Exclusivity of venue for public institutions as plaintiffs in administrative litigation under Law No. 554/2004

Şedinţa publică din data de 12 octombrie 2023 din camera de consiliu

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată sub nr. x/2022 la 02.06.2022, la Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal (disjunsă din cererea înregistrată sub nr. x/17.03.2022 la Curtea de Apel Constanţa) reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Oraş Sulina a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei în calitate de Autoritate de Management POR 2014-2020 şi Agenţia de Dezvoltare Regională Sud-Est Brăila în calitate de Organism Intermediar POR 2014-2020,

- anularea deciziei de soluţionare nr. 147473/16.11.2021 a contestaţiei cu nr. x/23.09.2021, referitoare la proiectul "Restaurarea obiectivului de patrimoniu cimitir multietnic x Cimitirul Comisiei Europene a Dunării din Oraşul Sulina" cât şi anularea măsurii de respingere a proiectului nr. 23058/DIPOR/09.08.2021 de către Agenţia de Dezvoltare Regională Sud-Est,

- să se constate că sunt îndeplinite condiţiile legale şi de eligibilitate a proiectului "Restaurarea obiectivului de patrimoniu cimitir multietnic x Cimitirul Comisiei Europene a Dunării" şi obligarea pârâtelor să demareze faza de evaluare tehnico-financiară a proiectului.

1.2. Prin sentinţa civilă nr. 119 din 6 iunie 2022, Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Tulcea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Curtea, referitor la competenţa materială, a reţinut dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi rangul autorităţii pârâte de autoritate publică locală.

Referitor la competenţa teritorială, în raport cu dispoziţiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din aceeaşi lege, a apreciat că, în cazul în care o persoană de drept public, cum este în cazul de faţă UAT Sulina, apare în raporturile de drept de administrativ pe care le evocă prin cererea de chemare în judecată în calitate de persoană vătămată "într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri", adică subiect de drept al unor raporturi publice în care nu are calitatea de autoritate publică care acţionează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public, competenţa nu poate reveni decât instanţei de contencios administrativ competente material de la sediul acesteia.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 06.07.2022.

Prin sentinţa civilă nr. 1538 din 22 noiembrie 2022, Tribunalul Tulcea a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a dispune în acest sens, Tribunalul Tulcea a reţinut, în esenţă, dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, conform cărora reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului.

Cum unităţile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină şi patrimoniu propriu, conform art. 96 alin. (1) din Codul administrativ, iar sediul pârâtei este situat în Municipiul Brăila, se degajă concluzia că Tribunalul Brăila, secţia de contencios administrativ şi fiscal este competent în soluţionarea prezentei pricini.

2.2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 28.03.2023.

Prin sentinţa civilă nr. 231 din 17 mai 2023, Tribunalul Brăila a admis excepţia necompetenţei teritoriale ridicată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

În motivarea hotărârii, Tribunalul a reţinut, în esenţă, că termenul de "autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora" are un sens autonom în Legea 554/2004, fiind definit ca atare. Astfel, potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din lege, prin autoritate publică se înţelege "orice organ de stat sau al unităţilor administrativ-teritoriale care acţionează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autorităţilor publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obţinut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică".

A apreciat instanţa că reclamanta UAT Oraş Sulina, deşi autoritate publică în sensul Codului administrativ, nu acţionează în calitate de autoritate publică, în sensul Legii 554/2004, ci în calitate de persoană vătămată, astfel că instanţa de la sediul persoanei vătămate este competentă, potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Constatând conflict negativ de competenţă, Tribunalul, în temeiul art. 133, art. 134 şi art. 135 alin. (1) C. proc. civ. a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra conflictului de competenţă

Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte reţine următoarele.

În cauză, problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă vizează aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, instanţele aflate în conflict exprimând opinii diferite în ceea ce priveşte consecinţele pe care le atrage calitatea reclamantului instituţie publică de persoană vătămată prin actul administrativ contestat, asupra instanţei competente să judece cauza.

Înalta Curte reţine că potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Aspect necontestat, reclamanta UAT Oraşul Sulina are calitatea de instituţie publică, potrivit art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006, care include în această sintagmă comunele, oraşele, municipiile, sectoarele municipiului Bucureşti, judeţele, municipiul Bucureşti, instituţiile şi serviciile publice din subordinea acestora, cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanţare a activităţii acestora.

Înalta Curte constată că legiuitorul a instituit o competenţă teritorială exclusivă, stabilind că, în situaţia în care reclamantul din cauză are calitatea de instituţie publică, acesta se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului, în speţă pârâta având sediul în Municipiul Brăila.

Norma cuprinsă în art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 nu instituie nicio distincţie în funcţie de obiectul litigiului ori de calitatea pârâtului chemat în judecată, elementul esenţial în determinarea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei reprezentându-l calitatea reclamantului de instituţie publică.

Deşi în prezenta cauză reclamanta acţionează în calitate de persoană vătămată printr-un act administrativ emis de o autoritate publică, iar nu ca emitent al unui act administrativ în regim de putere publică, Înalta Curte constată că, în lipsa unor distincţii în textul de lege care reglementează competenţa, în situaţia în care o instituţie publică are calitatea de reclamantă într-o acţiune în contencios administrativ, aceasta trebuie să se adreseze instanţei de la sediul sau domiciliul pârâtului, dispoziţiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 instituind o normă de competenţă teritorială exclusivă în favoarea acestei instanţe.

Prin urmare, în considerarea calităţii de instituţie publică a reclamantei UAT Oraşul Sulina şi a locului situării sediului pârâtei Agenţia de Dezvoltare Regională Sud-Est, în Municipiul Brăila, Înalta Curte constată că instanţa competentă din punct de vedere teritorial să soluţioneze prezenta cauză, în fond, este Tribunalul Brăila în a cărui circumscripţie teritorială se află sediul pârâtei.

4. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru aceste considerente, în condiţiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalul Brăila, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei, privind pe reclamanta UAT Oraşul Sulina şi pe pârâta Agenţia de Dezvoltare Regională Sud-Est, în favoarea Tribunalului Brăila, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 12 octombrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.