Judicial incompatibility due to prior ruling on identical land reconfiguration issue: strict interpretation of antepronouncement requirement and objective impartiality.

Şedinţa publică din data de 10 octombrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal în data de 31.08.2021, sub nr. x/2021, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Primarul Comunei Mogoşoaia şi Consiliul Local Mogoşoaia a solicitat suspendarea Hotărârii Consiliului Local nr. 59/02.07.2021 privind aprobarea Documentaţiei topo cadastrale-Documentaţie tehnică pentru reconfigurarea parcelelor în vederea dezvoltării urbanistice a terenurilor agricole prin schimbarea regimului juridic, economic sau tehnic cu modificarea geometriei, poziţionării şi a suprafeţei parcelelor, de pregătire a terenului în Sectorul Zero, comuna Mogoşoaia, judeţul Ilfov, Hotărârii Consiliului Local nr. 60/02.07.2021 privind aprobarea Regulamentului privind «configurarea parcelelor în vederea dezvoltării urbanistice a terenurilor agricole prin schimbarea regimului juridic, economic sau tehnic cu modificarea geometriei, poziţionării şi a suprafeţei parcelelor şi de pregătire a terenului în Sectorul Zero, comuna Mogoşoaia, judeţul Ilfov în suprafaţă totală de 1.168,51 hectare din cadrul unităţii administrativ-teritoriale Mogoşoaia, judeţul Ilfov şi Hotărârii Consiliului Local nr. 61/02.07.2021 privind împuternicirea unor reprezentanţi ai comunei Mogoşoaia în vederea semnării Convenţiilor bilaterale cu proprietarii terenurilor în scopul reconfigurării parcelelor în vederea Convenţiilor bilaterale cu proprietarii terenurilor în scopul reconfigurării parcelelor în vederea dezvoltării urbanistice a terenurilor agricole prin schimbarea regimului juridic, economic sau tehnic cu modificarea geometriei, poziţionării şi a suprafeţei parcelelor şi de pregătire a terenului în Sectorul Zero, comuna Mogoşoaia, judeţul Ilfov până la pronunţarea instanţei de fond, cu obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 118 din data de 17.01.2022, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2021, s-a respins cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Primarul Comunei Mogoşoaia şi Consiliul Local Mogoşoaia, ca neîntemeiată.

Au fost admise cererile de intervenţie accesorie în favoarea pârâţilor formulate de B., Judeţul Ilfov şi C..

A fost obligată reclamanta să plătească pârâţilor suma de 6.000 RON, cheltuieli de judecată (onorariul avocaţial redus).

1.2. Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamanta A., în temeiul dispoziţiilor art. 488 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului şi modificarea în tot a sentinţei nr. 118/17.01.2022, urmând să se dispună, în baza art. 20 (3) teza 1 din Legea nr. 554/2004, admiterea cererii de suspendare a celor trei acte administrative astfel cum a fost formulată cu obligarea intimaţilor-pârâţi la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia atacată

În şedinţa publică din data de 11.05.2022, petenţii Consiliul Local Mogoşoaia şi Primarul Comunei Mogoşoaia, D., având calitatea de intimaţi-pârâţi în cadrul dosarului nr. x/2021, au formulat cerere de recuzare a completului 8 recurs noul C. proc. civ. al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal.

În motivare, petenţii au arătat că în data de 13.04.2022 pe rolul Completului 8 Recurs noul C. proc. civ. al secţiei a IX-a a Curţii de Apel Bucureşti au avut termen de judecată atât dosarul nr. x/2021 cât şi dosarul nr. x/2021

Având în vedere faptul că sunt identice atât obiectul celor două dosare, cât şi motivele de pretinsă nelegalitate invocate de reclamanţi pentru admiterea cererii de suspendare a efectelor actelor administrative criticate, au apreciat că prin soluţia dispusă în data de 18.04.2022 în dosarul nr. x/2021 al Curţii de Apel Bucureşti, Completul 8 Recurs noul C. proc. civ. al secţiei a IX-a a Curţii de Apel Bucureşti şi-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţia care urmează a fi dispusă în prezentul dosar, modalitatea în care va fi soluţionată şi această cauză fiind previzibilă.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 1 şi pct. 13 şi art. 44 din C. proc. civ. şi art. 6 C.E.D.O.

