Judicial Transfer: Discretionary Balancing of Personal Interests Against Institutional Staffing Necessities and Negative Opinions

Şedinţa publică din data de 12 octombrie 2023

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul contestaţiei deduse judecăţii

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 16 mai 2023, sub nr. x/2023, contestatoarea A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, anularea Hotărârii nr. 876 din 30 martie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru Judecători şi obligarea intimatului să emită o hotărâre prin care să i se admită cererea de transfer de la Judecătoria Ploieşti la Judecătoriile Sectorului 1, 2, 3, 4, 5 sau 6, de pe raza Curţii de Apel Bucureşti.

În motivarea contestaţiei, în esenţă, contestatoarea a reiterat motivele de ordin profesional şi personal prezentate prin cererea de transfer adresată intimatului.

Astfel, a arătat că are o vechime de peste 8 ani în profesia de judecător, din care peste 5 ani la Judecătoria Ploieşti, că este specializată atât în materia Dreptului Civil/Comercial/Dreptul Familiei, cât şi în materia Dreptului Penal, că are o vechime în cadrul secţiei civile (cu includerea litigiilor ce ţin de Dreptul Familiei) de 6 ani şi în cadrul secţiei penale de 1 an (perioada stagiaturii), precum şi că are disponibilitatea de a activa în secţia/completul corespunzător specializării oricăruia dintre posturile vacante la instanţele la care solicită transferul.

Totodată, a prezentat starea sa de sănătate şi a mamei sale, recomandările medicale referitoare la evitarea navetei şi a situaţiilor stresante, împrejurarea că are domiciliul în Bucureşti unde se află logodnicul şi o parte semnificativă din familia sa, precum şi faptul că odată transferată îşi va putea continua în condiţii mai bune studiile doctorale.

În continuare, a arătat că deşi a avut cea mai mare vechime dintre toţi judecătorii de la Judecătoria Ploieşti care au formulat cerere de transfer, intimatul a hotărât să admită alte două cereri de transfer ale unor doamne judecător cu o vechime inferioară faţă de a sa.

A precizat că singurul motiv al respingerii cererii de transfer este acela că a fost selectată pentru un stagiu de aproape un an la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, începând cu 4 septembrie 2023, însă Judecătoriile Sectoarelor 1, 2 şi 3, precum şi Curtea de Apel Bucureşti au avizat favorabil cererea sa de transfer, chiar dacă a fost selectată la CEDO, şi şi-au asumat faptul că are oportunitatea de a pleca din data de 4 septembrie 2023.

În opinia contestatoarei, selectarea pentru un stagiu de formare (fie el de lungă sau de scurtă durată) nu constituie un impediment pentru admiterea cererii de transfer, întrucât în analiza cererii de transfer se iau în calcul strict criteriile prevăzute de lege (art. 612 din Legea nr. 303/2004), iar nu motive suplimentare, străine legii.

Totodată, a arătat că doamna judecător B., colega sa, se află în concediu de creştere copil, astfel că admiterea cererii sale de transfer nu este de natură a aduce un suport real instanţei la care i s-a admis transferul. Pe de altă parte, chiar în eventualitatea acceptării ofertei Curţii de la Strasbourg pentru a efectua respectivul stagiu, acesta ar fi început abia din data de 4 septembrie 2023, astfel că, până la acea dată, contestatoarea ar fi putut ajuta instanţa din Bucureşti la care i s-ar fi admis transferul, prin soluţionarea de dosare şi scăderea stocului de dosare. Astfel, dacă i s-a admis cererea colegei care se află încă în concediu de creştere copil, cu atât mai mult se impunea admiterea cererii sale.

De asemenea, cu privire la colega judecător C., căreia i s-a admis cererea de transfer de la Judecătoria Ploieşti în etapa a doua a sesiunii de transfer, a arătat că, pe lângă faptul că avea o vechime mult inferioară, acesteia i s-a admis la o lună după ce s-a întors din concediu de creştere copil cererea de delegare la Judecătoria Sectorului 1 (deşi contestatoarei i s-a respins cu doar o săptămână înainte cererea de delegare la aceeaşi instanţă), iar după o lună i s-a admis şi cererea de transfer la aceeaşi instanţă (martie 2023 - etapa a II-a a sesiunii de transfer).

