Inadmissibility of appeal against court admission of constitutional referral request regarding public sector salary reclassification

Şedinţa publică din data de 12 octombrie 2023

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 24.04.2018, reclamanţii A., B., C., D. şi E., în contradictoriu cu pârâţii Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi Colegiul de Conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, au solicitat:

- anularea Hotărârilor nr. 35/12.03.2018, nr. 32/12.03.2018, nr. 26/12.03.2018, nr. 25/12.03.2018, nr. 27/12.03.2018 emise de Colegiul de Conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, prin care s-a dispus respingerea contestaţiilor prin care au solicitat încadrarea în baza Legii nr. 153/2017 şi, subsecvent, anularea Deciziei nr. 31/06.02.2018 emisă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, cu consecinţa încadrării reclamanţilor în grila de salarizare, prevăzută de cap. I lit. B) nr. crt. 4 din Legea nr. 153/2017, în ceea ce priveşte salariul de bază şi a acordării drepturilor salariale conform acestei grile;

- plata diferenţelor salariale dintre venitul efectiv acordat prin hotărârea, respectiv prin decizia atacată, şi venitul care rezultă din încadrarea în grila de salarizare prevăzută de cap. I lit. B) nr. crt. 4 din Legea nr. 153/2017 - Anexa V, pentru perioada 01.01.2018 şi până la data reîncadrării efective, diferenţă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi plata dobânzii legale aferente, de la data scadenţei fiecărui venit lunar până la data plăţii efective;

- emiterea unei noi decizii de salarizare începând cu data de 01.01.2018, în care salariul de bază brut să fie stabilit astfel încât să li se asigure în plată acelaşi venit net pe care l-ar fi încasat dacă nu ar fi fost transferată plata contribuţiilor sociale de la angajator la angajat, prin majorarea salariului de bază cu sumele aferente contribuţiilor datorate de angajator şi transferate în sarcina angajatului începând cu 01.01.2018;

- acordarea sporurilor în cuantumul total prevăzut de Legea nr. 153/2017, respective de 45 %, constând în sporul pentru condiţii grele şi vătămătoare şi periculoase, respectiv al celor pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi pentru păstrarea confidenţialităţii.

2. Hotărârea atacată

Prin încheierea de şedinţă pronunţată la data de 28 octombrie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul dispoziţiilor art. 396 alin. (1) C. proc. civ., a dispus amânarea pronunţării asupra cererii formulate de reclamanţi.

Prin sentinţa civilă nr. 215 din 2 noiembrie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

- a respins excepţiile lipsei de interes şi lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Colegiul de Conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti;

- a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale;

- a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. (2) din Secţiunea 4 şi art. 22 din Secţiunea 6, ambele Secţiuni aparţinând Cap. VIII al Anexei V a Legii nr. 153/2017, raportat la disp. art. 61 alin. (2), art. 75, art. 111 alin. (1) şi art. 138 alin. (5) din Constituţia României;

- a respins cererea de suspendare a judecăţii;

- a respins acţiunea formulată de reclamanţii A., B., C., D. şi E., în contradictoriu cu pârâţii Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi Colegiul de conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva încheierii de şedinţă din 28 octombrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs recurenţii-reclamanţi, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii, cu consecinţa admiterii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a României, astfel cum a fost formulată.

În drept, au invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, în esenţă, recurenţii-reclamanţi au arătat că soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale ca inadmisibilă este nelegală în raport de motivele de casare invocate, respectiv faţă de modalitatea în care au fost interpretate şi aplicate condiţiile legale prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind excepţiile de neconstituţionalitate invocate în faţa instanţelor judecătoreşti.

De asemenea, recurenţii-reclamanţi au apreciat că încheierea trebuie casată şi în raport de lipsa de motivare efectivă asupra soluţiei pronunţate, întrucât judecătorul fondului nu a cuprins în mod efectiv şi lămuritor motivele pentru care a pronunţat această soluţie în raport cu toate argumentele aduse de reclamanţi în sensul îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate a cererii.

