Judicial transfer refusal: cumulative analysis of statutory criteria and balancing of court staffing deficits vs. individual professional interests

Şedinţa publică din data de 12 octombrie 2023

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul contestaţiei deduse judecăţii

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 16 mai 2023, sub nr. x/2023, contestatoarea A. a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii Consiliul Superior al Magistraturii şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării anularea Hotărârii nr. 626 din 28 martie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru Judecători şi obligarea intimatului să emită o hotărâre prin care să i se admită cererea de transfer de la Tribunalul Dolj la Curtea de Apel Craiova.

Contestatoarea a arătat că secţia pentru Judecători a reţinut, în motivarea soluţie de respingere a cererii sale de transfer, că în raport de deficitul considerabil de judecători de la Tribunalul Dolj, este oportun transferul a trei judecători de la Tribunalul Dolj la Curtea de Apel Craiova, dintre cei patru judecători care îndeplineau condiţiile legale pentru transfer şi au obţinut avizul favorabil al Curţii de Apel Craiova. Aşadar, ceea ce a contat a fost deficitul de personal de la instanţa de la care se solicită transferul - Tribunalul Dolj, ce s-ar fi accentuat prin încuviinţarea cererii sale de transfer.

A apreciat contestatoarea că este ambiguă motivarea hotărârii în ceea ce priveşte afectarea activităţii Tribunalului Dolj prin acordarea transferului său, întrucât se raportează la eventualitatea admiterii a încă 3 cereri de transfer de la aceeaşi instanţă, acest argument nefiind nici încadrabil în criteriile legale pentru acordarea transferului, nici susţinut de vreun mijloc de probă.

Deşi este adevărat că la nivelul Tribunalul Dolj erau la momentul respectiv 15 locuri vacante, a considerat însă că este nedrept să îi fie imputată ei această situaţie.

În continuare, a arătat că aproximativ 2 ani au fost blocate transferurile magistraţilor, timp în care s-au organizat două concursuri de promovare efectivă pentru colegii judecători care au avut norocul să promoveze pe 300 locuri, în timp ce contestatoarea a promovat în perioada (2018) în care erau scoase doar 50 locuri pe ţară. La concursul de promovare efectivă organizat în anul 2021 au promovat la Curtea de Apel Craiova 6-7 colegi, iar la cel organizat în anul 2022 au promovat efectiv 6 judecători, fără să se solicite vreun aviz de la instanţa la care funcţionau.

De asemenea, a considerat că este eronată constatarea secţiei pentru Judecători referitoare la deficitul de personal al Tribunalului Dolj, comparativ cu instanţa la care se solicită transferul (Curtea de Apel Craiova), având în vedere că la nivelul tribunalului existau un număr de 15 posturi vacante, iar la nivelul Curţii de Apel Craiova erau14 posturi vacante la data soluţionării cererilor de transfer. Astfel, în mod singular, nici acest criteriu nu poate conduce, prin sine însuşi, la concluzia că prin transferul său activitatea tribunalului ar fi fost grav afectată, câtă vreme şi instanţa la care se solicită transferul are un număr aproape similar de posturi vacante, iar contestatoarea are vocaţia ocupării unuia dintre aceste posturi de mai mult de 4 ani.

Totodată, a apreciat că secţia pentru Judecători a aplicat eronat criteriile prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022, la departajarea celor patru cereri de transfer formulate de judecătorii, pentru care Curtea de Apel Craiova a exprimat aviz favorabil.

Astfel, secţia pentru Judecători a ignorat punctul de vedere favorabil pe care Curtea de Apel Craiova l-a exprimat cu privire la cererea sa de transfer, deşi prin hotărârea de principiu a aceleiaşi Secţii nr. 3244/22.12.2022 s-a menţionat că "dispoziţiile art. 192, lit. a) din Legea nr. 303/2022 statuează imperativ că motivele cuprinse în punctele de vedere prevăzute la art. 188 alin. (1) se au în vedere drept criteriu la soluţionarea cererilor de transfer".

În opinia sa, este inacceptabil să se aibă în vedere drept criterii prioritare de încuviinţare a cererilor de transfer, formulate la această sesiune, vechimea în funcţia de judecător şi în specialitate, în condiţiile în care această vechime nu se coroborează cu vechimea în grad şi vechimea la instanţa de la care se solicită transferul. Deşi contestatoarea a obţinut gradul de curte în anul 2018, s-a acordat prioritate cererilor de transfer formulate de judecătorii care au obţinut gradul de curte la concursurile din anul 2022.

