mai 2022 a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 1 februarie 2023, cu citarea părţilor.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, raportat la prevederile legale incidente dar şi faţă de contextul factual al cauzei, Înalta Curte reţine că este nefondat recursul de faţă, astfel că urmează a fi respins, în temeiul art. 496 C. proc. civ., pentru considerentele ce succed:

În prealabil, Înalta Curte constată că prin criticile de recurs formulate, recurenta procedează la reiterarea aspectelor invocate în faţa instanţei de fond, cărora li s-a răspuns în mod corect în considerentele hotărârii recurate, condiţii în care nu va relua argumentele expuse de judecătorul fondului, ci se va limita, doar, la analiza criticilor care se circumscriu unor veritabile motive de recurs.

Totodată, analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor expuse de către recurentă, referitor la criticile de nelegalitate, prin prisma motivului de casare, cel reglementat de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., verificate de către instanţa de control judiciar, au un caracter nefondat, nefiind relevată nicio încălcare sau aplicare greşită a normelor de drept material în chestiunea invocată de titularul căii de atac.

Considerentele curţii de apel sunt judicioase, reflectând aplicarea adecvată a cadrului normativ la situaţia de fapt care se degajă din înscrisurile administrate.

Astfel, conform dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ:

(1) "În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept şi fără nicio formalitate.".

Cele două condiţii cerute cumulativ de norma citată au fost analizate sumar de Curtea de apel, rămânând necercetate împrejurări esenţiale, relevate de reclamantă în cererea de suspendare.

Referitor la cazul bine justificat, în definiţia legală a acestei noţiuni cuprinsă în art. 2 lit. t) din acelaşi act normativ se arată că vizează "împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ" .

În mod evident, în procedura reglementată de art. 14 alin. (1) precitat nu se poate realiza o examinare aprofundată a motivelor de nelegalitate invocate, legiuitorul cerând numai conturarea unor elemente care să pună sub semnul întrebării prezumţia de legalitate pe care se fundamentează caracterul executoriu al actului administrativ.

Circumstanţele cauzei sunt de necontestat, în sensul că intimata-reclamantă Agenţia de Administrare a Reţelei Naţionale de Informatică şi pentru Educaţie şi Cercetare, a urmat calea prevăzută în art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru a obţine suspendarea executării efectelor actului administrativ respectiv nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/18.11.2021 emisă de Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene, Direcţia Generală Programe Europene Competitivitate, până la soluţionarea în fond a litigiului în anularea acestui act.

Referitor la condiţia existenţei cazului "bine justificat", lăsată de legiuitor la aprecierea şi înţelepciunea judecătorului sub aspectul conţinutului său, presupune ca asupra legalităţii actului administrativ să planeze o puternică îndoială, iar aceasta să fie evidentă fără a se intra în cercetarea pe fond a dispoziţiilor actului, respectiv a consecinţelor juridice pe care le-a produs.

Înalta Curte apreciază că, în cauză, prin actele depuse, reclamanta a prezentat suficiente elemente care să conducă la existenţa unor îndoieli serioase în ceea ce priveşte legalitatea actului a cărei suspendare se solicită.

Or, în speţă, motivele invocate de intimata-reclamantă au caracterul unor indicii aparente care să răstoarne prezumţia de legalitate a actului administrativ, acesta fiind considerentul pentru care Înalta Curte constată că instanţa de fond a reţinut în mod cotrect că aprecierile reclamantei asupra nelegalităţii actelor fiscale contestate se pot subsuma condiţiei cazului bine justificat în sensul art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Aşa cum bine a reţinut instanţa fondului, suspendarea actului se justifică numai dacă actul administrativ conţine dispoziţii a căror îndeplinire ar produce consecinţe greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza în care actul ar fi ulterior anulat prin hotărâre judecătorească.

Alături de argumentele expuse mai sus, se are în vedere şi recomandarea nr. R/89/8/13.09.1989 a Comitetului de Miniştri din cadrul Consiliului Europei privind protecţia jurisdicţională provizorie în materie administrativă.

Aşa cum s-a arătat de altfel şi în recomandarea 16/2003 a Comitetului Miniştrilor din cadrul Consiliului Europei, executarea deciziilor administrative trebuie să ţină cont de drepturile şi interesele persoanelor particulare.