La acelaşi termen de judecată, petenţii au precizat verbal cererea de recuzare, în sensul că aceasta priveşte numai pe domnii judecători E. şi F..

Preşedintele completului de judecată, domnul judecător F., şi domnul judecător E. au declarat că se abţin de la soluţionarea cauzei.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 1 şi 13 din C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 23.05.2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal s-au respins cererile de abţinere şi recuzare, ca neîntemeiate.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii din data de 23.05.2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, au formulat recurs recurenţii-pârâţi Consiliul Local Mogoşoaia şi Primarul Comunei Mogoşoaia, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ., raportat la art. 53 alin. (1) şi (3) teza a II a din C. proc. civ.

S-a arătat că prin încheierea atacată instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii relative, respectiv dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 1 şi 13 din C. proc. civ., art. 6 alin. (1) din C. proc. civ., cât şi ale art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Astfel, deşi cei doi magistraţi recuzaţi şi-au exprimat anterior părerea cu privire la pricină prin soluţionarea dosarului nr. x/2021, în mod greşit s-a apreciat că nu există îndoieli privind imparţialitatea acestora.

Chiar magistraţii au formulat cerere de abţinere apreciind că au soluţionat un dosar cu conţinut identic.

S-a arătat că s-a făcut dovada acelor împrejurări care justifică părţilor temerea privind atingerea adusă imparţialităţii instanţei şi s-a dovedit că cei doi magistraţi şi-au spus deja părerea în cauză, însă instanţa care a analizat cererea de recuzare a adus o motivare care a prejudiciat recurenţii, dovadă fiind însăşi pierderea procesului în recurs.

Cât timp nu este înlăturată orice îndoială cu privire la imparţialitatea instanţei, sunt încălcate considerentele obligatorii ale deciziei nr. 14/2021 pronunţată în recurs în interesul legii de 1CCJ, fiind invocate pasajele 90-93 din decizie.

Prin urmare, cu încălcarea art. 42 alin. (1) punctul 1 şi 13 din C. proc. civ. şi a art. 6 alin. (1) din C. proc. civ., cât şi a art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că cererea ar fi fost neîntemeiată, impunându-se admiterea recursului, casarea încheierii şi a deciziei civile nr. 1495 din 25.05.2022 şi trimiterea cauzei spre rejudecare către instanţa de recurs, în vederea soluţionării acestuia de un complet compus prin excluderea celor doi magistraţi.

În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., s-a arătat că, dacă instanţa va aprecia că art. 42 alin. (1) pct. 1 şi 13 din C. proc. civ. nu sunt norme de procedură, ci de drept substanţial, s-a solicitat ca argumentele susţinute anterior să fie avute în vedere în analiza motivului de recurs privind încălcarea normelor de drept material.

4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii - reclamanţi şi intimaţii - intervenienţi şi nu au formulat întâmpinări în cauză.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâţi este nefondat, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt şi de drept relevante

În cadrul dosarului nr. x/2021 al Curţii de Apel Bucureşti, la termenul din 13.04.2022 au fost formulate concluzii pe excepţii şi pe fondul cauzei, iar la data de 18.04.2022, Completul 8 Recurs noul C. proc. civ. al secţiei a IX-a a Curţii de Apel Bucureşti a respins excepţia nulităţii recursului, a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, a admis recursul, a casat sentinţa recurată şi, în rejudecare, a dispus suspendarea executării HCL nr. 59/02.07.2021, HCL 60/02.07.2021 şi HCL 61/02.07.2021 până la pronunţarea instanţei de fond.