De asemenea, deşi a probat că în cei aproximativ 13 ani de vechime în funcţia de judecător a dobândit specializarea în soluţionarea cauzelor litigii cu profesionişti, penale şi litigii de muncă şi şi-a exprimat disponibilitatea de a activa la oricare din secţiile Curţii de Apel Craiova, s-a acordat prioritate cererilor de transfer formulate de judecătorii care au optat doar pentru o singură secţie.

Totodată, în mod nelegal s-a acordat prioritate faţă de cererea sa, cererii de transfer formulate de B., reţinându-se vechimea în funcţia de judecător şi în specialitate, în condiţiile în care au fost încălcate dispoziţiile imperative ale art. 188 alin. (2) din Legea nr. 303/2022, ce prevăd că "În cazul transferului la instanţe sau parchete superioare unde are dreptul să funcţioneze potrivit gradului profesional avut, judecătorul sau procurorul care se transferă trebuie să fi funcţionat efectiv cel puţin un an la o instanţă ierarhic inferioară (...)". În concret, cu nerespectarea dispoziţiilor legale mai sus-amintite, secţia pentru judecători a apreciat că are prioritate vechimea de 11 luni a judecătorului B. la instanţa de la care se solicită transferul, faţă de vechimea sa de 4 ani la aceeaşi instanţă.

Făcând referire la prevederile art. 14 din Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului, la art. I din Protocolul nr. 12 la Convenţie şi la dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, contestatoarea a invocat existenţa unei situaţii discriminatori.

În concret, a arătat că discriminarea operează astfel: pentru transferul său la Curtea de Apel Craiova este nevoie de avize pozitive de la toate instanţele, iar deficitul de personal la instanţa de la care se solicită transferul trebuie să nu fie mare, iar pentru colegii care se înscriu la promovarea efectivă nu se cer aceste avize şi nici nu contează gradul de ocupare al schemei instanţei. Mai mult, în condiţiile în care a obţinut gradul profesional de curte de apel în baza vechilor dispoziţii legale nu îi este permis să se înscrie la examenul de promovare efectivă.

Or, în aceste condiţii, respectiv cei doi ani în care nu s-au organizat sesiuni de transferuri şi imposibilitatea înscrierii la concursurile de promovare efectivă organizate în baza noilor reglementări, în opinia contestatoarei apare evidentă situaţia discriminatorie în care se află.

În perioada mai- octombrie 2023 urmează să se organizeze un alt examen de promovare efectivă, însă nu are posibilitatea de a se înscrie la acest concurs, în condiţiile în care a dobândit gradul profesional de curte de apel în temeiul reglementării în vigoare până în noiembrie 2018.

Este adevărat că trebuie să se menţină un just echilibru între interesele personale ale magistraţilor şi interesul general - buna funcţionare a justiţiei, însă a apreciat că era oportun să îi fie respectat dreptul legitim de a funcţiona la instanţa de control judiciar, ca urmare a promovării pe loc.

Pentru fiecare persoană în parte problema transferului poate deveni extrem de presantă la un moment dat în cursul carierei şi, de aceea, acest aspect, de importanţă majoră, constituţională chiar, nu trebuie lăsat la voia întâmplării, ci trebuie reglementat într-o manieră clară şi previzibilă.

A mai apreciat că dispoziţiile din Legea nr. 303/2022 în ceea ce priveşte transferul magistraţilor nu sunt clare şi previzibile, însă este datoria membrilor Consiliului Superior al Magistraturii să le aplice în mod nediscriminatoriu.

Art. 192 din Legea nr. 303/2022 nu prevede norme clare, previzibile şi accesibile, a căror aplicare să nu permită arbitrariul sau abuzul. Nu se prevede o ordine clară de preferinţă a criteriilor enumerate, iar Consiliul Superior al Magistraturii acordă ponderi diferite criteriilor, în funcţie de împrejurările concrete ale fiecărei solicitări, fiind posibil ca în soluţionarea unei cereri de transfer să fie determinante motivele personale, iar în soluţionarea altei cereri de transfer să fie determinant criteriul privind vechimea în funcţie şi la instanţă a solicitantului.

De asemenea, în unele situaţii s-a acordat prioritate criteriului vechimii în funcţia de judecător, însă în alte situaţii s-a dat prioritate criteriului constând în motivele personale invocate, astfel că niciodată nu se poate prevedea, în mod rezonabil, care cerere va fi admisă şi ce criteriu se va aplica. În alte situaţii, s-a acordat transferul unor persoane care erau delegate în cadrul instanţei, pentru "asigurarea continuităţii activităţii", fără a se ţine seama de niciun criteriu prevăzut de lege.

