Extraordinary annulment barred where res judicata identity rests on judicial error rather than material mistake

Şedinţa publică din data de 12 octombrie 2023

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Curţii de Apel Braşov şi, prin declinare, la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Comuna Arcuş prin primar în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri a solicitat admiterea acţiunii şi obligarea pârâtului la predarea terenurilor în suprafaţă totală de 1.451.230 mp la dispoziţia Comisiei locale de aplicare a legilor fondului funciar UAT Arcuş.

Ulterior, reclamanta a modificat cererea de chemare în judecată exclusiv sub aspectul cadrului procesual pasiv şi a solicitat introducerea în cauză, ca pârât, şi a Societăţii Naţionale a Cărbunelui S.A..

Prin sentinţa nr. 205 din 23 februarie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia autorităţii de lucru judecat şi a respins acţiunea formulată de reclamantă pentru autoritate de lucru judecat cu sentinţa nr. 2099 pronunţată la data de 6 iunie 2017 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

2. Hotărârea ce face obiectul contestaţiei în anulare

Prin decizia nr. 5014 din 28 octombrie 2022 pronunţată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondat, recursul formulat de reclamanta Comuna Arcuş prin primar împotriva sentinţei nr. 205 din 23 februarie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Instanţa de control judiciar a constatat că toate criticile aduse de reclamantă cu privire la hotărârea primei instanţe sunt nefondate, situaţia de fapt dedusă judecăţii fiind apreciată de judecătorul fondului în mod corect şi legal, împrejurare ce a condus la pronunţarea unei hotărâri cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale incidente.

2. Contestaţia în anulare exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 5014 din 28 octombrie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 17 mai 2023, Comuna Arcuş prin primar a formulat contestaţie în anulare.

În motivare, contestatoarea a susţinut că decizia este rezultatul unei erori materiale, fiind incidente prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

În opinia sa, instanţa de recurs a comis aceeaşi greşeală ca şi instanţa de fond, reţinând existenţa autorităţii de lucru judecat cu privire la dosarele nr. x/2020 şi nr. y/2016 ale Curţii de Apel Bucureşti, între care nu a existat identitate de părţi, obiect şi cauză, contrar reţinerilor instanţei de control judiciar.

Această constatare nu se poate baza decât pe o eroare materială a instanţei de recurs, întrucât obiectul dosarului nr. x/2020 nu a constituit anularea Certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria x nr. x din 18.10.2002 emis în favoarea intimatei Societatea Naţională a Cărbunelui S.A, ci doar predarea terenurilor în suprafaţa totală de 1.451.230 mp la dispoziţia Comisiei locale de aplicare a legilor de fond funciar Arcuş de către intimatul Ministerul Economiei.

În consecinţă, atât instanţa de fond cât şi instanţa de recurs au greşit când au adăugat un capăt de cerere inexistent la cererea de chemare în judecată care a făcut obiectul dosarului nr. x/2020, respectiv anularea Certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria x nr. x din 18.10.2002.

Consideră că motivarea instanţei de recurs în sensul că "Este fără relevanţă ordinea formulării capetelor de cerere câtă vreme predarea suprafeţei de teren solicitată nu se putea face decât dacă instanţa de judecată constata nelegalitatea Certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria x nr. x din 18.10.2002" nu poate fi primită în situaţia în care acţiunea ce făcea obiectul dosarului nr. x/2020 a fost respinsă pe excepţia autorităţii de lucru judecat şi nu după o analiză pe fond a dosarului.

În opinia sa, era nevoie de o analiză temeinică a dosarului ca să se poată constata imposibilitatea restituirii terenurilor în suprafaţa totală de 1.451.230 mp la dispoziţia Comisiei locale de aplicare a legilor de fond funciar Arcuş fără anularea Certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria x nr. x din 18.10.2002, iar dacă ar fi avut loc această analiză acţiunea care făcea obiectul dosarului nr. x/2020 ar fi trebuit să fie respinsă cel mult ca neîntemeiată şi nu pe excepţia autorităţii de lucru judecat, ceea ce constituie cea mai mare eroare materială comisă atât de către instanţa de fond cât şi de către instanţa de recurs, doar ca să evite analiza pe fond a dosarului.