4. Apărările formulate în cauză

În cauză intimaţii-pârâţi nu au formulat întâmpinare.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486 şi art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluţia completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului declarat împotriva soluţiei date asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, în şedinţă publică, la data de 12 octombrie 2023, cu citarea părţilor.

Totodată, pentru soluţionarea recursului declarat împotriva sentinţei civile nr. 215 din 02.11.2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost stabilit termen de judecată la data de 04.04.2023, cu citarea părţilor.

4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând cu prioritate, în condiţiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii căii de atac exercitate, invocată, din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

În speţă, Înalta Curte reţine că reclamanţii au supus controlului primei instanţei, pe fondul cauzei, legalitatea unor acte administrative care privesc stabilirea drepturilor salariale ale acestora, formulând în cadrul dosarului şi două cereri de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a unor dispoziţii din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

Prima cerere de sesizare a Curţii Constituţionale a fost formulată de reclamanţi la data de 17.01.2019, fiind admisă prin încheierea din 3 aprilie 2019 . Prin această încheiere s-a dispus, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. şi suspendarea cauzei până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate invocată.

Prin decizia nr. 196 din 7 aprilie 2022, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate invocată de reclamanţi în dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi a constatat că dispoziţiile art. 17 alin. (2) şi ale art. 22 din capitolul VIII al anexei nr. V "Familia ocupaţională de funcţii bugetare Justiţie şi Curtea Constituţională" la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi ale art. 25 alin. (1) şi ale art. 38 alin. (6) din acelaşi act normativ sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Reclamanţii au solicitat reluarea judecăţii cauzei şi, la data de 13.09.2022, au formulat o nouă cerere de sesizare a Curţii Constituţionale şi o cerere de suspendare a judecăţii.

Prin sentinţa civilă nr. 215 din 2 noiembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. (2) din Secţiunea 4 şi art. 22 din Secţiunea 6, ambele Secţiuni aparţinând Cap. VIII al Anexei V a Legii nr. 153/2017, raportat la disp. art. 61 alin. (2), art. 75, art. 111 alin. (1) şi art. 138 alin. (5) din Constituţia României. Totodată, s-a respins cererea de suspendare a judecăţii.

Deşi criticile de nelegalitate formulate de recurenţii-reclamanţi, în cadrul recursului care face obiectul analizei Înaltei Curţi, vizează o presupusă soluţie de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. (2) din Secţiunea IV şi art. 22 din Secţiunea 6, ambele aparţinând Cap. VIII al Anexei V din Legea nr. 153/2017, instanţa de control judiciar constată că în dosarul nr. x/2018 ambele cereri de sesizare a Curţii Constituţionale formulate de reclamanţi au fost admise de prima instanţă.

Prin urmare, primordial, instanţa de control judiciar are de analizat dacă soluţia dată asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale este sau nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

În acest sens, prezintă relevanţă dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora:

"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei", iar potrivit art. 129 din Constituţia României:

"Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".

Din cuprinsul textelor de lege menţionate anterior rezultă că părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

Or, legea specială nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, la art. 29 alin. (5), prevede posibilitatea atacării cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare, numai încheierea prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

Astfel, câtă vreme împotriva încheierilor prin care se admite cererea de sesizare a Curţii Constituţionale nu se prevede nicio cale de atac, un astfel de demers este inadmisibil.

În plus, menţiunea din dispozitivul sentinţei civile nr. 215 din 2 noiembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal:

"Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare;" vizează soluţia pronunţată pe fondul cauzei dedus judecăţii al cărui obiect îl constituie anularea actelor administrative contestate.

Prin urmare, reţinând că recurenţii-reclamanţi nu au deschisă calea de atac a recursului, exercitată împotriva soluţiei de admitere a unei cereri de sesizare a Curţii Constituţionale, Înalta Curte va face aplicarea sancţiunii inadmisibilităţii recursului.

5. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamanţi, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanţii A., B., C., D. şi E. împotriva încheierii de şedinţă din 28 octombrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 12 octombrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.