Este evident faptul că nu sunt criterii precise şi că nu există o ordine prestabilită de aplicare a criteriilor sau o pondere a acestora. Acest aspect se reflectă şi în soluţionarea abuzivă şi arbitrară a cererilor de transfer. Astfel, pe lângă faptul că norma este neprevizibilă şi lasă loc arbitrariului, şi practica Secţiilor Consiliului Superior al Magistraturii este la fel de neprevizibilă, astfel încât nu se poate susţine că deşi norma nu este previzibilă, practica unitară şi constantă ar acoperi acest viciu.

Este real că normele care reglementează instituţia transferului conferă o vocaţie şi nu un drept, dar Consiliul Superior al Magistraturii ar trebui să asigure aceleaşi condiţii pentru toţi petenţii care urmăresc transformarea vocaţiei în drept, deoarece unii obţin transferul de la prima cerere formulată, iar ceilalţi nu se mai pot prevela nici măcar de vocaţie.

A mai arătat contestatoarea că a formulat până în prezent 7 cereri de transfer către Curtea de Apel Craiova, toate respinse, fiecare pentru acelaşi motiv, respectiv dezechilibrul de personal care s-ar crea la nivelul tribunalului ca urmare a încuviinţării cererii sale de transfer.

În opinia, sa această situaţie este inacceptabilă şi, de altfel, umilitoare, având în vedere că, în aceeaşi sesiune de transferuri, altor colegi, care au obţinut gradul de curte de aproximativ 1 an (în cele 2 sesiunii organizate în anul 2022 -C., D. şi B.) şi au vechime mai puţin de 1 an la instanţa de la care solicită transferul (B.), le sunt admise primele cereri de transfer formulate, iar contestatoarei, cu gradul de curte dobândit în anul 2018, toate cele 7 cereri de transfer i-au fost respinse.

Pentru aceste considerente a solicitat admiterea contestaţiei, anularea Hotărârii nr. 626/28.03.2023 a secţiei pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii şi transferul său de la Tribunalul Dolj la Curtea de Apel Craiova, iar în subsidiar, obligarea intimatului la emiterea unei hotărâri prin care să dispună transferul său de la Tribunalul Doli la Curtea de Apel Craiova.

1.2. Apărările formulate în cauză

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată, menţionând că hotărârea atacată este legală şi temeinică, fiind analizate şi interpretate corespunzător toate criteriile prevăzute de lege.

În esenţă, a arătat că normele care reglementează instituţia transferului au caracter supletiv şi conferă doar o vocaţie în sensul arătat, fără a crea în mod automat un drept solicitantului, iar din interpretarea tuturor dispoziţiilor legale privitoare la transferul judecătorilor rezultă că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar reprezintă atributul Consiliului Superior al Magistraturii, astfel încât, ocuparea posturilor vacante trebuie să se raporteze la raţiunile şi necesităţile sistemului judiciar, pentru evitarea provocării unor grave disfuncţionalităţi în activitatea instanţelor.

Astfel, secţia pentru Judecători a apreciat în mod corect că îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru ca un judecător să obţină transferul conferă acestuia o vocaţie la transfer, care poate fi valorificată în anumite condiţii care să corespundă, totodată, nevoilor sistemului judiciar pentru asigurarea premiselor unui act de justiţie de calitate, efectuat cu celeritate.

În aceste condiţii, având în vedere toate criteriile legale, inclusiv aspectele expuse în avizul negativ exprimat de Tribunalul Dolj din care reieşea situaţia dificilă cu care se confrunta această instanţă sub aspectul numărului de judecători care îşi desfăşurau activitatea, în mod corect secţia pentru Judecători a apreciat că, la acel moment, nu era oportun transferul reclamantei, fiind considerate prioritare cererile de transfer formulate de doamnele judecător B., D. şi C., în considerarea vechimii în funcţia de judecător (14 ani şi 4 luni în cazul doamnei judecător B., 24 de ani şi 5 luni în cazul doamnei judecător D. şi a doamnei judecător C.), dar şi a specializării acestora, raportat la necesitatea ocupării unor posturi vacante la secţia a II-a civilă, secţia I civilă şi secţia penală din cadrul Curţii de Apel Craiova.

Secţia pentru Judecători a analizat cererea de transfer formulată de reclamantă prin raportare la criteriile legale în mod comparativ şi cumulativ, fără o ordine de prioritate, dar şi prin raportare la necesitatea menţinerii unui echilibru între interesul public - buna funcţionare a instanţelor implicate - pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligaţia să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenţei justiţiei şi interesul legitim privat al reclamantei, observând în mod corect situaţia dificilă a Tribunalului Dolj, precum şi situaţia tuturor solicitanţilor de transfer.