Aceeaşi recomandare reaminteşte principiile din recomandarea nr. R/89/8 a Comitetului de Miniştri care cheamă autoritatea jurisdicţională competentă, în speţă instanţă judecătorească, atunci când executarea unei decizii administrative este de natură să provoace daune grave particularilor cărora li se aplică decizia, să ia măsuri provizorii corespunzătoare.

Soluţia suspendării actului administrativ până la pronunţarea instanţei se circumscrie noţiunii de protecţie provizorie corespunzătoare, măsură care se recomandă a fi luată de autoritatea jurisdicţională, fără ca astfel să se aducă atingere executării deciziilor autorităţilor administrative prin care se impun particularilor o serie de obligaţii.

Suspendarea pronunţată de instanţă nu afectează principiul caracterului executoriu al actului administrativ, ci tocmai îl confirmă, căci partea apelează la hotărârea justiţiei pentru a nu executa actul până la finalizarea tuturor procedurilor jurisdicţionale.

Ţinând seama de aspectele de vădită nelegalitate, de recomandările Comitetului de Miniştri, pentru a evita excesul de putere din partea autorităţii fiscale în circumstanţele cauzei, Înalta Curte apreciază că executarea actului administrativ este de natură a crea pagube serioase, care pot să aibă consecinţe grave în patrimoniul reclamantei.

Ideea existenţei unor indicii de nelegalitate este întărită prin soluţia pronunţată în primă instanţă cu privire la acţiunea în anularea actului administrativ. În cauză s-a făcut dovada că prin sentinţa civilă nr. 453 din 8 martie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2021 a fost admisă acţiunea în anulare şi, pe cale de consecinţă, anulată decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 48617 din 17 mai 2021 şi Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x din 17 martie 2021 ambele emise de recurent.

Această soluţie pronunţată în primă instanţă creează o puternică îndoială asupra prezumţiei de legalitate a actului administrativ, constituind un argument în sensul existenţei cazului bine justificat, conform art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.

Concluzionând, Înalta Curte constată că intimata-reclamantă a probat existenţa unor împrejurări de natură a crea îndoieli în privinţa legalităţii actului administrativ fiscal şi, fără a tranşa această chestiune în procedura reglementată de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, urmează a reţine că este îndeplinită condiţia cazului bine justificat.

Referitor la paguba iminentă, art. 2 lit. ş) din Legea nr. 554/2004 o defineşte ca fiind "prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public".

La acest punct, Înalta Curte reţine că recurentul nu formulează nicio critică punctuală, limitându-se la a afirma că nu este îndeplinită condiţia enunţată.

În cauză s-a dovedit că este îndeplinită şi această condiţie, pentru că, în cazul concret al reclamantei consecinţele economice ale executării deciziei/notei contestate în procedura administrativă, anterior stabilirii legalităţii acesteia de către instanţă, ar fi mult mai grave tinând cont de faptul că i se impută un debit de valoare ridicată: 9.277.236,26 RON, iar eventuala executare a sumei respective ar presupune blocarea activităţilor instituţiei reclamante - administrator al Reţelei pentru educaţie şi cercetare, o infrastructura de comunicaţii de interes naţional, definită şi dezvoltată în cadrul sistemului educaţiei şi cercetării naţionale denumită "B."

Înalta Curte constată că instanţa de fond, motivat şi argumentat, a apreciat că există suficiente indicii aparente care să răstoarne prezumţia de legalitate, fără însă ca prin aceasta să antameze sau să anticipeze analiza pe fond a conţinutului şi legalităţii actului administrativ contestat.

În condiţiile descrise, a menţine efectul executoriu al notei este de natură să creeze un dezechilibru între interesul general şi obligaţia protejării drepturilor fundamentale ale reclamantei ca urmare a diminuării activităţilor profesionale, aceasta fiind o sarcină excesivă şi disproporţionată.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar hotărârea instanţei de fond este temeinică şi legală.

III. Temeiul procesual al soluţiei date recursului

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., raportat la art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul autorităţii pârâte ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene împotriva sentinţei civile nr. 259 din 15 februarie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 1 februarie 2023.