Contestatoare a criticat faptul că motivele sale personale şi profesionale nu au fost analizate nici măcar prima facie, ci au fost înlăturate, pe motiv că a fost acceptată pentru a urma un stagiu la CEDO. Astfel, cererea de transfer pare să fi fost analizată numai din perspectiva unor motive neargumentate, de exemplu necesitatea asigurării resurselor umane, echilibrarea volumului de muncă, celeritatea, precum şi aspectul (neprevăzut) de lege că a fost selectată pentru a urma un stagiu, cu ignorarea completă a situaţiei sale personale şi a dorinţelor profesionale.

Faţă de aceste considerente a solicitat anularea hotărârii contestate şi obligarea intimatului să emită o hotărâre prin care să admită cererea sa de transfer.

1.2. Apărările formulate în cauză

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată, arătând că hotărârea contestată este legală şi temeinică, fiind emisă cu respectarea normelor legale şi regulamentare incidente în materie.

Intimatul a susţinut, în esenţă, că la soluţionarea cererii de transfer formulate s-au analizat coroborat şi unitar toate criteriile de transfer prevăzute de lege, inclusiv motivele de ordin personal invocate, în cauza de faţă fiind determinant numărul posturilor vacante şi al celor temporal vacante de la instanţa de la care se solicită transferul, dificultăţile de ocupare a acestora, avizele nefavorabile emise de Curtea de Apel Ploieşti şi de Judecătoria Ploieşti, precum şi selecţia contestatoarei pentru un stagiu de un an de zile la Curtea Europeană a Drepturilor Omului începând cu data de 04.09.2023.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei

Examinând Hotărârea nr. 876 din 30 martie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru Judecători, prin prisma criticilor formulate de contestatoare, a apărărilor intimatului şi faţă de prevederile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte va respinge prezenta contestaţie, apreciind că este nefondată pentru considerentele prezentate în continuare.

Înalta Curte constată că este învestită în temeiul art. 191 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, coroborate cu cele ale art. 29 alin. (5) - (7) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu o contestaţie ce are ca obiect Hotărârea nr. 876 emisă la data de 30 martie 2023 a secţiei pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a respins cererea de transfer a doamnei judecător A. de la Judecătoria Ploieşti la Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti sau la Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti.

Potrivit dispoziţiilor art. 188 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată:

"Transferul judecătorilor şi procurorilor de la o instanţă la altă instanţă sau de la un parchet la alt parchet, inclusiv la şi de la instanţele şi parchetele militare, ori la o instituţie publică se aprobă, la cererea celor în cauză, de secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul motivat al preşedintelui instanţei sau al conducătorului parchetului de unde se transferă şi unde se transferă, însoţite de punctul de vedere al preşedinţilor curţilor de apel sau al procurorilor generali ai parchetelor de pe lângă curţile de apel în circumscripţia cărora se află instanţa sau parchetul de unde se transferă şi unde se transferă. În cazul în care transferul se solicită în circumscripţia aceleiaşi curţi de apel sau a aceluiaşi parchet de pe lângă curtea de apel este necesar punctul de vedere al preşedintelui respectivei curţi de apel sau al procurorului general al parchetului de pe lângă respectiva curte de apel."

Potrivit art. 190 alin. (1) din acelaşi act normativ:

"(1) Cererile de transfer se depun la Consiliul Superior al Magistraturii în termen de 15 zile de la data publicării anunţului prevăzut la art. 189 alin. (1). Cererea de transfer va conţine informaţii privind specializarea judecătorului sau a procurorului şi, dacă este cazul, disponibilitatea asumată a acestuia de a activa la instanţa sau la parchetul la care solicită transferul, în oricare dintre secţiile sau completurile ori compartimentele la care cerinţele acestei instanţe sau acestui parchet o impun."

