Constitutional challenge to judicial salary reclassification law admitted, with unconstitutionality exception regarding wage grid provisions referred to Constitutional Court

Şedinţa publică din data de 18 octombrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 05 decembrie 2017, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A., B., C. şi D., în contradictoriu cu pârâţii Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Galaţi, Curtea de Apel Galaţi, Colegiul de Conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, au solicitat:

(i) în ceea ce-i priveşte pe reclamanţii A., B. şi C., anularea Hotărârii nr. 71 din 23 octombrie 2017 a Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Galaţi prin care s-a dispus respingerea contestaţiilor, prin care reclamanţii au solicitat încadrarea în baza Legii nr. 153/2017 şi, subsecvent, admiterea contestaţiilor astfel cum au fost formulate şi anularea Deciziei nr. 188/14.07.2017 emisă de Vicepreşedintele Curţii de Apel Galaţi;

(ii) reîncadrarea reclamanţilor A., B. şi C. în grila de salarizare prevăzută de cap. I lit. A) nr. crt. 4 din Legea nr. 153/2017, în ceea ce priveşte salariul de bază,

(iii) în ceea ce-l priveşte pe reclamantul D., anularea Rezoluţiei din data de 11.10.2017 având nr. 427/VIII/1/2017 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, prin care s-a dispus respingerea contestaţiei prin care a reclamantul a solicitat încadrarea în baza Legii nr. 153/2017 şi, subsecvent, admiterea contestaţiei astfel cum aceasta a fost formulată şi anularea Deciziei nr. 96 din 31.07.2017 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi;

(iv) reîncadrarea reclamantului D. în grila de salarizare, prevăzută de cap. I lit. A) nr. crt. 4 din Legea nr. 153/2017, în ceea ce priveşte salariul de bază;

(v) obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

2. Cererea de sesizare a Curţii Constituţionale

Prin cererea înregistrată la data de 17 noiembrie 2021, reclamanţii A., B., C., D. au solicitat sesizarea Curtea Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 17 alin. (2) şi art. 22 alin. (1) - (4) din Legea nr. 153/2017, apreciind că textele de lege contestate sunt contrare prevederilor art. 61 alin. (2), art. 75, art. 111 alin. (1) şi art. 138 alin. (5) din Constituţia României.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin încheierea din 10 martie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

(i) a admis în parte cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, formulate de reclamanţi;

(ii) a sesizat Curtea Constituţională a României cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 17 alin. (2) şi art. 22 alin. (1) - (4) din Legea nr. 153/2017, prin raportare la art. 61 alin. (2), art. 75, art. 111 alin. (1) din Constituţie;

(iii) a respins, în rest, sesizarea ca inadmisibilă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii din 10 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs reclamanţii A., B., C. şi D., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea căii de atac, casarea parţială a încheierii atacate, cu consecinţa admiterii în tot a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.

Subsumat motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., recurenţii-reclamanţi susţin că prima instanţă a interpretat şi aplicat în mod greşit dispoziţiile Legii nr. 47/1992 referitoare la condiţiile de admisibilitate a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, statuând în mod greşit că cererea este inadmisibilă în ceea ce priveşte încălcarea prin textele de lege contestate a dispoziţiilor art. 138 alin. (5) din Constituţie.

În acest sens, recurenţii-reclamanţi consideră că sunt îndeplinite toate condiţiile de admisibilitate a cererii, iar sub aspectul legăturii cu cauza, susţin că Legea nr. 153/2017 a fost modificată esenţial de camera parlamentară decizională în privinţa modului de salarizare a specialiştilor IT, fără a se indica sursa finanţării cheltuielilor bugetare necesare salarizării acestei categorii profesionale. Indicarea sursei de finanţare este un principiu constituţional ce trebuie respectat, însă, arată recurenţii, doar Curtea Constituţională este aptă să se pronunţe asupra invocatei critici de neconstituţionalitate, instanţa de fond fiind competentă doar să verifice condiţiile de admisibilitate a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale. Ca urmare, orice altă condiţie impusă sau analizată de instanţa de judecată încalcă voinţa legiuitorului şi adaugă nepermis la condiţiile de admisibilitate prevăzute de Legea nr. 47/1992, atrăgând incidenţa motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte criticile subsumate cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenţii-reclamanţi susţin că încheierea trebuie să cuprindă lămuritor toate motivele care au stat la baza respingerii, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale prin raportare la dispoziţiile art. 138 alin. (5) din Constituţie. Invocă în acest sens dispoziţiile art. 425 C. proc. civ., art. 21 alin. (3) din Constituţie şi art. 6 alin. (1) din Convenţia EDO, arătând că o hotărâre nemotivată este nulă în condiţiile art. 174 şi urm. C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii-pârâţi Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Galaţi, Curtea de Apel Galaţi, Colegiul de Conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi nu au depus întâmpinări faţă de recursul declarat de reclamanţi.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de criticile invocate în calea de atac, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanţi este fondat, pentru următoarele considerente:

