Inadmissibility of revision against procedural annulment for lack of merits under Art. 509 CPC 2010

Şedinţa publică din data de 18 octombrie 2023

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 29 ianuarie 2020, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ, sub nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat anularea Rezoluţiilor nr. 3653/A din 24.10.2019 şi nr. C19-4605 din 13.01.2020, emise de Inspecţia Judiciară în soluţionarea sesizării depuse de reclamant la Consiliul Superior al Magistraturii cu nr. x/06.09.2019, urmând a se dispune, în conformitate cu art. 304 pct. 5, art. 322 pct. 2 şi 7, art. 324 alin. (1) pct. 1, art. 261 alin. (3), art. 105 alin. (2) şi art. 103 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ. din 1865, anularea hotărârilor judecătoreşti prin care cererile de revizuire formulate au fost respinse ca urmare a admiterii excepţiei tardivităţii, în condiţiile în care reclamantul a fost împiedicat, printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa, să depună respectivele cereri în termen de o lună de la data comunicării deciziei nr. 1134 din 08.03.2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2001, obligaţia procedurală de comunicare nefiind efectuată conform art. 261 alin. (3) şi art. 266 alin. (3) din C. proc. civ. din 1865, astfel că reclamantul a intrat în posesia deciziei în data de 27.07.2018 şi a depus cererile de revizuire la data de 30.07.2018, în limitele termenului de o lună de la această dată.

1.2. Prin cererea precizatoare depusă la 10 martie 2020, reclamantul A. a învederat următoarele:

- calitatea de pârâţi în proces revine următorilor: Inspecţia Judiciară, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Instituţia Prefectului Judeţului Braşov prin Prefect, Municipiul Braşov prin Primar, S.C. R.I.A.L. S.R.L. Braşov şi S.C. B. S.A. Braşov;

- în legătură cu obiectul cererii de chemare în judecată, reclamantul a învederat că înţelege să critice admiterea excepţiei de tardivitate a cererii de revizuire de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în contextul omisiunii de comunicare a deciziei ÎCCJ nr. 1134/28.03.2018. În consecinţă, reclamantul a solicitat: (i) constatarea încălcării de către secţia I Civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a art. 261 alin. (3) din C. proc. civ. de la 1865, iar în urma aplicării art. 105 alin. (2) coroborat cu art. 103 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ. de la 1865 să se dispună anularea hotărârilor judecătoreşti prin care a fost admisă excepţia tardivităţii depunerii cererilor de revizuire; (ii) obligarea reclamantului să ducă la îndeplinire anularea hotărârilor judecătoreşti prin care a fost admisă excepţia tardivităţii depunerii cererii de revizuire şi după pronunţarea nulităţii să depună în termen de 15 zile noi cereri de revizuire; (iii) respingerea cererii de obligare a sa la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 797 din 17 septembrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ a dispus următoarele:

(i) a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Instituţia Prefectului Judeţului Braşov prin Prefect, Municipiul Braşov prin Primar, R.I.A.L. S.R.L., şi B. S.A., în ceea ce priveşte cererea formulată de reclamantul A. vizând rezoluţiile emise de Inspecţia Judiciară;

(ii) a respins cererea formulată de reclamantul A., vizând rezoluţiile emise de Inspecţia Judiciară, în contradictoriu cu pârâţii Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Instituţia Prefectului Judeţului Braşov prin Prefect, Municipiul Braşov prin Primar, R.I.A.L. S.R.L. şi B. S.A., pentru lipsa calităţii procesuale pasive;

(iii) a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii formulate de reclamantul A. asupra chestiunilor ce excedează analiza rezoluţiilor emise de Inspecţia Judiciară, respingând în consecinţă cererea de chemare în judecată formulată pentru acele chestiuni;

(iv) a respins cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, vizând rezoluţiile emise de Inspecţia Judiciară, ca neîntemeiată.

3. Hotărârea instanţei de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 797 din 17 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ, a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii, în sensul recunoaşterii comunicării deciziei nr. 1134/28.02.2018 pronunţate de ÎCCJ în dosarul nr. x/2001 (nr. iniţial 9818/1996) la data de 27.07.2018, dată de la care curge termenul de o lună pentru depunerea cererilor de revizuire conform art. 324 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. din 1865.

Prin decizia nr. 5073 din data de 2 noiembrie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatele Inspecţia Judiciară şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a anulat recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 797 din data de 17 septembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nemotivat.