Totodată, procedura de transfer şi procedura de promovare sunt două proceduri distincte, reglementate de dispoziţii legale diferite, fiind în marja de apreciere a legiuitorului de a reglementa modalitatea şi condiţiile de promovare (efectivă şi pe loc) a judecătorilor, fiind opţiunea reclamantei de a susţine examenul de promovare pe loc în gradul profesional de curte de apel, fără a mai putea participa la concursul de promovare efectivă la instanţa superioară. De altfel, a arătat că la data dobândirii de către aceasta a gradului profesional de curte de apel (16.09.2018) legislaţia prevedea promovarea pe loc alternativ cu promovarea efectivă, astfel că reclamanta avea reprezentarea faptului că doar prin transfer putea funcţiona la instanţa superioară.

Referitor la criticile reclamantei privind existenţa unei pretinse discriminări între situaţia sa şi situaţia judecătorilor care pot promova efectiv în baza noilor reglementări, a arătat că şi acestea sunt neîntemeiate în condiţiile în care, pe de o parte, faptele considerate ca discriminatorii nu pot fi echivalate sau asimilate cu procesul legislativ (în speţă, cu adoptarea Legii nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor în cuprinsul căreia procedura promovării magistraţilor are o reglementare diferită faţă de cea din Legea nr. 303/2004), iar pe de altă, parte reclamanta nu se află într-o situaţie similară cu judecătorii care urmează să susţină concursul de promovare efectivă în temeiul Legii nr. 303/2022.

De asemenea, criteriile reprezentate de volumul de activitate şi de schemele de personal ale instanţelor implicate în procedura transferului constituie criterii prevăzute de lege care se analizează coroborat cu celelalte criterii legale, fără a exista o ordine de prioritate a acestora.

Secţia pentru Judecători a reţinut în mod corect situaţia dificilă cu care se confrunta Tribunalul Dolj sub aspectul numărului de judecători care îşi desfăşurau activitatea. Sub acest aspect a făcut trimitere la cuprinsul hotărârii atacate şi al avizului negativ comunicat de Tribunalul Dolj din care reieşea că, la momentul emiterii avizului la această instanţă, erau vacante un număr de 15 posturi, iar 2 judecători erau detaşaţi la Consiliul Superior al Magistraturii şi la Inspecţia Judiciară, astfel că dintr-o schemă de 73 de judecători îşi desfăşurau efectiv activitatea un număr de 58 de judecători.

Faţă de numărul considerabil de posturi vacante de la Tribunalul Dolj, precum şi faţă de faptul că în respectiva sesiune au fost formulate doar 2 cereri de transfer pentru această instanţă, ulterior o cerere fiind retrasă, apreciind că este oportună admiterea singurei cereri pentru instanţa antereferită, secţia pentru judecători a considerat ca pentru a nu se accentua disfuncţionalităţile existente la Tribunalul Dolj, în respectiva sesiune puteau fi admise 3 cereri de transfer de la Tribunalul Dolj, fiind apreciate prioritare cererile de transfer formulate de doamnele judecător B., D. şi C., în considerarea vechimii în funcţia de judecător, dar şi a specializării acestora, raportat la necesitatea ocupării unor posturi vacante la secţia a II-a civilă, secţia I civilă şi secţia penală din cadrul Curţii de Apel Craiova.

Contrar susţinerilor reclamantei, chiar dacă şi Curtea de Apel Craiova avea un deficit mare de personal (14 locuri vacante), nu se putea dispune transferul reclamantei cu consecinţa echilibrării schemei de personal a acestei instanţe dacă prin această măsură se accentua deficitul de personal existent la Tribunalul Dolj.

Totodată, a subliniat că la Curtea de Apel Craiova schema de personal era ocupată în proporţie de 85,85 %, pe când schema de personal la Tribunalul Dolj era ocupată în proporţie de 79,45%. De altfel, situaţia instanţelor implicate în procedura transferului reprezintă doar unul dintre criteriile legale de transfer prevăzute în cadrul art. 192 din Legea nr. 303/2022, în condiţiile în care legiuitorul nu stabileşte o ordine de prioritate a acestora, revenind secţiei pentru judecători atribuţia de a analiza incidenţa fiecărui criteriu prin prisma raportului dintre interesul individual şi cel general.

În aceste condiţii, văzând şi avizul negativ transmis de Tribunalul Dolj, motivat de necesitatea asigurării funcţionării în bune condiţii a activităţii instanţei de la care se solicita transferul şi care se confrunta cu un deficit considerabil de judecători, în mod corect secţia pentru judecători a dispus respingerea cererii de transfer a reclamantei la Curtea de Apel Craiova.