3. Apărările intimatului

Intimatul Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare, iar pe fond a solicitat respingerea contestaţiei în anulare ca neîntemeiată.

4. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare

Analizând, cu prioritate, potrivit dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare, invocată pe calea întâmpinării de către intimatul Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului, Înalta Curte urmează să o admită pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, prin care se cere înseşi instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în cazurile şi în condiţiile limitativ prevăzute de lege, să îşi desfiinţeze propria hotărâre şi să procedeze la o nouă judecată.

Art. 503 din C. proc. civ., prevede:

(1) "Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata".

(2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când:

1. hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia;

2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;

3. instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen;

4. instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză" .

În motivare, contestatoarea a susţinut că decizia este rezultatul unei erori materiale, fiind incidente prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.. A arătat că instanţa de recurs a comis aceeaşi greşeală ca şi instanţa de fond, reţinând existenţa autorităţii de lucru judecat cu privire la dosarele nr. x/2020 şi nr. y/2016 ale Curţii de Apel Bucureşti.

În ceea ce priveşte semnificaţia conceputului de eroare materială cuprins în dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., Înalta Curte aminteşte că eroarea materială a fost dezvoltată doctrinar şi jurisprudenţial prin opoziţie cu eroarea de judecată, subliniindu-se că vizează greşeli evidente în legătură cu aspectele formale ale judecăţii, în principal cu caracter procedural, sau situaţii în care se confundă ori se omit date materiale importante ale cauzei, nefiind permisă reexaminarea fondului prin prisma reaprecierii probelor administrate.

În speţă, se constată că eroarea materială invocată de către contestatoare ca fiind săvârşită de instanţă nu poate fi încadrată în prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., întrucât constatarea identităţii de obiect dintre cele două dosare şi, respectiv a excepţiei autorităţii de lucru judecat, nu este rezultatul unei simple şi evidente erori materiale, ci a modului în care instanţa a înţeles să aplice şi să verifice îndeplinirea dispoziţiilor art. 430-431 din C. proc. civ.

Înalta Curte reţine că se invocă, de fapt, o eroare de judecată prin prisma modului de apreciere a probelor de către instanţă atunci când a constatat identitatea de obiect între dosarele nr. x/2020 şi nr. y/2016 ale Curţii de Apel Bucureşti.

În realitate, ceea ce urmăreşte contestatoarea prin exercitarea căii de atac extraordinare de retractare de faţă este tocmai repunerea în discuţie a motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi reevaluarea ansamblului probator, ceea ce are semnificaţia unui recurs la recurs, nefiind îndeplinite dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.

Sub acest aspect, se reţine că, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, s-a statuat că nicio parte a unui proces nu poate determina redeschiderea acestuia, soluţionat definitiv, numai în scopul de a obţine o rejudecare a cauzei.

Contestaţia în anulare nu poate avea semnificaţia unui apel-recurs deghizat, ci trebuie să fie justificată numai de circumstanţe esenţiale şi imperative.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat permanent că principiul securităţii raporturilor juridice implică respectarea principiului res iudicata, iar posibilitatea de desfiinţare a unei hotărâri definitive afectează dreptul la un proces echitabil, reglementat de art. 6 din Convenţie (Cauza Mitrea vs. România, 26105/03 Hotărârea din 29 iulie 2008).

Pentru aceste considerente, întrucât aspectele deduse judecăţii prin intermediul prezentei căi extraordinare de atac nu se circumscriu dispoziţiilor art. 503 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare, invocată de intimatul Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului şi va respinge contestaţia în anulare, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare invocată de intimatul Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului.

Respinge contestaţia în anulare formulată de Comuna Arcuş prin primar împotriva deciziei nr. 5014 din 28 octombrie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2020, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 12 octombrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.