Jurisdictional Competence in Retrial After Cassation: Expiry of Deadline to Raise Material Incompetence

Şedinţa publică din data de 10 octombrie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul litigiului

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu, secţia civilă, la data de 16.12.2019, sub nr. x/2019, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Uniunea Barourilor din România şi Baroul Giurgiu pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se dispună anularea Deciziei nr. 34/09.11.2019 a pârâtei U.N.B.R., ce i-a fost comunicată la data de 29.11.2019 şi anularea Deciziei nr. 6/31.01.2019 a pârâtului Baroul Giurgiu.

1.2. Prin sentinţa civilă nr. 190/30.07.2020 Tribunalul Giurgiu a respins cererea reclamantei, reţinând că acesteia îi revenea obligaţia înscrierii la examenul de definitivat începând cu anul 2011, în raport de momentul primirii în profesie, însă nu a susţinut examenul nici în anul 2011, nici în anul 2012 şi nici în anul 2013, contrar prevederilor art. art. 308 din Statutul profesiei de avocat.

1.3. Prin decizia civilă nr. 2621 din data de 03.11.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost admis recursul formulat, casată sentinţa recurată şi trimisă cauza spre rejudecare primei instanţe.

Instanţa de control judiciar a constatat că este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.. Reţinând lipsa unei analize a situaţiei de fapt, Curtea de Apel a statuat ca în rejudecare instanţa de fond să stabilească situaţia de fapt prin prisma tuturor motivelor invocate de către reclamantă, corespunzător apărărilor pârâţilor, prin raportare la dispoziţiile legale incidente, examinând toate motivele de nelegalitate invocate.

1.4. Dosarul a fost înregistrat, în rejudecare, pe rolul Tribunalului Giurgiu, secţia Civilă, la data de 08.02.2023, sub nr. x/2019*.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 131/04.04.2023 Tribunalul Giurgiu a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Tribunalul a reţinut că printre actele contestate este şi Decizia nr. 34/09.11.2019 emisă de pârâta Uniunea Naţională a Barourilor din România, care este o instituţie centrală, astfel că aparţine Curţii de Apel competenţa de soluţionare, în temeiul prevederilor art. 10 din Legea nr. 554/2004.

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 1102 din data de 19 iunie 2023 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu.

A declinat competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu, secţia civilă.

A constata intervenit conflictul negativ de competenţă şi înaintează cauza la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a pronunţa această soluţie curtea de apel a reţinut, în interpretarea dispoziţiilor art. 130 alin. (2) şi art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., raportat şi la concluziile deciziei nr. 31/2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, că termenul de judecată acordat, în rejudecarea cauzei după casare cu trimitere nu poate să constituie primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate, în sensul prevederilor art. 130 alin. (2) şi art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., la care s-ar putea dispune declinarea de competenţă, un astfel de moment procesual fiind depăşit în cel de-al doilea ciclu procesual.

Totodată, a reţinut şi dispoziţiile art. 501 din C. proc. civ. cu privire la obligativitatea dispoziţiei de casare în ceea ce priveşte rejudecarea fondului de către instanţa de trimitere.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

3.1. Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu dispoziţiile legale incidente, respectiv dispoziţiile art. 130 alin. (2) şi art. 131 din C. proc. civ. şi art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 130 alin. (2) din C. proc. civ. Necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii.

Reţine instanţa că în cuprinsul considerentelor Deciziei nr. 31/2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 133 din 19 februarie 2020, s-a statuat, la paragrafele 54, 57 şi 58, după cum urmează:

"De asemenea, chiar şi în situaţia în care nu există o astfel de încheiere interlocutorie prin care s-a reţinut competenţa, de altfel, obligatorie, în temeiul prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., efectul neinvocării în termen a excepţiei de necompetenţă reprezintă stabilizarea competenţei în favoarea instanţei sesizate, aspect care nu poate fi ulterior ignorat. Aceeaşi soluţie se impune şi în cazul repartizării la secţii sau completuri specializate, asimilate sub aspectul regimului competenţei materiale procesuale. […]

Referitor la regimul juridic al invocării excepţiei de necompetenţă trebuie menţionat că una dintre inovaţiile actualului C. proc. civ., prin care s-a urmărit să se dea o finalitate practică unui principiu nou al procesului civil, acela al accelerării judecăţii, reglementat de art. 6 alin. (1) din C. proc. civ., o reprezintă stabilirea unei limite temporale pentru invocarea excepţiei de necompetenţă materială, şi anume, până la primul termen la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, adică termenul la care părţile, legal citate, pot pune şi concluzii (deci pricina nu se amână pentru un motiv care implică imposibilitatea unor dezbateri contradictorii, precum cel prevăzut de art. 222 din C. proc. civ.).

Procedând astfel se evită desfiinţarea tardivă a unor hotărâri pronunţate asupra fondului cauzei, prin efectul invocării excepţiei de necompetenţă direct în căile de atac sau chiar în primă instanţă, după ce se intră în cercetarea fondului procesului. Se produce, de asemenea, o responsabilizare atât a părţilor, cât şi a instanţei, impunându-se verificarea, în condiţii de contradictorialitate, a competenţei instanţei la primul termen la care părţile sunt legal citate şi pot pune concluzii, putându-se acorda un singur termen pentru lămuriri şi probe suplimentare, şi aceasta, cu titlu de excepţie, în condiţiile art. 131 alin. (2) din C. proc. civ.."

Raportat la aceste consideraţii Înalta Curte constată, în acord cu aprecierile curţii de apel, că a fost depăşit momentul verificării competenţei materiale prin raportare la natura, obiectul şi valoarea pricinii, astfel cum este acesta determinat de prevederile art. 130 alin. (2) şi art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., astfel că, termenul la care Tribunalul Giurgiu, în rejudecare după casare, a invocat excepţia necompetenţei materiale, nu poate fi considerat "primul termen de judecată" la care instanţa era obligată să verifice competenţa.

În plus, dispoziţiile art. 131 se coroborează cu dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1 şi pct. 3 din C. proc. civ. prin care se instituie condiţii restrictive, în care chiar pentru instanţa de control judiciar există posibilitatea cenzurării modalităţii în care instanţa de fond s-a declarat competentă material în soluţionarea pricinii.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată că în situaţia dedusă judecăţii, competenţa de soluţionare a fost câştigată în mod definitiv de instanţa care a judecat cauza în primul ciclu procesual, fiind depăşit momentul procesual până la care, în mod obiectiv, putea fi verificată competenţa materială procesuală, potrivit dispoziţiilor art. 130 alin. (2) şi ale art. 131 alin. (1) raportat la art. 136 alin. (1) din C. proc. civ.

3.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă.

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Giurgiu, secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Baroul Giurgiu şi Uniunea Naţională a Barourilor din România în favoarea Tribunalului Giurgiu, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 10 octombrie 2023.