A mai arătat că sunt neîntemeiate şi susţinerile reclamantei referitoare la modul de soluţionare a cererii de transfer formulate de doamna judecător B., hotărârea ce o vizează pe aceasta intrând în circuitul civil şi bucurându-se pe deplin de prezumţia de legalitate, autenticitate şi veridicitate.

Totodată, nu se poate vorbi de o practică neunitară sau discreţionară a Consiliului Superior al Magistraturii în materia cererilor de transfer, atât timp cât solicitările magistraţilor sunt analizate în funcţie de motivele (personale şi profesionale) invocate şi circumstanţele concrete ale fiecărui caz în parte, iar normele care reglementează instituţia transferului au caracter supletiv şi conferă doar o vocaţie în sensul arătat, fără a crea în mod automat un drept în favoarea solicitantului.

Contrar susţinerilor reclamantei, doamna judecător B. avea o vechime în funcţie (de 14 ani şi 4 luni) mai mare decât cea a reclamantei (de 12 ani şi 7 luni), iar dispoziţiile art. 188 alin. (2) din Legea nr. 303/2022 au fost respectate, întrucât până la data transferului acesteia (01.05.2022) era îndeplinită cerinţa legii.

De asemenea, nu pot fi reţinute susţinerile reclamantei privind analiza vechimii în funcţie prin raportare la vechimile în grad profesional şi la instanţă, întrucât Legea nr. 303/2022 nu prevede această condiţionare, fiecare vechime (în funcţie, în grad şi la instanţă) fiind prevăzută ca şi criteriu legal distinct care se analizează coroborat cu toate criteriile prevăzute de lege, în funcţie de motivele invocate şi de circumstanţele concrete ale fiecărui caz în parte.

În egală măsură, a arătat că toate cererile de transfer au fost analizate prin raportare la aceleaşi criterii legale, iar stabilirea caracterului determinant al anumitor criterii în soluţionarea cererilor este consecinţa faptului că fiecare cerere se analizează în funcţie de circumstanţele sale concrete, în scopul gestionării corecte a resurselor umane. Mai mult, a precizat că nu se poate reţine aplicarea unui tratament diferenţiat reclamantei, soluţionarea cererilor de transfer presupunând o analiză a unor motive proprii fiecărui solicitant, precum şi o analiză a specificului distinct al fiecărei instanţe implicate în procedură, la momentul soluţionării unor astfel de cereri.

În acest context, a arătat că în situaţia de faţă nu sunt întrunite condiţiile existenţei unei discriminări aşa cum este definită de art. 2 din O.G. nr. 137/2000 întrucât, pe de o parte nu a existat o restrângere, o înlăturare a recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale reclamantei în condiţiile în care nu este reglementat niciun drept al acesteia la transfer, iar pe de altă parte motivele determinante care au condus la respingerea cererii sale de transfer au fost reprezentate de echilibrarea schemei de personal raportat la volumul de activitate de la Tribunalul Dolj care constituie un scop legitim.

Referitor la avizele comunicate de instanţele implicate, a arătat că acestea sunt cuprinse printre criteriile prevăzute de lege, se solicită în mod obligatoriu de Consiliu, potrivit art. 188 alin. (1) din Legea nr. 303/2022 şi sunt consultative, fiind relevante în adoptarea unei soluţii cu privire la cererile de transfer formulate de magistraţi.

În cauză, în mod corect secţia pentru Judecători a avut în vedere şi a dat prioritate avizului nefavorabil emis de Tribunalul Dolj faţă de rolul însemnat al preşedinţilor instanţelor în gestionarea optimă a resurselor umane din cadrul instanţelor pe care le conduc. Mai mult, acest criteriu legal a fost analizat prin coroborare cu alte criterii legale relevante, precum schema de personal a instanţei de la care s-a solicitat transferul, vechimea în funcţie şi motivele invocate în susţinerea cererii.

De asemenea, hotărârea atacată nu a fost adoptată cu exces de putere şi nu a condus la o vătămare a vreunui drept al reclamantei.

În speţă, aşa cum am arătat deja, secţia pentru judecători, cu respectarea limitelor competenţei sale şi prin analiza coroborată a criteriilor prevăzute de lege, a apreciat că nu era oportun să admită la acel moment transferul reclamantei în condiţiile în care Tribunalul Dolj se confrunta cu o situaţie dificilă sub aspectul numărului de judecători care îşi desfăşurau activitatea. În aceste condiţii, eventualul transfer al reclamantei ar fi afectat stabilitatea personalului şi continuitatea activităţii în cadrul Tribunalului Dolj, fluctuaţia de personal având efecte negative asupra activităţii acestei instanţe.

