Cassation inadmissible: Challenge to judicial discretion on proportionality of attorney's fees constitutes a merit issue, not a legal error

Şedinţa publică din data de 12 octombrie 2023

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ.:

"Prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 3 ianuarie 2023 în dosarul nr. x/2022 al Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, pârâtul Consiliul Baroului Bucureşti a solicitat completarea sentinţei nr. 169/29.11.2022 a Curţii de Apel Iaşi, pronunţată în acelaşi dosar, arătând că instanţa a omis să se pronunţe în privinţa cheltuielilor de judecată, în cuantum de 800 de RON, solicitate prin întâmpinare.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 14 din 18 ianuarie 2023 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal s-a admis cererea de completare formulată de pârâtul Consiliul Baroului Bucureşti. S-a dispus completarea dispozitivului sentinţei nr. 169/29.11.2022, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi în dosarul nr. x/2022, în sensul că a fost obligată reclamanta A. să îi plătească pârâtului Consiliul Baroului Bucureşti suma de 200 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Consiliul Baroului Bucureşti pentru motivul prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., solicitând casarea în parte a sentinţei atacate şi admiterea cererii de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată aferente dosarului de fond în integralitate, respectiv a sumei de 800 de RON reprezentând onorariu de avocat.

În esenţă, a arătat că sentinţa a fost pronunţată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 451 alin. (2) din C. proc. civ.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului invocând Decizia nr. 3/2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii.

În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

1.5. Procedura de soluţionare a recursului

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486 şi art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluţia completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 12 octombrie 2023, cu citarea părţilor.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată prin întâmpinare de către recurenta-reclamantă, Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, pentru următoarele considerentele:

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:

"Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.:

"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

În speţă, prin recursul formulat, recurentul-pârât a criticat sentinţa atacată considerând că a fost pronunţată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 451 alin. (2) din C. proc. civ. care prevăd posibilitatea instanţei de a reduce motivat, chiar şi din oficiu, partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaţial.

Pentru a fi incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., invocat ca temei juridic prin cererea de recurs, respectiv motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., susţinut în şedinţa publică în cadrul dezbaterilor, nu este suficient să se facă trimitere, în mod formal, la sediul materiei unde este reglementată problema de drept ce trebuie soluţionată de instanţa de recurs, ci trebuie, totodată, ca motivele invocate să se refere la un viciu de legalitate a hotărârii recurate, nu la un aspect de temeinicie a acesteia.

Critica vizând cuantumul cheltuielilor de judecată reprezentate de onorariul de avocat, nu reprezintă o critică de nelegalitate a sentinţei, ci o critică de netemeinicie, întrucât vizează exercitarea dreptului de apreciere al instanţei sub aspectul proporţionalităţii cheltuielilor de judecată acordate în cauză.

În acest sens, în acord cu susţinerile intimatei-reclamante, este relevantă Decizia nr. 3/2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursurilor în interesul legii prin care s-a statuat că în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanţa de fond s-a pronunţat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., asupra proporţionalităţii cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, solicitate de partea care a câştigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Astfel, s-a reţinut la pct. 34 din considerente:

"Or, stabilirea, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., a cheltuielilor cu onorariul de avocat plătit de partea care a câştigat procesul presupune o analiză a unor aspecte de fapt referitoare la complexitatea cauzei şi la munca efectivă a apărătorului părţii. De asemenea, presupune o raportare la valoarea obiectului pricinii şi o evaluare a ponderii pe care instanţa trebuie să o dea acestui criteriu în cadrul demersului de stabilire a cheltuielilor la care este obligată partea care a pierdut litigiul. În analiza sa, judecătorul trebuie să se raporteze, în permanenţă, la circumstanţele cauzei, instanţa de fond dispunând de o marjă de apreciere în analiza pe care o face.

Dispoziţiile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ. prevăd că "Instanţa poate, chiar şi din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, atunci când acesta este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei. Măsura luată de instanţă nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat şi clientul său."

Este vorba, aşadar, de o evaluare care se sprijină pe analiza unor aspecte de fapt, nu pe o interpretare a normei juridice.

În aceste condiţii, proporţionalitatea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaţilor cu complexitatea şi valoarea cauzei şi cu activitatea desfăşurată de avocat reprezintă o chestiune de temeinicie, nu o chestiune de legalitate a hotărârii atacate. În consecinţă, ea nu va putea fi analizată pe calea recursului, neîncadrându-se în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d), art. 487, şi art. 489 alin. (1) şi alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-reclamantă şi va constata nul recursul formulat de pârâtul Consiliul Baroului Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-reclamantă.

Constată nul recursul formulat de pârâtul Consiliul Baroului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 14 din 18 ianuarie 2023 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 12 octombrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.