Validity of documents submitted during administrative suspension of IT platform for non-refundable energy funding applications

Şedinţa publică din data de 1 februarie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj sub nr. x/2021, ca urmare a disjungerii din dosarul nr. x/2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Administraţia Fondului Pentru Mediu, a solicitat instanţei anularea deciziilor de respingere a cererilor de finanţare nerambursabilă pentru programul "Casa Verde Fotovoltaice", emise de către Comitetul Director al Administraţiei Fondului pentru Mediu pentru fiecare dintre reclamanţi în parte şi, pe cale de consecinţă, obligarea acesteia din urmă, ca în termen de maxim 30 de zile, să procedeze la emiterea unor decizii de aprobare a cererilor de finanţare nerambursabilă şi rezervarea sumelor aferente finanţării pentru fiecare dintre reclamanţi în parte, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 116 din 15 aprilie 2021, a admis în parte cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Administraţia Fondului Pentru Mediu, a anulat decizia Comitetului director adoptată în şedinţa din data de 07.08.2020 şi publicată pe site-ul AFM la data de 07.08.2020 prin care Administraţia Fondului pentru Mediu a respins contestaţia reclamantului formulată împotriva Deciziei Comitetului Director din 11.06.2020 şi Decizia Comitetului director din data de 11.06.2020 prin care s-a respins cererea de finanţare nerambursabilă pentru programul "Casa Verde Fotovoltaice" formulată de reclamant.

Totodată, a obligat Administraţia Fondului pentru Mediu la reanalizarea cererii de finanţare nr. x formulată de reclamant şi la plata, în favoarea reclamantului A. a sumei de 50 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

1.3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză şi motivele înfăţişate

Împotriva sentinţei civile nr. 116 din 15 aprilie 2021 a promovat recurs pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu, invocând incidenţa motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi recurs incident reclamantul A. invocând incidenţa motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În recursul formulat, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pârâta a formulat următoarele critici:

a) Aplicarea şi interpretarea greşită a dispoziţiilor Ghidului de finanţare aprobat prin Ordinul Ministrului Mediului nr. 1287/2018 (denumit în continuare "Ghid"), iar analiza efectuată asupra modului în care a fost analizată cererea de finanţare depusă de intimatul reclamant este viciată.

Arată recurenta că, în speţa, cererea de finanţare depusă de intimatul reclamant a fost respinsă pentru neîndeplinirea criteriilor de eligibilitate, iar centralizatorul aprobat prin Decizia Comitetului Director al A.F.M. din data de 11.06.2020, cuprinzând proiectele propuse spre respingere (inclusiv proiectul intimatului reclamant), a fost publicat pe site-ul Autorităţii în data de 11.06.2020. Împotriva soluţiei de respingere, intimatul reclamant a formulat contestaţie, iar centralizatorul aprobat prin Decizia Comitetului Director al A.F.M. din 07.08.2020, cuprinzând contestaţiile propuse spre respingere (inclusiv contestaţia intimatului reclamant), a fost publicat publicată pe site-ul A.F.M. în data de 07.08.2020.

Ca atare, întrucât cele două decizii au produs efecte juridice faţă de mai mulţi solicitanţi înscrişi în Programul privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, în vederea acoperirii necesarului de consum şi livrării surplusului în reţeaua naţională, nominalizaţi în cuprinsul centralizatoarelor la care a făcut referire în precedent, şi nu doar în ceea ce o priveşte pe intimatul reclamant, consideră nelegală soluţia instanţei de fond privind anularea în întregime a Deciziei Comitetului Director al A.F.M. din data de 11.06.2020, respectiv a Decizia Comitetului Director al A.F.M. din data de 07.08.2020.

b) o altă critică vizează modalitatea de interpretare dată de instanţa fondului prevederilor din Ghid referitoare la data înscrierii în aplicaţia informatică a cererilor de finanţare şi a documentelor anexate, confuzia fiind evidentă atât cu privire la aplicabilitatea unor prevederi legale în speţă, dar şi cu privire la semnificaţia unor termeni, prima instanţă asimilând noţiunea de "suspendare" a procedurii de înscriere cu noţiunea de "indisponibilitate" a aplicaţiei informatice la care face trimitere art. 33 alin. (7) din Ghid.

