Military medical diagnosis and causal nexus to deployment: appeal partially allowed, judgment quashed and remanded for retrial of causal link

Şedinţa publică din data de 10 octombrie 2023

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal (ca efect al declinării de la Tribunalul Buzău, secţia I civilă, prin sentinţa nr. 1282/23.09.2021), reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Apărării Naţionale - Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună:

- anularea parţială a deciziei medicale nr. x/30.03.2021 emisă de Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, sub aspectul diagnosticului stabilit şi a legăturii de cauzalitate dintre acesta şi misiunea din teatrul de operaţii (TO) Afganistan din perioada 2016 - 2017;

- constatarea, în urma probelor ce vor fi administrate, a diagnosticului corect şi a legăturii de cauzalitate între acesta şi misiunea din TO Afganistan din perioada 2016 -2017;

- obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată generate de această cauză.

La data de 12 ianuarie 2022, reclamantul a depus la dosarul cauzei cerere modificatoare a capătului 1 din cererea introductivă, prin care a solicitat a se lua act ca înţelege să îndrepte omisiunea strecurată în cuprinsul acestuia, în sensul că solicită şi înscrierea în cuprinsul deciziei contestate a diagnosticului "tulburare de stres post-traumatic".

La termenul de judecată din data de 9 martie 2022, fiind pusă în discuţia părţilor cererea modificatoare formulată de reclamant, după deliberare, instanţa a apreciat că deşi a fost intitulată cerere modificatoare, aceasta este de fapt o precizare a cererii de chemare în judecată, întrucât în cuprinsul iniţial al cererii de chemare în judecată, reclamantul a arătat că acesta consideră că diagnosticul stabilit prin decizia medicală contestată este incomplet, în sensul că trebuia menţionată şi tulburarea de stres postraumatică şi, pe cale de consecinţă, instanţa a apreciat că reclamantul nu a investit instanţa cu o nouă pretenţie prin lărgirea cadrului procesual cu privire la obiectul cererii de chemare în judecată, ci a precizat cu privire la capătul 1 de cerere, ceea ce a învederat la fila x a acţiunii, paragraful 2, solicitare de care oricum instanţa trebuie să ţină seama, astfel încât nu devin incidente dispoziţiile art. 204 alin. (1) rap. la alin. (3) C. proc. civ. privind acordul expres al pârâtei în ceea ce priveşte precizarea la cererea de chemare în judecată.

La data de 17 septembrie 2022, a fost depus la dosarul cauzei raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 312 din data de 13 aprilie 2022 întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Buzău, iar la termenul de judecată din data de 26 octombrie 2022 a fost pus în discuţia părţilor, după ce, în prealabil, părţile au luat cunoştinţă de conţinutul acestuia şi au precizat că înţeleg să nu formuleze obiecţiuni cu privire la acesta.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 212 din 26 octombrie 2022, Curtea de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamant.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

Recurentul-reclamant a formulat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticând ca nelegală soluţia de respingere a acţiunii prima instanţă, care a reţinut în esenţă că diagnosticul solicitat a fi menţionat nu a fost confirmat şi că nu a rezultat cu certitudine existenţa legăturii de cauzalitate dintre afecţiunea psihică actuală şi ultima misiune din Afganistan efectuată de către reclamant.

În cadrul recursului, se critică de recurentul-reclamant faptul că instanţa de fond a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile Legii nr. 168/2020 în analiza legalităţii deciziilor medicale contestate. Conform recurentului, din actele medicale depuse şi din analiza raportului de expertiză, rezultă faptul că diagnosticul corect şi legal a fi menţionat este cel de tulburare de stres posttraumatic cu existenţa legăturii de cauzalitate dintre acest diagnostic şi misiunea din Afganistan din perioada 2016-2017.

Se solicită admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi rejudecarea în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată.

La dosar, intimatul-pârât Ministerul Apărării Naţionale a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

4. Soluţia instanţei de recurs

Analizând recursul declarat, Curtea constată că acesta este fondat în parte, sentinţa atacată fiind dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a legii în ceea ce priveşte stabilirea legăturii de cauzalitate între diagnosticul stabilit prin Decizia medicală din data de 23.02.2021 şi îndeplinirea misiunii militare din Afganistan în perioada 2016-2017; în ceea ce priveşte diagnosticul stabilit prin actele medicale contestate, soluţia de respingere a primei instanţe urmează a fi menţinută.

Considerentele instanţei de recurs sunt următoarele în raport de cele două aspecte de nelegalitate invocate.