În cauză, nu sunt îndeplinite condiţiile excesului de putere în condiţiile în care respingerea cererii de transfer a reclamantei s-a realizat prin luarea în considerare a tuturor criteriilor prevăzute de lege, iar situaţia reclamantei nu reprezenta o situaţie excepţională care să ducă la inversarea raportului de preeminenţă al interesului public faţă de drepturi şi interese private.

Oportunitatea se află în strânsă legătură cu puterea discreţionară a administraţiei publice, existând o marjă de libertate lăsată la libera apreciere a unei autorităţi, astfel ca în vederea atingerii scopului indicat de legiuitor să poată recurge la orice mijloc de acţiune, în limitele competenţei sale.

În consecinţă, în condiţiile în care nu există nicio suprapunere între cele două noţiuni, eventuala existenţă a unor posturi vacante utile într-o sesiune de transferuri nu creează în mod automat premisele pentru admiterea cererii de transfer a contestatoarei, solicitarea acesteia urmând a fi în continuare supusă unei analize de oportunitate ce intră, potrivit legii, în atribuţiile secţiei pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

Având în vedere considerentele arătate, precum şi faptul că, în cauză, nu a fost răsturnată prezumţia de legalitate a actului atacat, a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei

Examinând contestaţia formulată, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile, constată că aceasta este întemeiată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin cererea de transfer formulată, contestatoarea A., judecător cu grad profesional de curte de apel, a solicitat transferul de la Tribunalul Dolj la Curtea de Apel Craiova, invocând motive de ordin profesional, respectiv dorinţa de a-şi exercita profesia potrivit gradului dobândit. Totodată, şi-a exprimat disponibilitatea de a activa la oricare dintre secţiile instanţei la care a solicitat transferul.

Prin Hotărârea nr. 626 din 28 martie 2023, secţia pentru Judecători a respins cererea de transfer formulată de contestatoare. A reţinut că ambele instanţe implicate se confruntă cu dificultăţi generate de ponderea semnificativă pe care o reprezintă posturile vacante în schema acestora şi a considerat că, pentru a nu se accentua disfuncţionalităţile existente la Tribunalul Dolj, în respectiva sesiune, pot fi admise doar 3 cereri de transfer de la Tribunalul Dolj din cele 4 cereri cu privire la care conducerea Curţii de Apel Craiova a formulat avize favorabile. Cele trei cereri de transfer admise au fost apreciate ca fiind prioritare, în considerarea vechimii în funcţia de judecător, dar şi a specializării acestora, raportat la necesitatea ocupării unor posturi vacante din cadrul Curţii de Apel Craiova.

Cererea contestatoarei a fost respinsă avându-se în vedere avizul negativ transmis de Tribunalul Dolj, motivat de necesitatea asigurării funcţionării în bune condiţii a activităţii instanţei de la care se solicită transferul şi care se confruntă cu un deficit considerabil de judecători.

Înalta Curte a fost învestită în temeiul art. 191 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, coroborate cu cele ale art. 29 alin. (5) - (7) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu analiza legalităţii Hotărârii nr. 626 din 28 martie 2023 a Consiliului Naţional al Magistraturii, secţia pentru Judecători.

Prin criticile formulate, contestatoarea a susţinut, în esenţă, că au fost aplicate eronat de secţia pentru judecători, criteriile prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022, la departajarea celor patru cereri de transfer formulate de judecătorii pentru care Curtea de Apel Craiova a exprimat aviz favorabil.

Dispoziţiile art. 192 din Legea nr. 303/2022 prevăd criteriile ce trebuie avute în vedere la soluţionarea cererilor de transfer ale judecătorilor la alte instanţe şi ale procurorilor la alte parchete, respectiv:

a) motivele cuprinse în avizele motivate şi punctele de vedere prevăzute la art. 188 alin. (1);

b) volumul de activitate al instanţei sau al parchetului de la care se solicită transferul şi la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante şi al posturilor temporar vacante la instanţele sau la parchetele implicate şi dificultăţile de ocupare a acestora;

c) specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secţiei sau completului corespunzător specializării;

d) vechimea la instanţa sau la parchetul de la care se solicită transferul;

e) vechimea efectivă în funcţia de judecător sau, după caz, de procuror;

f) vechimea în gradul aferent instanţei sau parchetului la care se solicită transferul;

g) disponibilitatea de a activa în secţia sau în completul corespunzător specializării postului vacant;

h) domiciliul sau, după caz, reşedinţa solicitantului;

i) distanţa dintre domiciliul sau, după caz, reşedinţa şi sediul instanţei sau al parchetului la care funcţionează judecătorul sau procurorul şi posibilităţile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

j) starea de sănătate şi situaţia familială.