Aşa cum rezultă din prevederile ar. 21 lit. e) din Ghid, legiuitorul a stabilit expres care sunt documentele necesare solicitantului în vederea înscrierii, precizând că documentele pe care le depune solicitantul la instalatorul cu care Autoritatea a încheiat contract de participare sunt: (...); e) extras de carte funciară, nu mai vechi de 30 de zile la data înscrierii, din care să rezulte dreptul de proprietate asupra imobilului construcţie pe care se va implementa proiectul, în original; (...)

Or, la data de 06.11.2019, când dosarul intimatului reclamant a fost introdus în aplicaţia informatică de către instalatorul validat, Extrasul de carte funciară eliberat la 05.09.2019 şi Certificatul de atestare fiscală nr. x/04.09.2019 aveau o vechime mai mare de 30 de zile, fiind astfel justificată soluţia de respingere a cererii de finanţare.

c) Prima instanţă asimilează eronat noţiunea de "suspendare" a procedurii de înscriere cu noţiunea de "indisponibilitate" a aplicaţiei informatice, făcând trimitere la dispoziţiile art. 33 alin. (7) din Ghid.

Or, dacă indisponibilitatea aplicaţiei informatice la care face referire norma precitată, are în vedere anumite probleme de ordin tehnic care ar putea afecta funcţionarea aplicaţiei informatice, suspendarea procedurii de înscriere reprezintă o măsură unilaterală dispusă de Autoritate, dictată de circumstanţe obiective, finalizate cu sesizarea organelor abilitate pentru a se pronunţa cu privire la legalitatea înscrierilor efectuate de către instalatorii validaţi în aplicaţia informatică, demers efectuat în data de 16 septembrie 2019.

Faţă de acestea a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare respingerea acţiunii formulate de reclamant, ca neîntemeiată.

Prin recursul incident formulat reclamantul A., a solicitat casarea în parte a sentinţei atacate, în ceea ce priveşte soluţia dată de către instanţa de fond cu referire la obligarea recurentei-pârâte ca în termen de maxim 30 de zile să procedeze la emiterea unei decizii de aprobare a cererii de finanţare nerambursabilă şi rezervarea sumei aferente finanţării pentru reclamant şi în consecinţă să dispuneţi obligarea recurentei-pârâte Administraţia Fondului Pentru Mediu "AFM") ca în termen de maxim 30 de zile să procedeze la emiterea unei decizii de aprobare a cererii de finanţare nerambursabilă şi rezervarea sumei aferente finanţării pentru reclamant, invocând în drept dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Cu titlu preliminar, recurentul-reclamant a arătat faptul că instanţa de fond în mod greşit a reţinut că "Cererea reclamantului de obligare a autorităţii pârâte la emiterea unei noi decizii de aprobare a cererii de finanţare nerambursabilă şi rezervare a sumelor aferente finanţării nu este admisibilă", întrucât ar însemna ca instanţa să se subroge în drepturile autorităţii, aceasta având prerogativa verificării conformităţii şi eligibilităţii actelor încărcate în program.

S-a mai susţinut faptul că instanţa de fond în mod greşit a considerat că această prerogativă încă aparţine Autorităţii AFM, această etapă fiind încheiată, iar cererea de finanţare nerambursabilă a recurentului neputând să mai facă obiect al verificării de către recurenta-pârâtă din punct de vedere al eligibilităţii sau a altor aspecte tehnico-economice, aceste aspecte fiind necesar a fi verificate cumulativ în cadrul aceleiaşi etape. Or, prin considerarea de către instanţa de fond ca valabile a documentelor depuse, acesta reprezentând unicul motiv de respingere a cererii de finanţare nerambursabilă a reclamantului de către recurenta-pârâtă, instanţa este în drept să constate toate condiţiile îndeplinite şi să oblige AFM la emiterea unei decizii de aprobare a cererii de finanţare nerambursabilă şi rezervarea sumei de bani aferente acesteia. În acest sens s-a pronunţat şi Curtea de Apel Constanţa, într-o speţă similară, prin Hotărârea nr. 68, pronunţată la data 01.04.2021, în Dosarul nr. x/2020.

