Conflict of competence between Court of First Instance and Appeal Court in health insurance contribution restitution claims based on objective value criterion rather than rank of issuing authority

Şedinţa publică din data de 10 octombrie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin acţiunea înregistrată la data de 22.12.2022 pe rolul Tribunalului Constanta, secţia de contencios administrativ si fiscal sub nr. x/2022, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice, Casa Sectorială de Pensii a M.A.I. şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, a solicitat obligarea pârâţilor de a achita şi finanţa plata sumei reţinută nelegal din pensie cu titlu de contribuţie la Asigurările Sociale de Sănătate (CASS), în procent de 10% aplicat asupra valorii care depăşeste limita de 4.000 RON, actualizata cu indicele de inflaţie cu dobânda legală penalizatoare, începând de la data reţinerii nelegale si pana la data plăţii efective.

În temeiul art. 29 alin. (1) si (3) din Legea nr. 47/1992 coroborat cu art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004 reclamantul a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a art. XXIV pct. 11-14, 16-20 si art. XXV din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele masuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea si completarea unor acte normative, publicată în M.O. nr. 1202/18.12.2021, prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (3) si 5, art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (1) si 2, art. 56 alin. (2), art. 61 alin. (1), art. 115 alin. (4) si 6, art. 124 alin. (3), art. 139 alin. (1), art. 147 alin. (4) din Constituţia României.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1 Prin încheierea nr. 353/28 martie 2023, îndreptată prin încheierea nr. 57/05.04.2023, Tribunalul Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a şi a dispus declinarea competenţei în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal în cauza promovată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finantelor Publice, Casa Sectoriala de Pensii a M.A.I., Casa Nationala de Asigurari de Sanatate şi chemata în garanţie Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.

Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul Constanţa a reţinut, în esenţă, că prin cererea de chemare în judecată reclamantul urmăreşte obligarea unei autorităţi publice centrale (Casa Sectorială de Pensii a MAI) la plata unei sume de bani, cu titlu de despăgubiri, fiind incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 cu privire la stabilirea competenţei în raport de rangul autorităţii emitente a actului.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 137/CA din data de 15 iunie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Constanţa.

S-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a fost suspendată judecata şi înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut că dosarul are ca obiect restituirea unei creanţe fiscale principale, astfel cum este definită de art. 1 pct. 11 din Legea nr. 207/2015 privind Codul procedură fiscală, fiind incident criteriul valoric aplicabil prin raportare la obiectul acţiunii în despăgubiri, respectiv, dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza a II a din Legea nr. 554/2004.

Totodată, s-a reţinut că art. 9 alin. (4) utilizează sintagma "instanţa de contencios administrativ competentă", ceea ce înseamnă că nu emitentul ordonanţei considerate neconstituţionale este acela care atrage competenţa materială, ci criteriile stabilite în art. 10 din Legea nr. 554/2004.

3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

3.1. Analizând prezentul conflict negativ de competenţă, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:

Din perspectiva determinării cadrului analizei deferite soluţionării în prezentul regulator de competenţă, Înalta Curte observă că aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe care şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces (Tribunalul Constanţa - completul specializat în soluţionarea cauzelor de contencios administrativ şi Curtea de Apel Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal) îl constituie problema identificării obiectului cauzei deduse soluţionării şi a criteriului de determinare a competenţei aplicabil cauzei, în raport de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reţine că, în cauza pendinte, raportul juridic litigios nu este cel privitor la dreptul la pensie, în sine, nefiind puse în discuţie nici aspecte privind stabilirea unui astfel de drept şi nici neîndeplinirea, în fapt, de către pârâtă, a unei obligaţii de achitare a pensiei.

Ceea ce reclamantul a solicitat prin cererea de chemare în judecată, a fost constatarea vătămării drepturilor şi intereselor sale prin aplicarea cotei de contribuţie de asigurări de sănătate de 10%, pentru pensiile care depăşesc 4.000 RON, reglementată de art. XXIV pct. 12 şi 13 din O.U.G. nr. 130/2021 şi acordarea despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin aplicarea unei astfel de cote de contribuţie, sub forma restituirii sumelor plătite cu acest titlu, actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală. Se observă, totodată, că reclamantul a invocat şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XXIV pct. 12 şi pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021 prin raportare la dispoziţiile art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţia României.

În considerarea acestor elemente, instanţa învestită cu regulatorul de competenţă reţine că reperele cadrului procesual obiectiv al cauzei sunt cele ale acţiunii în contencios administrativ reglementate de art. 9 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 554/2004.

Conform unor astfel de prevederi normative, persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă, iar o astfel de acţiune poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative.

Înalta Curte consideră că, din perspectiva determinării instanţei competente să judece o astfel de acţiune, nu prezintă relevanţă dacă, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a indicat un cadru procesual subiectiv complet sau incomplet în raport de un astfel de obiect, cu atât mai mult cu cât conform art. 16 indice 1 din Legea nr. 554/2004 (forma în vigoare la data învestirii instanţei), instanţa este obligată, când raportul juridic o impune, să pună în discuţia părţilor extinderea cadrului procesual pasiv.

De asemenea, se constată că, prin cererea de chemare în judecată, nu s-a solicitat anularea unor acte administrative emise în baza ordonanţei de guvern sau obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ, motiv pentru care nu poate fi reţinută incidenţa criteriului subiectiv de stabilire a competenţei, reglementat de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, privind rangul autorităţii emitente a actului.

În raport, însă, de dispoziţiile art. 1 pct. 11 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, coroborate cu cele ale Titlului V din Codul fiscal, conform cărora reprezintă creanţă fiscală principală dreptul la perceperea impozitelor, taxelor şi contribuţiilor sociale, precum şi dreptul contribuabilului la restituirea sumelor plătite fără a fi datorate şi la rambursarea sumelor cuvenite, în situaţiile şi condiţiile prevăzute de lege, Înalta Curte consideră că, în cauza pendinte, fiind vorba de un litigiu ce priveşte despăgubiri sub forma restituirii unor sume plătite cu titlu de contribuţie socială, este incident criteriul obiectiv/valoric de stabilire a competenţei, reglementat de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Întrucât din piesele dosarului nu rezultă că valoarea sumelor vizate de cererea de chemare în judecată ar depăşi valoarea prag de 3.000.000 de RON stabilită de sus indicatul text normativ, instanţa învestită cu regulatorul de competenţă reţine că revine tribunalului administrativ-fiscal competenţa de a soluţiona o cauză precum cea pendinte, în litigiul de faţă, în raport de prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, competent fiind Tribunalul Constanţa, secţia sau completul specializat în materie de contencios administrativ.

3.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice, Casa Sectorială de Pensii a Ministerului de Afaceri Interne şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi chemata în garanţie Agenţia Naţională de Administrare Fiscală în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 10 octombrie 2023.