Înalta Curte reiterează, aşa cum rezultă din jurisprudenţa sa constantă, că art. 192 din Legea nr. 303/2022 nu stabileşte o ordine de prioritate a criteriilor de transfer, astfel că examinarea solicitărilor de către Consiliul Superior al Magistraturii trebuie realizată prin raportare, în egală măsură, atât la criteriile referitoare la situaţia instanţelor/parchetelor implicate în procedură, cât şi la motivele de ordin profesional sau personal invocate, tocmai pentru a se asigura un just echilibru între interesul public ce trebuie ocrotit şi drepturile ori interesele legitime private ale titularilor cererilor de transfer.

Examinând modalitatea în care aceste criterii au fost analizate în cazul cererii de transfer formulate de contestatoarea A., Înalta Curte reţine că sunt întemeiate criticile expuse în contestaţie, considerentele Hotărârii nr. 626/28.03.2023 evidenţiind analiza eronată a unora dintre criteriile legale.

Astfel, în ceea ce priveşte criteriul prevăzut de art. 192 lit. a) din Legea nr. 303/2022, Înalta Curte constată că textul de lege statuează obligaţia CSM de a avea în vedere motivele cuprinse în avizele consultative, nu doar caracterul favorabil/nefavorabil transferului.

În speţă, Tribunalul Dolj a avizat negativ cererile de transfer, având în vedere deficitul mare de judecători cu care se confruntă în ultimii ani, rezumându-se la prezentarea structurii de personal a instanţei, a volumului de activitate şi la menţionarea că de la Tribunalul Dolj au formulat cereri de transfer 19 judecători, toţi optând pentru Curtea de Apel Craiova.

Pe de altă parte, conducerea Curţii de Apel Craiova a avizat favorabil cererile formulate de către 5 judecători din cadrul Tribunalului Dolj, printre care şi pe cea a contestaoarei.

În cazul unuia dintre judecători, intimatul a reţinut că nu poate fi transferat timp de 2 ani de la data promovării efective la Tribunalul Dolj, iar în privinţa celorlalte patru cereri care au primit aviz favorabil, a apreciat că doar cererea contestatoarei nu este prioritară, motivat de necesitatea asigurării funcţionării în bune condiţii a activităţii instanţei de la care se solicită transferul şi care se confruntă cu un deficit considerabil de judecători.

Este adevărat că avizele instanţelor implicate în transfer au caracter consultativ, însă analiza lor trebuie efectuată de intimat în mod egal, echilibrat şi în raport cu motivele care le susţin. Or, în speţă, intimatul a valorificat avizul negativ, acesta constituind unul dintre argumentele principale de respingere a cererii de transfer a contestatoarei, dar nu a conferit aceeaşi valoare avizului pozitiv al Curţii de Apel, în condiţiile în care tot intimatul a reţinut în considerentele hotărârii atacate că ambele instanţe se confruntă cu dificultăţi generate de ponderea semnificativă pe care o reprezintă posturile vacante în schema acestora.

Prin urmare, Înalta Curte reţine că intimatul a avut în vedere doar parţial avizele instanţelor implicate în procedura de transfer, fără a le corobora cu celelalte criterii.

Cu referire la criteriile volumului de activitate şi al încărcăturii instanţelor implicate în transfer (art. 192 lit. b) din Legea nr. 303/2022), se observă că, în anul 2022, la Tribunalul Dolj încărcătura cauzelor/judecător a fost de 413 dosare, comparativ cu media naţională de 514, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 314, comparativ cu media naţională de 388. Pe de altă parte, la Curtea de Apel Craiova încărcătura cauzelor/judecător a fost de 194 dosare, comparativ cu media naţională de 258, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 172, comparativ cu media naţională de 227.

Referitor la numărul de posturi vacante, la Tribunalul Dolj erau vacante 15 posturi de judecător, din cele 73 de posturi prevăzute în schemă, pe când la Curtea de Apel Craiova erau vacante 14 posturi, din cele 99 posturi prevăzute în schemă.

Prin urmare, Înalta Curte reţine că nu există o diferenţă semnificativă de volum/încărcătură între cele două instanţe, ambele situându-se sub media naţională, şi nici deficitul de personal, raportat la numărul total de posturi prevăzute în schemă, nu este de natură să creeze dificultăţi majore în funcţionarea instanţelor implicate în transfer.

Altfel spus, Înalta Curte nu poate reţine că aspectele prezentate ar releva o situaţie mai dificilă a instanţei de la care se solicită transferul, din punct de vedere al volumului de muncă şi al schemei de personal, decât a instanţei la care se solicită transferul, iar admiterea cererii de transfer a contestatoarei nu ar putea determina o accentuare a situaţiei dificile înregistrată la Tribunalul Dolj.