1.4. Apărările formulate în cauză

Recurentul-reclamant a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.

În susţinerea poziţiei sale procesuale, recurentul -reclamant a arătat că sunt nefondate criticile subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., întrucât este evident că, atâta timp cât soluţiile de admitere/respingere au fost soluţionate de către recurenta-pârâtă AFM prin emiterea unor Decizii unice, pentru a fi soluţionată în mod favorabil cererea, instanţa se va pronunţa asupra acelei Decizii unice, însă doar cu privire la persoana care a cerut anularea, aşa cum în mod corect a soluţionat şi instanţa de fond acţiunea pe rol.

În combaterea motivului de recurs, recurentul -reclamant a susţinut că a admite interpretarea dată de către recurenta-pârâtă ar conduce la concluzia că soluţionarea cererilor printr-o singură Decizie face ca aceasta să nu mai poată fi atacată în instanţă decât în nume colectiv, interpretarE pe care o consideră total nelegală şi, prin urmare, nu poate fi primită.

La rândul său, recurenta-pârâtă Administraţia Fondului pentru Mediu, prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea recursului incident susţinând că, în cuprinsul cererii de recurs incident deduse judecăţii nu se regăsesc critici propriu-zise la adresa sentinţei şi nu se arAtă în concret în ce constă greşeala instanţei de fond.

1.5. Procedura de soluţionare a recursului.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţie s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 1 februarie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, şi văzând dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile nu sunt fondate şi urmează să le respingă pentru considerentele ce vor succede:

Înalta Curte apreciază, că soluţia instanţei de fond dată în judecarea fondului şi care face obiectul criticilor din recurs, anume cea de admitere în parte a acţiunii reclamantului, este în deplin acord cu dispoziţiile legale incidente, astfel cum au fost acestea analizate şi reţinute în considerentele prezentului control judiciar.

Sub aspectul circumstanţelor cauzei, Înalta Curte reţine că recurentul-reclamant în calitate de solicitant în cadrul Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, în vederea acoperirii necesarului de consum şi livrării surplusului în reţeaua naţională, a depus, prin instalatorul validat B. S.R.L., cerere de finanţare nerambursabilă, însoţită de documentele prevăzute la art. 19 şi 21 din Anexa la Ordinul Ministrului Mediului nr. 1287/2018, cererea sa fiind înregistrată cu nr. x.

Cererea reclamantului a fost respinsă prin Decizia Comitetului Director al Administraţiei Fondului pentru Mediu adoptată în şedinţa din data de 11.06.2020, pe considerentul că extrasul de carte funciară depus (eliberat la data de 05.09.2019) avea o vechime mai mare de 30 de zile la data înscrierii în aplicaţie (06.11.2019), neputând fi analizate criteriile de eligibilitate care decurg din acesta.

De asemenea, s-a reţinut ca motiv al respingerii cererii faptul că certificatul de atestare fiscală nr. x/04.09.2019 privind impozitele şi taxele locale şi alte venituri ale bugetului local, emis pe numele solicitantului de către autoritatea publică locală în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul, 19 era ieşit din termenul de valabilitate la data depunerii dosarului.

Relevant, în context, este faptul că, prin Dispoziţia Preşedintelui Administraţiei Fondului pentru Mediu nr. 562 din 06.09.2019 a fost deschisă începând cu data de 10.09.2019 sesiunea de depunere a dosarelor de finanţare nerambursabila - persoane fizice, în cadrul Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, în vederea acoperirii necesarului de consum si livrării surplusului în reţeaua naţională aprobat prin Ordinul ministrului mediului nr. 1287/2018. Finanţarea programului se realizează din din sumele virate prin Programul Operaţional Regional 2014-2020.

Întrucât, recurenta-pârâtă Administraţia Fondului pentru Mediu, cu aceeaşi dată, respectiv 10 septembrie 2019, a suspendat înscrierile persoanelor fizice în programul denumit generic "Casa Verde Fotovoltaice", în vederea efectuării unei analize a modului de funcţionare a acestui proces, programul fiind reluat la data de 06.11.2019, ora 10, dată la care instalatorii validaţi au putut relua înscrierea persoanelor fizice în aplicaţia informatică.