Art. 192 din Legea nr. 303/2022 prevede criterii ce trebuie avute în vedere la soluţionarea cererilor de transfer ale judecătorilor la alte instanţe şi ale procurorilor la alte parchete, respectiv:

a) motivele cuprinse în avizele motivate şi punctele de vedere prevăzute la art. 188 alin. (1);

b) volumul de activitate al instanţei sau al parchetului de la care se solicită transferul şi la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante şi al posturilor temporar vacante la instanţele sau la parchetele implicate şi dificultăţile de ocupare a acestora;

c) specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secţiei sau completului corespunzător specializării;

d) vechimea la instanţa sau la parchetul de la care se solicită transferul;

e) vechimea efectivă în funcţia de judecător sau, după caz, de procuror;

f) vechimea în gradul aferent instanţei sau parchetului la care se solicită transferul;

g) disponibilitatea de a activa în secţia sau în completul corespunzător specializării postului vacant;

h) domiciliul sau, după caz, reşedinţa solicitantului;

i) distanţa dintre domiciliul sau, după caz, reşedinţa şi sediul instanţei sau al parchetului la care funcţionează judecătorul sau procurorul şi posibilităţile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

j) starea de sănătate şi situaţia familială.

Înalta Curte reiterează, aşa cum rezultă din jurisprudenţa sa constantă, că art. 192 din Legea nr. 303/2022 nu stabileşte o ordine de prioritate a criteriilor de transfer, incidenţa fiecăruia dintre acestea urmând a fi apreciată în fiecare caz individual, prin prisma raportului dintre interesul individual şi cel general.

Prealabil prezentării, în concret, a argumentelor pe care îşi întemeiază concluzia în sensul netemeiniciei criticilor contestatoarei, Înalta Curte aminteşte, astfel cum a statuat deja în jurisprudenţa sa constantă, că, în exercitarea atribuţiilor lor, Consiliul Superior al Magistraturii, ca de altfel şi entităţile administrative în general, dispun de o marjă de apreciere, astfel că, în situaţia în care nu pot fi identificate motive de nelegalitate formală ori elemente din care să rezulte că emitentul actului administrativ, prin conduita lui, s-a îndepărtat de la scopul legii ori a încălcat principiul proporţionalităţii între interesul public şi cel privat, o evaluare a substanţei măsurilor dispuse, făcută de instanţa de contencios administrativ însăşi, ar constitui o ingerinţă nepermisă în atribuţiile administraţiei publice.

Intimatul are posibilitatea, în funcţie de interesul public al desfăşurării actului de justiţie, să ia în considerare şi alte aspecte relevante în cauză sau invocate de partea interesată. Este important însă ca eventualul refuz al autorităţii să nu se transforme în ceea ce dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ denumesc excesul de putere, respectiv depăşirea limitelor dreptului de apreciere prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, prevăzute de Constituţie sau de lege.

Analizând conţinutul actului administrativ atacat în cadrul coordonatelor astfel configurate, Înalta Curte constată că hotărârea contestată respectă limitele şi scopul prevederilor legale în executarea cărora a fost adoptată, iar măsura dispusă a fost în mod exhaustiv şi adecvat motivată, neexistând elemente pe baza cărora să poată fi decelată o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, este de remarcat că, în cauză, întreaga procedură s-a desfăşurat cu respectarea prevederilor art. 188 - 192 din Legea nr. 303/2022, privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată.

Raportat la raţiunile şi necesităţile sistemului judiciar, analiza cererilor de transfer s-a efectuat prin prisma acestor criterii, tocmai pentru a asigura luarea unei decizii obiective, în condiţii de legalitate şi oportunitate şi în raport de circumstanţele concrete ale fiecărei solicitări, cu menţinerea unui echilibru între interesul public pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligaţia să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenţei justiţiei şi interesul legitim privat.

Pe de altă parte, din interpretarea tuturor dispoziţiilor legale privitoare la transferul judecătorilor şi procurorilor rezultă că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar reprezintă atributul Consiliului Superior al Magistraturii, astfel încât ocuparea posturilor vacante trebuie să se raporteze la raţiunile şi la necesităţile sistemului judiciar, pentru evitarea provocării unor grave disfuncţionalităţi în activitatea parchetelor şi a instanţelor, cu păstrarea unui just echilibru între interesele parchetului/instanţei implicate în procedură şi interesul privat al solicitantului.