Prin încheierea atacată cu recurs, instanţa de fond a reţinut că în speţă sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, prin care reclamanţii au invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. (2) şi art. 22 alin. (1) - (4) din Legea nr. 153/2017, raportat la art. 61 alin. (2), art. 75, art. 111 alin. (1) din Constituţie, respectiv excepţia a fost ridicată în faţa unei instanţe judecătoreşti de către una din părţile cauzei, dispoziţiile contestate fac parte dintr-o lege în vigoare, nefiind declarate neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale şi au legătură cu soluţionarea cauzei. Pe de altă parte, prima instanţă a apreciat că cererea nu este admisibilă raportat la dispoziţiile art. 138 alin. (5) din Constituţie, reţinând că în acest caz că nu este îndeplinită condiţia legăturii cu soluţionarea cauzei.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta a fost invocat formal de către recurenţii-reclamanţi, în condiţiile în care recursul a fost declarat anterior motivării şi comunicării încheierii atacate, astfel că aceştia nu puteau aprecia, concret, asupra caracterul nemotivat ori insuficient motivat al hotărârii. De altfel, motivele expuse sunt doar de ordin teoretic, iar ulterior comunicării încheierii, recurenţii-reclamanţi nu au completat aceste critici prin raportare la considerentele cunoscute ale hotărârii recurate.

Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că motivele invocate în recurs nu se circumscriu acestui text de lege, care sancţionează încălcarea prin hotărârea recurată a unor reguli de procedură. Ceea ce se critică în speţă este analiza efectuată de instanţa de fond cu privire la condiţiile de admisibilitate a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, iar această analiză se face prin raportare la normele de drept substanţial incidente cauzei.

Prin urmare, Înalta Curte va proceda la analiza recursului doar prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o greşită aplicare în cauză a dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, din perspectiva condiţiei de admisibilitate care impune ca norma ce face obiectul excepţiei de neconstituţionalitate să aibă legătură cu soluţionarea cauzei. Această legătură se verifică prin raportare la normele de drept contestate şi la obiectul cauzei, iar nu prin raportare la textele din Constituţie pretins încălcate de aceste norme, cum în mod greşit a considerat instanţa de fond.

Înalta Curte reţine că obiectul cauzei de faţă priveşte analiza de legalitate a Hotărârii nr. 71 din 23.10.2017 a Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Galaţi, a Deciziei nr. 188 din 14.07.2017 emisă de Vicepreşedintele Curţii de Apel Galaţi, a Rezoluţiei nr. 427/VIII/1/2017 din 11.10.2017 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi a Deciziei nr. 96 din 31.07.2017 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, prin care drepturile salariale ale reclamanţilor au fost stabilite cu aplicarea textelor de lege ce fac obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, respectiv art. 17 alin. (2) şi art. 22 alin. (1) - (4) din Legea nr. 153/2017. Prin urmare, câtă vreme normele contestate constituie temeiul de drept al emiterii actelor administrative atacate prin cererea introductivă, este îndeplinită cerinţa legăturii acestora cu soluţionarea cauzei, o eventuală înlăturare a lor din fondul legislativ având consecinţe asupra legalităţii actelor emise de angajatorii reclamanţilor.

Este de necontestat că o condiţie esenţială, de ordin formal, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale o reprezintă indicarea textelor constituţionale apreciate a fi încălcate, precum şi a modalităţii în care normele contestate contravin legii fundamentale, astfel cum prevede art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia sesizările trebuie făcute în formă scrisă şi motivate. Însă, condiţia de admisibilitate referitoare la legătura normei contestate cu soluţionarea cauzei nu este analizată de instanţa de judecată în raport de motivele de neconstituţionalitate expuse de parte în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, ci, astfel cum s-a arătat anterior, trebuie verificat dacă aspectele de neconstituţionalitate, odată dezlegate de Curtea Constituţională, au aptitudinea de a influenţa soluţia ce se va pronunţa în cauză.

Mai trebuie subliniat şi că instanţa de judecată nu se poate pronunţa asupra temeiniciei susţinerilor autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, respectiv nu are competenţa de a statua că textele constituţionale la care se raportează excepţia sunt sau nu încălcate de normele contestate. Această constatare cade în competenţa exclusivă a Curţii Constituţionale, instanţa de judecată putând exprima doar un punct de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate sesizată. Prin urmare, instanţa de trimitere nu poate verifica cerinţa legăturii cu cauza prin prisma textelor din Constituţie invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, câtă vreme o astfel de analiză implică examinarea unor aspecte ce intră în competenţa Curţii Constituţionale.

Pentru toate aceste considerente, constatând incidenţa prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în condiţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 şi art. 496 C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamanţi, va casa în parte încheierea recurată şi, în rejudecare, va admite în tot cererea de sesizare a Curţii Constituţionale şi va dispune sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 17 alin. (2) şi art. 22 alin. (1) - (4) din Legea nr. 153/2017 şi prin raportare la dispoziţiile art. 138 alin. (5) din Constituţie, menţinând în rest încheierea recurată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanţii A., B., C. şi D. împotriva încheierii din 10 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte încheierea recurată şi, rejudecând:

Admite în tot cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, formulată de reclamanţii A., B., C. şi D..

Dispune sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 17 alin. (2) şi art. 22 alin. (1) - (4) din Legea nr. 153/2017 şi prin raportare la dispoziţiile art. 138 alin. (5) din Constituţie.

Menţine în rest încheierea recurată.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 18 octombrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.