Este de menţionat aici, că raţionamentul pe baza căruia se întemeiază Decizia Comitetului director din data de 11.06.2020 şi Decizia comitetului director din data de 07.08.2020 nu ia în considerare faptul că suspendarea înregistrărilor în aplicaţia informatică a fost decisă de însăşi recurenta pârâta, fiind întemeiată exclusiv pe culpa acesteia, iar documentaţia reclamantului era completă şi conformă exigenţelor legale la momentul depunerii ei la instalatorul validat.

Mai mult decât atât, s-a adus la cunoştinţă că data reluării înscrierilor în Program, va fi anunţat din timp pe site-ul instituţiei, astfel încât persoanele fizice care nu au depus şi nu au înregistrat documentele la instalatorii validaţi până în data de l0 septembrie, să aibă timpul necesar constituirii dosarului în vederea înscrierii.

La data înscrierii la instalator, toate documentele depuse de reclamant şi anume: extrasul de Carte funciară, Certificatul de atestare fiscală privind obligaţiile de plată către bugetul de stat şi certificatul de atestare fiscală privind impozitele şi taxele locale şi alte venituri ale bugetului local emis pe numele solicitanţului erau în termenul de valabilitate prevăzut de Ghidul de finanţare şi îndeplineau condiţiile de eligibilitate prevăzute la art. 18 alin. (1) din Ghid.

Recurenta aduce critici sentinţei prin prisma interpretării şi aplicării normelor de drept material constând în Ordinul ministrului mediului nr. 1287/2018 privind aprobarea Ghidului de finanţare a Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, în vederea acoperirii necesarului de consum şi livrării surplusului în reţeaua naţională, critici ce se încadrează în motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta consideră că prevederile art. 18 alin. (3) din Ghid au fost aplicate greşit de către instanţa de fond, întrucât acestea stabilesc data la care se realizează înscrierea solicitantului în program ca fiind data introducerii documentelor în aplicaţia informatică, sens în care, în baza art. 21 din Ghid, extrasul CF şi certificatele de atestare fiscală trebuiau să fie în termenul de valabilitate în raport de data astfel stabilită, în speţă - 06.11.2019.

Curtea reţine că art. 18 nu prevede, în mod expres, care este data înscrierii, ci numai faptul că înscrierea se face la unul din instalatorii validaţi, care va efectua înscrierea, arătând apoi la alin. (3) în ce constă înscrierea.

În consecinţă, Curtea constată că înscrierea presupune mai multe operaţiuni ce sunt în sarcina instalatorului validat, şi care faptic se desfăşoară ulterior primirii de către acesta a cererii solicitantului şi a documentelor necesare.

Nu poate fi ignorat faptul că, în baza art. 33 alin. (6) din acelaşi act normativ, instalatorul are obligaţia de a transmite Autorităţii toate documentele prin intermediul aplicaţiei informatice.

Pe de o parte, conform art. 33 alin. (7), în situaţia în care aplicaţia informatică este indisponibilă, toate termenele prevăzute în ghidul de finanţare care depind de funcţionarea ei se prelungesc corespunzător cu perioada în care aceasta nu a funcţionat.

Textul nu reglementează ce înseamnă indisponibilitatea aplicaţiei informatice.

Instanţa are în vedere că sensul comun al termenului indisponibil este acela de:

1. care nu poate fi folosit. 2. (despre maşini) care nu este în stare de funcţionare.

Din comunicatele de presă emise succesiv, la data de 04.10.2019, 30.10.2019 şi 06.11.2019, rezultă că a fost suspendat accesul în aplicaţia informatică, prin urmare aceasta nu putea fi folosită, devenind astfel indisponibilă.

Pe de altă parte, însăşi Ghidul de finanţare a dat efect juridic comunicatelor de presă emise de către Autoritate şi/sau autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, prin urmare ele nu pot fi ignorate, constituind veritabile acte administrative apte a produce efecte juridice.

Astfel, potrivit art. 38 din ghid, singurele date, informaţii şi instrucţiuni valabile prezentate în mass-media referitoare la program sunt cele transmise sub forma comunicatelor de presă de către Autoritate şi/sau autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului.