Normele care reglementează instituţia transferului au caracter supletiv şi conferă doar o vocaţie în sensul arătat, fără a crea în mod automat un drept solicitantului, iar în speţă, intimatul a fost consecvent, în sensul în care, analizând cererea formulată, în raport de motivele invocate, precum şi în raport de criteriile prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022, corelând şi avizele emise în temeiul art. 188 alin. (1) din aceeaşi lege, de instanţele implicate în procedura transferului, a apreciat că nu este oportună admiterea cererii de transfer a contestatoarei.

Din punct de vedere al cerinţei legale a motivării, instanţa de contencios administrativ poate pronunţa o soluţie de anulare a actului administrativ, dacă este vorba despre o nemotivare totală a acestuia sau dacă din cuprinsul motivelor sumar expuse, judecătorul, dar şi partea vătămată, nu pot analiza şi decela raţionamentul autorităţii emitente. Se constată, însă, că hotărârea contestată respectă cerinţele prevăzute de lege din perspectiva motivării, fiind expuse corespunzător atât obiectul cererii de transfer şi împrejurările pe care acestea se întemeiază, cât şi argumentele secţiei pentru judecători pentru care a fost respinsă solicitarea contestatoarei, respectiv datele obiective privind situaţia posturilor, încărcătura pe judecător şi pe schemă de la instanţele implicate în procedura transferului, avizele instanţelor implicate, precum şi argumente referitoare la asigurarea bunei funcţionări a judecătoriei de la care se solicită transferul, care au determinat intimatul să adopte soluţia de respingere a solicitării de transfer.

La verificarea legalităţii hotărârii contestate se au în vedere datele existente la momentul analizării cererii contestatoarei, prioritar fiind ca intimatul să aleagă din mai multe variante posibile pe cea care corespunde cel mai bine interesului public protejat, în speţă, funcţionarea optimă a instanţelor implicate în analiză, având în vedere date statistice şi criterii concrete relevante obiective privind toate cererile formulate, iar nu scoase din context şi interpretate în mod subiectiv de fiecare titular al unei cereri de transfer.

Contrar susţinerilor contestatoarei, secţia pentru Judecători nu a reţinut că singurul motiv al respingerii cererii de transfer îl reprezintă faptul că doamna judecător a fost selectată pentru un stagiu de un an la Curtea Europeană a Drepturilor omului începând cu data de 4 septembrie 2023. În analiza efectuată, intimatul a reţinut, primordial, situaţia dificilă a Judecătoriei Ploieşti, cauzată în principal de gradul de ocupare a schemei de personal. În vederea preîntâmpinării unor astfel de situaţii şi pentru a evita perturbarea activităţii Judecătoriei Ploieşti prin supraîncărcarea celorlalţi judecători, aspect care determină acordarea unor termene mai lungi, cu consecinţa afectării celerităţii soluţionării cauzelor şi, în mod indirect, a justiţiabililor, în contextul cu care se confruntă instanţa sub aspectul fluctuaţiei de personal (numărul cererilor de transfer formulate de la această instanţă fiind în mod constant unul ridicat în fiecare sesiune de transfer), văzând şi situaţia instanţelor la care s-au solicitat transferurile, precum şi avizele şi, respectiv, punctele de vedere ale instanţelor implicate, secţia pentru Judecători a apreciat optim transferul a doi judecători de la Judecătoria Ploieşti, fără afectarea bunei funcţionări a instanţei.

Aşadar, analizând concomitent cele 20 de cereri de transfer formulate de către judecători de la Judecătoria Ploieşti, în raport de motivele invocate de solicitanţi şi de criteriile prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022, secţia pentru Judecători a apreciat că sunt prioritate cererile formulate de B. şi D., având în vedere incidenţa criteriului privind motivele din avizele şi punctele de vedere ale instanţelor implicate, cât şi incidenţa criteriului privind starea de sănătate şi situaţia familială ale acestora.