4. Cererea de revizuire formulată în cauză

Prin cererea înregistrată la data de 9 decembrie 2022, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2022, A. a solicitat revizuirea deciziei nr. 5073 din data de 2 noiembrie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2020, casarea deciziei atacate şi reţinerea cauzei în vederea rejudecării recursului, urmând a fi dispuse următoarele:

- alipirea dosarului nr. x/2001;

- disjungerea capătului de cerere privind stabilirea datei la care a fost comunicată Decizia nr. 1134 din 28.03.2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2001 (nr. iniţial 9818/1996), definitivă şi irevocabilă din 28.03.2018, ca fiind data de 27.07.2018 şi, implicit, constatarea depunerii cererilor de revizuire în limitele termenului de o lună de zile de la data comunicării acestei decizii;

- respingerea invocării prevederilor Noului C. proc. civ. în vederea admiterii admiterii excepţiei tardivităţii depunerii cererilor de revizuire, întrucât contravine prevederilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012;

- examinarea motivelor pentru care nu au fost aplicate prevederile Legii Speciale nr. 10/2001 şi nu a fost admisă dovada faptului că C. este exceptată de la măsura naţionalizării având calitatea de văduvă de funcţionar - pensionară conform art. II din Decretul nr. 92/1950, că Statul Român a dobândit aceste imobile fără titlu legal valabil, că B. S.A. Braşov este succesorul fostului S.C. D. S.A Braşov şi că A. este persoană îndreptăţită la a revendica imobilul.

Cererea de revizuire a fost întemeiată de revizuent pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. din 2010, sub imperiul cărora a fost pronunţată decizia nr. 5073/02.11.2022, respectiv pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 şi 7 din C. proc. civ. de la 1865, sub ale cărui prevederi ar fi trebuit pronunţată această decizie.

În motivarea revizuirii, se arată că obiectul cauzei îl reprezintă constatarea datei la care ÎCCJ, secţia I civilă a comunicat reclamantului A. decizia nr. 1134/28.03.2018, pronunţată în dosarul nr. x/2001, litigiu supus prevederilor C. proc. civ. de la 1865. Conform art. 261 alin. (3) din acest cod, termenul de comunicare a deciziei era de 7 zile de la pronunţare. Cu toate acestea, conform adresei x din 27.11.2018, decizia a fost redactată şi predată Serviciului Arhivă pe data de 14.05.2018, fiind comunicată reclamantului pe data de 27.07.2018. Cum cererile de revizuire au fost depuse la data de 30.07.2018, rezultă, în opinia revizuentului, că în mod greşit a fost admisă excepţia tardivităţii formulării revizuirilor, prin invocarea unor prevederi ale Noului C. proc. civ., contrar art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012.

Consideră revizuentul că prin decizia nr. 5073/02.11.2022 a fost admisă în mod nelegal excepţia nulităţii recursului declarat împotriva sentinţei civile nr. 797 din data de 17 septembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, fiind invocate prevederile art. 248 alin. (1), art. 486 alin. (1) lit. d), art. 486 alin. (3), art. 487 alin. (1), art. 489 alin. (1) si (2), art. 488 alin. (1) pct. 1-8, art. 483 alin. (3), art. 489 alin. (2) din Noul C. proc. civ., ceea ce denotă o gravă încălcare a prevederilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012.

Apreciază că, întrucât nu a fost respectat termenul de comunicare a deciziei nr. 1134/28.03.2018, constatarea neîndeplinirii actului de procedură dintr-o împrejurare mai presus de voinţa reclamantului conduce, în condiţiile art. 103 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, la anularea hotărârilor judecătoreşti prin care au fost respinse cererile de revizuire ca tardive, consecutiv constatării datei de 27.07.2018 ca fiind data la care a avut loc comunicarea deciziei.

Revizuentul prezintă şi o serie de aspecte referitoare la situaţia de fapt care a condus la naţionalizarea imobilelor ce au aparţinut autoarei sale, cu trimiteri la înscrierile din Cartea Funciară şi la demersurile administrative şi judiciare pe care le-a realizat în vederea restituirii dreptului de proprietate asupra imobilelor.

5. Apărările formulate în cauză

Intimatele Inspecţia Judiciară şi E.. S.R.L. Braşov au depus întâmpinări faţă de cererea de revizuire formulată de A., Inspecţia Judiciară invocând inadmisibilitatea căii de atac extraordinare, iar societatea intimată solicitând respingerea cererii de revizuire.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând cererea de revizuire formulată de revizuentul A., Înalta Curte o va respinge, ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

În vederea analizării cerinţelor de admisibilitate ale revizuirii, Înalta Curte constată că prezenta cauză este supusă, potrivit art. 24 din C. proc. civ. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, normelor de procedură reglementate de C. proc. civ. din 2010, în vigoare la data formulării şi înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal - 29.01.2020, aceste norme reglementând şi regimul căilor de atac declarate în cauză de A., respectiv recursul formulat împotriva sentinţei instanţei de fond şi revizuirea formulată împotriva deciziei instanţei de recurs.

