Pensioners’ damages suit against central authorities assigned to Court of Appeal, not tribunal.

Şedinţa publică din data de 12 octombrie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 21.02.2023, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N. şi O. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne,

- a se constata vătămarea drepturilor şi intereselor legitime cu privire la actualizarea şi indexarea pensiilor aflate în plată prin măsura adoptată la art. VII din O.U.G. nr. 59/2017;

- obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor prevăzute prin indexarea şi actualizarea pensiei, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor la art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015, rezultate prin aplicarea Legii nr. 153/2017, privind salarizarea din fonduri publice, la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 12.09.2017 şi H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad publicată în Monitorul Oficial nr. 41 din 13.01.2023;

- obligarea pârâţilor să restituie sumele reţinute din pensie rezultate din indexarea şi actualizarea pensiilor raportate la prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017, privind salarizarea din fonduri publice şi H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad/salariul gradului profesional, şi/sau solda de funcţie/salariul de funcţie, publicată în MO nr. 41 din 13.01.2023. art. 1 şi art. 2, conform gradului/gradului profesional deţinut, sume actualizate cu indicele de inflaţie şi a plăţii, dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

Totodată, au invocat şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VII, pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017, prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5) şi art. 79 alin. (1) din Constituţie.

1.2. Prin sentinţa civilă nr. 594 din 9 mai 2023, Tribunalul a admis excepţia necompetenţei materiale ridicate din oficiu şi a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

A reţinut instanţa dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi faptul că reclamanţii urmăresc obligarea unei autorităţi publice centrale (Casa Sectorială de Pensii a MAI) la plata unei sume de bani cu titlu de despăgubiri, cererea fiind întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004.

2. Hotărârea celei de-a doua instanţe

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 25.05.2023.

Prin sentinţa civilă nr. 147 din 19 iunie 2023, Curtea a admis excepţia necompetenţei materiale ridicată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

A reţinut instanţa că litigiul nu priveşte un act administrativ emis sau încheiat de autorităţile publice centrale şi că, deşi titlul art. 9 din Legea nr. 554/2004 este Acţiunile împotriva ordonanţelor Guvernului, obiectul litigiului nu este reprezentat de anularea/constatarea neconstituţionalităţii unui act administrativ emis de o autoritate publică centrală-Guvernul României. După cum rezultă din Decizia nr. 660/2007 a Curţii Constituţionale, obiectul acţiunii nu poate fi apreciat ca fiind reprezentat de constatarea neconstituţionalităţii (nelegalităţii lato sensu) a celor două ordonanţe de urgenţă, şi nu este reprezentat nici de obligarea autorităţii publice centrale să emită un act administrativ, să elibereze un înscris sau să efectueze o anumită operaţiune administrativă.

A apreciat Curtea că obiectul litigiului este reprezentat de despăgubiri, conform art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 şi, chiar dacă cererea de obligare la despăgubiri este formulată în contradictoriu inclusiv cu Guvernul României, competenţa de soluţionare nu aparţine curţii de apel.

Competenţa este determinată în raport de rangul autorităţii numai atunci când obiectul acţiunii îl constituie anularea unui act administrativ (altele decât cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON), obligarea autorităţii să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operaţiune administrativă.

În schimb, când litigiul are ca obiect acte care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale precum şi accesorii ale acestora, legea specială stabileşte un criteriu valoric, care este aplicabil şi cererilor privind actele administrative care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de rangul autorităţii. Rangul autorităţii emitente este relevant numai în cazul cererilor care au ca obiect acte administrative neevaluabile.

Or, fiind stabilit că litigiul nu priveşte acte administrative neevaluabile pentru care competenţa să se determine după rangul autorităţii, devine incident criteriul valoric, chiar dacă obiectul cererii este obligarea la despăgubiri şi nu la anularea unui act administrativ evaluabil, iar cuantumul provizoriu al despăgubirilor solicitate de reclamanţi nu atinge cuantumul stabilit de legea specială pentru a atrage competenţa materială a curţii de apel.

Constatând ivit conflict negativ de competenţă, Curtea, în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ., a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestuia.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului de competenţă

Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport cu hotărârile pronunţate şi cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte reţine următoarele.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între instanţele sesizate îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu obiectul dedus judecăţii şi prevederile legale incidente în materie.

Obiectul cererii introductive îl reprezintă acordarea de despăgubiri în temeiul dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004, indicat în mod expres de către reclamanţi în cuprinsul acţiunii, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VII, pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017.

Reclamanţii sunt nemulţumiţi că, în contextul emiterii O.U.G. nr. 59/2017, s-a modificat dreptul la actualizarea pensiei de serviciu ai căror beneficiari sunt, astfel cum era reglementat de dispoziţiile art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015, considerându-se vătămaţi de aplicarea prevederilor art. VII pct. 2 şi 3 din ordonanţa de urgenţă menţionată, iar, în vederea recuperării prejudiciului astfel suferit, au solicitat acordarea de despăgubiri în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004. Cererea de chemare în judecată priveşte atragerea răspunderii pentru reţinerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituţional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autorităţile publice centrale responsabile pentru cauzarea acestuia.

Astfel, în raport cu scopul urmărit de către reclamanţi prin introducerea acţiunii şi cu obiectul acesteia, constând în obligarea autorităţilor pârâte la plata de despăgubiri şi la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea vătămării, competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei se stabileşte în conformitate cu dispoziţiile art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004.

Prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 stabilesc două criterii pentru determinarea instanţei de contencios administrativ competente, respectiv pozitionarea autorităţii publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) şi valoarea impozitului, taxei, contribuţiei care face obiectul actului administrativ.

În cauză, acţiunea fiind întemeiată pe art. 9 din Legea nr. 554/2004, nu operează criteriul valoric, ci este determinant criteriul rangului central al autorităţiilor publice pârâte (Guvernul României şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne) faţă de care reclamanţii au solicitat acordarea de despăgubiri în situaţia în care prevederile ordonanţei de urgenţă vor fi declarate neconstituţionale şi obligarea la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea vătămării, competenţa materială de soluţionare revenind secţiei de contencios administrativ a curţilor de apel.

În consecinţă, în raport şi cu dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că instanţa competentă material şi teritorial să soluţioneze cauza în prima instanţă este Curtea de Apel Constanţa, domiciliile reclamanţilor aflându-se în circumscripţia teritorială a acesteia.

4. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTEMOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei, privind pe reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N. şi O. şi pe pârâţii Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne şi Guvernul României, în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 12 octombrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.