În ceea ce priveşte solicitarea din acţiune şi din recurs privind modificarea diagnosticului stabilit prin actele medicale contestate, Curtea apreciază că sentinţa recurată este legală în ceea ce priveşte soluţia de respingere a acestei solicitări, în sensul că prima instanţă, cu corecta aplicare a legii, nu a reţinut diagnosticul de tulburare de stres posttraumatic invocat de către recunretul-reclamant.

Astfel cum a reţinut prima instanţă în cadrul situaţiei de fapt, în cauză a fost întocmit Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 312 din data de 13 aprilie 2022 de către Serviciul judeţean de medicină legală Buzău.

Potrivit acestuia, la momentul examinărilor în comisia medico-legală psihiatrică, domnul A. (recurentul - reclamant) a prezentat simptome specifice unei tulburări depresive cu evoluţie recurentă cronică. De asemenea, Serviciul judeţean de medicină legală Buzău a reţinut că "pentru diagnosticul de Tulburare de stres posttraumatic nu sunt suficiente criterii specifice conform ICD-W. Comisia a apreciat că unele dintre simptomele existente sunt comune atât Tulburării depresive cât şi Tulburării de stres posttraumatic".

Din analiza concluziilor reţinute în raportul întocmit de Serviciul judeţean de medicină legală Buzău, rezultă faptul că nu se regăsesc informaţii care să susţină caracterul psihotraumatic al misiunii din Afganistan în perioada 2016- 2017.

În raport şi de actele medicale prezentate, prima instanţă a apreciat cu o corectă aplicare a legii că diagnosticul menţionat în actele contestate şi anume tulburare depresivă cu evoluţie recurente-cronică este legal stabilit, iar Înalta Curte nu poate cenzura modalitatea de evaluare a probatoriului, ca şi aspect de fapt, prin criticile din recurs nefiind devoalate aspecte de nelegalitate din această perspectivă.

În ceea ce priveşte însă legătura de cauzalitate între starea patologică actuală a recurentului (tulburare depresivă cu evoluţie recurentă-cronică) şi participarea sa la misiuni în teatrele de operaţiuni, Curtea apreciază că prima instanţă nu a motivat corespunzător respingerea acestei solicitări, soluţia nefiind explicată nici prin modalitatea de evaluare a probatoriului administrat în cauză într-o manieră suficientă şi convingătoare.

Pe de altă parte, în raport de concluzia raportului de expertiză, care a folosit exprimarea "ar putea fi" în legătură cu existenţa legăturii de cauzalitate mai sus menţionate, prima instanţă nu a motivat din perspectiva prevederilor art. 425 din C. proc. civ. modalitatea în care a dat eficienţă acestei concluzii de posibilitate; astfel, în situaţia unei concluzii ştiinţifice de posibilitate (iar nu de certitudine), care nu exclude logic niciuna din tezele contrare ale părţilor, instanţa de fond este abilitată să evalueze situaţia de fapt şi să aplice corespunzător legea ca urmare a unui raţionament logic, bazat pe elementele de probă avute la dispoziţie, prin care să discearnă între cele două teze contrare şi să motiveze în consecinţă hotărârea, explicând raţiunea pentru care a ales teza adoptată în final.

Or, prima instanţă s-a mărginit la a susţine concluzia că nu este dovedită legătura de cauzalitate, ceea ce reprezintă concluzia unui silogism logico-juridic de argumentare, iar nu silogismsul ca atare, acesta lipsind cu desăvârşire din sentinţa recurată din perspectiva petitului referitor la stabilirea legăturii de cauzaitate.

Cum acest aspect nu a fost lămurit şi motivat de prima instanţă, în cauză se impune casarea cu trimitere spre rejudecare pe capătul de cerere referitor la stabilirea legăturii de cauzalitate; cu ocazia rejudecării, prima instanţă va aprecia suveran dacă se impune administrarea de probe suplimentare pentru soluţionarea acestui capăt de cerere, urmând a pronunţa o soluţie motivată din care să reiasă silogismul logico-juridic ce stă la baza soluţiei ce se va pronunţa, conform celor statuate în prezentele considerente.

Faţă de considerentele expuse mai sus, Curtea, în baza art. 496-497 C. proc. civ., va admite recursul şi va casa sentinţa recurată; va trimite spre rejudecare capătul de cerere referitor la stabilirea legăturii de cauzalitate între diagnosticul stabilit şi îndeplinirea serviciului militar; va menţine în rest sentinţa recurată în ceea ce priveşte diagnosticul stabilit şi menţinut de prima instanţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei nr. 212 din 26 octombrie 2022 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa recurată şi trimite spre rejudecare capătul de cerere referitor la stabilirea legăturii de cauzalitate între diagnosticul stabilit şi îndeplinirea serviciului militar.

Menţine în rest sentinţa recurată.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 10 octombrie 2023.