După cum s-a arătat anterior, la pct. I.1. din prezenta decizie, obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă contestaţia formulată de reclamantul A. împotriva Rezoluţiilor nr. 3653/A din 24.10.2019 şi nr. C19-4605 din 13.01.2020, emise de Inspecţia Judiciară.

Susţinând incidenţa normelor C. proc. civ. de la 1865, revizuentul confundă motivele pentru care a formulat plângerea adresată Inspecţiei Judiciare (pretinse neregularităţi referitoare, în esenţă, la modalitatea de comunicare de către ÎCCJ, secţia I civilă a deciziei nr. 1134/28.03.2018, pronunţată în dosarul nr. x/2001), cu legea aplicabilă contestaţiei judiciare formulate împotriva rezoluţiilor adoptate de Inspecţia Judiciară, precum şi căilor de atac declarate în cadrul acestei proceduri. Chiar dacă pricina ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2001 este supusă prevederilor C. proc. civ. de la 1865, normele acestui cod nu sunt incidente şi în privinţa acţiunii formulate împotriva rezoluţiilor Inspecţiei Judiciare după intrarea în vigoare a C. proc. civ. din 2010, aceasta fiind guvernată de legea în vigoare la data sesizării instanţei de contencios administrativ.

În consecinţă, Înalta Curte va analiza prezenta revizuire prin raportare la dispoziţiile art. 509 - 513 din C. proc. civ. din 2010.

Potrivit art. 509 alin. (1) C. proc. civ., sunt supuse revizuirii, pentru motivele enumerate la pct. 1 - 11, hotărârile pronunţate asupra fondului sau dacă evocă fondul. Totodată, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul, însă doar pentru motivele de revizuire prevăzute la pct. 3 (dar numai ipoteza judecătorului), pct. 4 şi pct. 7-10 ale art. 509 alin. (1) C. proc. civ. (respectiv pct. 7 - 11, conform modificării C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018).

Cererea ce face obiectul prezentei cauze a fost întemeiată de revizuent pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., potrivit cărora revizuirea poate fi cerută dacă instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.

Înalta Curte reţine că antamarea fondului cauzei, prin hotărârea supusă revizuirii, este o condiţie de admisibilitate a căii de atac extraordinare, conform art. 509 alin. (1) C. proc. civ., aplicabilă în toate cazurile în care revizuirea se întemeiază pe pct. 1 din acest articol. Potrivit doctrinei şi jurisprudenţei instanţelor naţionale, hotărârile instanţei de recurs care evocă fondul sunt acelea prin care instanţa admite recursul şi, rejudecând cauza dedusă judecăţii, modifică în tot sau în parte hotărârea recurată. S-a mai reţinut că nu fac obiectul cererii de revizuire deciziile prin care se dispune respingerea recursului, ca nefondat ori respingerea/anularea în temeiul unei excepţii, care face inutilă cercetarea cauzei în fond. În această categorie au fost incluse şi hotărârile judecătoreşti pronunţate în soluţionarea unor incidente procedurale (ex: strămutare) sau în soluţionarea unor aspecte de natură procedurală (conflict de competenţă, perimare, etc), care nu presupun analiza raporturilor juridice deduse judecăţii.

Aplicând aceste consideraţii de ordin teoretic la speţa de faţă, Înalta Curte reţine că, prin decizia nr. 5073 din data de 2 noiembrie 2022, atacată cu revizuire, a fost anulat, ca nemotivat, recursul declarat de reclamant, astfel că această decizie nu s-a pronunţat asupra fondului şi nici nu a evocat fondul, ci doar a constatat că recursul declarat de reclamant nu îndeplineşte exigenţele motivării căii de atac, prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3), art. 487 alin. (1), art. 488 alin. (1) pct. 1-8 şi art. 489 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ.

Prin urmare, raportat la cazul de revizuire întemeiat pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., invocat în susţinerea cererii şi, reţinând că revizuirea este îndreptată împotriva unei hotărâri care nu evocă fondul, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A., ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 5073 din data de 2 noiembrie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2020, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 18 octombrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.