Se constată aşadar că, deşi s-au făcut referiri la volumul de activitate al instanţelor implicate în transfer, acesta a reprezentat doar evidenţierea datelor statistice, fără să reprezinte impedimente pentru admiterea cererii de transfer a contestatoarei, iar accentuarea disfuncţionalităţilor existente la Tribunalul Dolj a fost amintită doar ca un element potenţial.

În plus, deşi intimatul a arătat prin întâmpinare că a analizat cererea de transfer formulată de contestatoare prin raportare la toate criteriile legale în mod comparativ şi cumulativ, fără o ordine de prioritate, Înalta Curte reţine că, în ceea ce o priveşte pe contestatoare, în considerentele hotărârii atacate, nu există nicio motivare în privinţa criteriilor de la punctele c) - g) ale art. 192 din Legea nr. 303/2022, respectiv specializarea/specializările complementare, vechimea la instanţa de la care se solicită transferul, vechimea efectivă în funcţia de judecător, vechimea în gradul aferent instanţei sau parchetului la care se solicită transferul şi disponibilitatea de a activa la oricare dintre secţiile instanţei la care a solicitat transferul.

Contrar susţinerilor intimatului, Înalta Curte constată că acesta, în analizarea cererilor de transfer ale solicitanţilor, a acordat prioritate criteriului vechimii în funcţia de judecător, nefiind analizate comparativ şi cumulativ şi celelalte criterii, în condiţiile în care contestatoarea avea o vechime de 12 ani şi 7 luni în funcţia de judecător, din care 4 ani la Tribunalul Dolj şi o vechime în grad profesional de 4 ani şi 3 luni.

Înalta Curte remarcă, reţinând rolul şi atribuţiile intimatului în gestionarea resurselor umane din sistemul judiciar, precum şi viziunea de ansamblu şi unitară a acestuia asupra tuturor cererilor de transfer formulate în cadrul unei sesiuni de transfer, că aceste atribuţii au fost evidenţiate numai la nivel de principiu, fără să existe o aplicare concretă la cererea de transfer a solicitantei şi fără să se demonstreze şi motiveze opţiunea pentru luarea în considerare, în final, numai a vechimii în funcţia de judecător.

Totodată, contestatoarea a arătat că şi-a dobândit specializarea în soluţionarea cauzelor litigii cu profesioniştii, penale şi litigii de muncă, exprimându-şi disponibilitatea de a activa la oricare dintre secţiile Curţii de Apel Craiova.

Or, având în vedere evidenţele direcţiei de resort ale Curţii de Apel Craiova, instanţa la care s-a solicitat transferul, potrivit cărora în respectiva sesiune de transfer erau utile 11 posturi de judecători din care 3 la secţia a II-a civilă, 1 la litigii de muncă şi asigurări sociale, 4 la secţia de contencios administrativ şi fiscal şi 3 la secţia penală, Înalta Curte constată că intimatul nu a realizat o analiză comparativă şi nici cumulativă a criteriilor privind specializarea/specializările complementare ale contestatoarei, mai ales că motivele de ordin profesional invocate de solicitanţi erau similare.

Înalta Curte este întrutotul de acord că primează buna desfăşurare a activităţii instanţei şi că eventuala existenţă a unor posturi vacante utile într-o sesiune de transferuri nu creează în mod automat premisele pentru admiterea cererii de transfer a contestatoarei, însă aceasta nu are un caracter absolut şi insurmontabil, în situaţia în care prin hotărârea contestată nu s-a motivat opţiunea de respingere a cererii de transfer a contestatoarei din perspectiva impietării asupra bunei funcţionari a instanţei de la care se solicită transferul.

În concluzie, confirmându-se susţinerile contestatoarei în sensul că la analizarea cererii sale de transfer nu au fost respectate dispoziţiile art. 192 din Legea nr. 303/2022, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 305/2022, va admite contestaţia împotriva Hotărârii nr. 626 din 28 martie 2023, va anula hotărârea şi va obliga intimatul la emiterea unei noi hotărâri prin care să dispună transferul contestatoarei de la Tribunalul Dolj la Curtea de Apel Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestaţia formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 626 din 28 martie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru Judecători.

Anulează Hotărârea nr. 626 din 28 martie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru Judecători.

Obligă intimatul Consiliul Superior al Magistraturii la emiterea unei hotărâri prin care să dispună transferul contestatoarei A. de la Tribunalul Dolj la Curtea de Apel Craiova.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 12 octombrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.