Totodată, este neîntemeiată şi susţinerea contestatoarei potrivit căreia, în soluţionarea cererii sale de transfer, s-ar fi dat eficienţă unui criteriu neprevăzut de lege, respectiv cel referitor la selectarea la un stagiu de formare profesională de lungă durată la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Înalta Curte constată că acest aspect a fost reţinut în considerentele Hotărârii nr. 876/30.03.2023 nu ca un criteriu distinct, ci în circumstanţierea corectă a situaţiei de fapt, arătându-se în mod expres de către intimat că vacantarea temporară a postului doamnei judecător nu va aduce un suport real instanţelor la care se solicită transferul, iar deficitul de personal nu va fi acoperit. Prin urmare, intimatul are posibilitatea, în funcţie de interesul public al desfăşurării actului de justiţie, să ia în considerare şi alte aspecte pe care le apreciază relevante cu privire la situaţia profesională a contestatoarei.

Criticile contestatoarei referitoare la nelegalitatea respingerii cererii sale de transfer prin raportare la soluţia de admitere a celorlalte cereri de transfer sunt nefondate, atât timp cât secţia pentru Judecători a reţinut concursul mai multor cereri de transfer de la Judecătoria Ploieşti şi a apreciat că pentru asigurarea bunei funcţionări a acestei instanţe puteau fi admise doar două cereri de transfer, iar solicitările magistraţilor au fost analizate în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărui caz în parte, prin raportare la aceleaşi criterii legale, astfel încât nu se poate vorbi în speţă de o încălcare a principiului egalităţii de tratament.

Deşi, este adevărat că doamna judecător A. are o vechime mai mare în funcţie decât celelalte două doamne judecător ale căror cereri de transfer au fost admise (aspect reţinut, de altfel, şi în considerentele hotărârii contestate), criteriul vechimii reprezintă doar unul dintre criteriile legale de transfer prevăzute în cadrul art. 192 din Legea nr. 303/2022, în condiţiile în care legiuitorul nu stabileşte o ordine de prioritate a acestora, revenind secţiei pentru Judecători atribuţia de a analiza incidenţa fiecărui criteriu prin prisma raportului dintre interesul individual şi cel general.

Înalta Curte nu poate reţine criticile contestatoarei potrivit cărora cererea de transfer a fost analizată cu ignorarea completă a situaţiei sale personale şi a dorinţelor profesionale, de vreme ce chiar din considerentele hotărârii, secţia pentru Judecători a apreciat că motivele invocate de doamna judecător în susţinerea solicitării de transfer nu pot prevala faţă de interesele instanţei de la care aceasta provine, respectiv asigurarea resurselor umane necesare şi menţinerea unui grad corespunzător de ocupare a schemei care să permită buna funcţionare a instanţei, vacantarea, la acel moment, a postului său, conducând la un dezechilibru între interesul personal şi interesul public referitor la buna funcţionare a instanţelor.

În plus, motivele de ordin personal invocate prin cererea de transfer (efectuarea navetei, starea de sănătate, posibilitatea continuării studiilor doctorale în condiţii mai bune, etc.) nu aveau în vedere faptul că a fost selectată pentru un stagiu de lungă durată la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, astfel încât toate argumentele contestatoarei nu mai erau de actualitate la momentul analizării cererii de transfer.

Or, în măsura în care situaţia personală a contestatoarei se va menţine după finalizarea stagiului la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, aceasta are posibilitatea să formuleze o nouă cerere de transfer, care va fi analizată în funcţie de situaţia de la acel moment.