Or, examinând comunicatele arătate mai sus, este de remarcat că recurenta -pârâtă a înţeles să accepte şi documentele înregistrate în aplicaţie ori depuse la instalatori validaţi până în momentul suspendării accesului.

În acest sens, sunt de evidenţiat următoarele paragrafe: "Toate documentele depuse şi înregistrate la instalatorii validaţi până la momentul suspendării accesului în aplicaţia informatică sunt acceptate ca fiind depuse în termen la data redeschiderii accesului, în vederea analizării"; "data reluării înscrierilor în Program va fi anunţată (...) astfel încât persoanele fizice care nu au depus şi nu au înregistrat documentele la instalatorii validaţi până în data de 10 septembrie să aibă timpul necesar constituirii dosarului" - comunicatul din 04.10.2019.

În concluzie, prin "înscrierea solicitanţilor" cuprinsă în art. 18 din ghid, legiuitorul are, într-adevăr, în vedere parcurgerea a două etape distincte, prima privind înscrierea la instalatorul validat realizată de reclamanţi la data de 10.09.2019 şi a doua, înregistrarea în aplicaţia informatică realizată de instalator la data de 06.11.2019, în prima zi a reluării programului.

De aici, concluzia că pe perioada suspendării procedurii, instalatorul nu a putut accesa platforma informatică exclusiv din culpa pârâtei, situaţie în care aceasta trebuia să recunoască ca fiind îndeplinită procedura înscrierii reclamanţilor la instalator şi verificarea valabilităţii documentelor în raport cu data de 10.09.2019, iar nu în raport de data înregistrării cererii pe platformă chiar în ziua reluării procedurii, în data de 06.11.2019.

În ceea ce priveşte recursul incident Înalta Curte observă că instanţa de fond a respins cererea reclamantului de obligare a autorităţii pârâte la emiterea unei noi decizii de aprobare a cererii de finanţare nerambursabilă şi rezervare a sumelor aferente finanţării, întrucât ar însemna ca instanţa să se subroge în drepturile autorităţii, aceasta având prerogativa verificării conformităţii şi eligibilităţii actelor încărcate în program.

Înalta Curte reţine că, ca o consecinţă a anulării actului, instanţa a avut în vedere prevederile art. 18 alin. (1) din Legea 554/2004 care indică soluţiile pe care le poate da instanţa de contencios administrativ.

Astfel, potrivit acestui tex de lege, instanţa, soluţionând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze actul administrativ, în tot sau în parte, să oblige autoritatea publică să emită un nou act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operaţiune administrativă.

Modalitatea de soluţionare a primului petit, cu eficienţa acordată anulării actului atacat, aşa cum prevede art. 18 alin. (1) din Legea 554/2004 conduce la respingerea petitului 2 prin care reclamantul a solicitat obligarea pârâtei să procedeze la aprobarea cererii de finanţare, întrucât instanţa de contencios administrativ nu se poate substitui organului administrativ al cărui act a fost anulat.

Acest petit a fost în mod corect respins, întrucât, pârâta urmând a fi obligată să efectueze operaţiunea administrativă impusă de Ordinul 1287/2018, adică să procedeze la reanalizarea cererii de finanţare formulate de reclamant, având in vedere că din motivele de respingere prezentate de pârâtă nu rezultă că au fost verificate toate criteriile de eligibilitate prevăzute de Ordinul nr. 1287/2018 prin care Ministerul Mediului a aprobat ghidul de finanţare a Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică.

Aşa fiind, în raport de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte găseşte neîntemeiată această critică de nelegalitate a hotărârii instanţei de fond formulată de reclamantul A. prin recursul incident.

Faţă de cele expuse, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este apărată de orice critică de nelegalitate ce s-ar putea subsuma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., soluţia instanţei de fond fiind pronunţată cu corecta aplicare şi interpretare a normelor de drept material incidente în cauză.

III. Temeiul procesual al soluţiei date recursului

Pentru considerentele expuse, constatând caracterul nefondat al criticilor de nelegalitate circumscrise dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul principal promovat de autoritatea pârâtă şi recursul incident declarat de reclamantul A..

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul principal formulat de pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu împotriva sentinţei civile nr. 116 din 15 aprilie 2021 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal şi recursul incident declarat de reclamantul A. împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 1 februarie 2023.