Înalta Curte, în exercitarea rolului său constituţional de unificare a jurisprudenţei, consacrat şi la nivelul jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului în cauza Beian împotriva României reaminteşte jurisprudenţa sa, potrivit căreia motivele de ordin personal şi familial reprezintă criterii care trebuie avute în vedere la soluţionarea cererii de transfer, însă acestea nu constituie, prin ele însele, motive determinante în admiterea cererii, fiind supuse cerinţei coroborării cu celelalte criterii legale, astfel încât prin admiterea cererii de transfer să se asigure, în primul rând, buna funcţionare a unităţilor de parchet implicate în procedura transferului. (deciziile nr. 4847/20.10.2022 şi nr. 4638/13.10.2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal)

În raport de această orientare jurisprudenţială, în mod corect secţia pentru Judecători a apreciat că motivele invocate de contestatoare în susţinerea cererii de transfer nu puteau prevala faţă de interesele instanţei de la care aceasta provenea, respectiv asigurarea resurselor umane necesare şi menţinerea unui grad corespunzător de ocupare a schemei care să permită buna funcţionare a instanţei, vacantarea postului său, la acel moment, conducând la un dezechilibru între interesul personal şi interesul public referitor la buna funcţionare a instanţelor.

În ceea ce priveşte avizele comunicate de instanţele implicate, acestea sunt cuprinse printre criteriile prevăzute de lege, se solicită în mod obligatoriu de Consiliu Superior al Magistraturii, potrivit art. 188 alin. (1) din Legea nr. 303/2022 şi sunt consultative, fiind relevante în adoptarea unei soluţii cu privire la cererile de transfer formulate de magistraţi.

În cauză, secţia pentru judecători a avut în vedere şi a dat prioritate avizelor nefavorabile emis de Judecătoria Ploieşti şi Curtea de Apel Ploieşti, dat fiind rolul însemnat al preşedinţilor de instanţe în gestionarea optimă a resurselor umane din cadrul acestora, motivele invocate fiind analizate prin coroborare şi cu alte criterii legale relevante.

Controlul de legalitate pe care Înalta Curte îl efectuează în temeiul art. 191 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, coroborate cu cele ale art. 29 alin. (5) - (7) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii implică cenzurarea excesului de putere al autorităţii în exercitarea atribuţiilor prevăzute de lege, astfel cum este acesta definit de art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea 303/2022.

Or, de vreme ce aceste avize reprezintă un criteriu legal, iar legiuitorul nu a stabilit o ordine de prioritate a criteriilor, acestea fiind lăsate a fi apreciate în ansamblu, iar secţia pentru Judecători şi-a întemeiat hotărârea pe acest criteriu, pe care l-a analizat prin coroborare cu alte criterii legale relevante, precum volumul de activitate şi schema de personal ale instanţei de la care s-a solicitat transferul şi motivele invocate în susţinerea cererii, nu se poate vorbi despre un exces de putere, hotărârea emisă având o bază legală şi fiind fundamentată pe un raţionament obiectiv şi nediscriminatoriu.

Conform jurisprudenţei constante a instanţei supreme, oportunitatea se află în strânsă legătură cu puterea discreţionară a administraţiei publice, existând o marjă de libertate lăsată la libera apreciere a unei autorităţi, astfel că în vederea atingerii scopului indicat de legiuitor să poată recurge la orice mijloc de acţiune, în limitele competenţei sale (spre exemplu, deciziile nr. 4847/20.10.2022 şi nr. 4638/13.10.2022 pronunţate de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ). Iar "transferul la o altă instanţă trebuie să corespundă şi nevoilor sistemului judiciar, aspect de oportunitate ce intră în marja de apreciere a Consiliului Superior al Magistraturii" (decizia nr. 29/16.01.2018).

Simpla existenţă a unor posturi vacante utile într-o sesiune de transferuri nu creează în mod automat premisele pentru admiterea cererii de transfer a contestatoarei, în atribuţiile secţiei pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii intrând şi o analiză de oportunitate, prin raportare la nevoile sistemului judiciar.

Concluzionând, în considerarea aspectelor evocate, Înalta Curte constată că nu subzistă motivele de nelegalitate ale Hotărârii nr. 876 din 30 martie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru Judecători, actul administrativ atacat fiind emis în limitele competenţelor prevăzute de lege şi cu respectarea dispoziţiilor legale incidente.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004 şi a art. 191 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, coroborate cu cele ale art. 29 alin. (5) - (7) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte va respinge contestaţia formulată de A., ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 876 din 30 martie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru Judecători, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 12 octombrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.