În motivarea cererii de recuzare s-a arătat că atât dosarul nr. x/2021, cât şi prezenta cauză, au acelaşi obiect, respectiv cereri de suspendare a hotărârilor consiliului local, iar motivele de nelegalitate invocate în ambele dosare sunt identice, respectiv, existenţa unui presupus conflict de interese în care s-ar afla anumiţi consilieri locali care au votat hotărârile atacate, precum şi Primarul Comunei Mogoşoaia, încălcarea prevederilor art. 139 alin. (2) din Codul Administrativ privind adoptarea cu majoritate calificată de două treimi din numărul consilierilor aflaţi în funcţie a hotărârilor care privesc transferul dreptului de proprietate al bunurilor imobile, lipsa motivării hotărârilor precum şi încălcarea flagrantă a dreptului de proprietate al proprietarilor care deţin terenuri în zonă.

Înalta Curte reţine că potrivit prevederilor art. 42 alin. (1) pct. 1 şi 13 din C. proc. civ., invocate ca temei al cererilor:

"Judecătorul este, de asemenea, incompatibil de a judeca în următoarele situaţii: 1. când şi-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţie în cauza pe care a fost desemnat să o judece. Punerea în discuţia părţilor, din oficiu, a unor chestiuni de fapt sau de drept, potrivit art. 14 alin. (4) şi (5), nu îl face pe judecător incompatibil (...) 13. atunci când există alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea sa".

Având în vedere că pe calea recursului se invocă încălcarea de către prima instanţă a unor norme de procedură prin intermediul cărora legiuitorul a instituit cadrul legal pentru exercitarea dreptului procedural de recuzare, Înalta Curte apreciază că motivele invocate se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., potrivit cărora:

"prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii".

Prealabil analizării motivelor de recurs se impune a se preciza, în raport de dispoziţiile art. 53 alin. (2) din C. proc. civ., că recursul este permis doar în ceea ce priveşte soluţia de respingere a cererii de recuzare, iar nu şi asupra modului în care prima instanţă a dispus asupra cererilor de abţinere.

Din această perspectivă, Înalta Curte va respinge ca neavenite motivele formulate referitoare la încălcarea considerentelor deciziei nr. 14/2021 pronunţate în recurs în interesul legii. De altfel, se constată că recurenta face o trimitere generală la paragrafele 90 - 93 din respectiva hotărâre care se referă la distincţia dintre instituţia abţinerii şi cea a recuzării, fără a indica în concret norme de drept material sau substanţial încălcate, iar instanţa de control judiciar nu constată nelegalitatea sentinţei prin modalitatea în care curtea de apel a analizat unitar cele două cereri, întemeiate pe aceleaşi motive.

Astfel, s-a reţinut că motivele de recuzare vizează împrejurarea că domnii judecători E. şi F. au soluţionat dosarul nr. x/2021, cu acelaşi obiect şi pentru aceleaşi motive de nelegalitate, fiind invocate dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 1 şi 13 din C. proc. civ. cu raportare la dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Textul de lege al dispoziţiilor art. 42 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., invocat ca temei al cererii priveşte condiţia ca judecătorul să-şi fi exprimat exprimat anterior părerea cu privire la soluţie în cauza pe care a fost desemnat să o judece.

Reţine Înalta Curte că normele care reglementează incompatibilitatea sunt de strictă interpretare şi aplicare, astfel că antepronunţarea trebuie să vizeze chiar cauza dedusă judecăţii, iar nu soluţia pronunţată în alt dosar, în condiţiile în care nu există identitate de părţi.

În aceste condiţii, se constată că invocarea unei jurisprudenţe constante a instanţei, precum şi dezlegarea aceleiaşi probleme de drept cu ocazia soluţionării unei cauze cu acelaşi obiect, dar cu părţi diferite nu se încadrează în textul de lege mai sus expus.

În ceea ce priveşte motivele privind greşita aplicare a dispoziţiilor art. 42 pct. 13 din C. proc. civ., Înalta Curtea reţine că acest text reglementează un caz de incompatibilitate a judecătorului în care există elemente, altele decât cele reglementate expres prin art. 42 pct. 1-12 din C. proc. civ., ce nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea sa.

Referitor la cele două dimensiuni ale principiului imparţialităţii, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, s-a reţinut că:

"imparţialitatea magistratului, ca o garanţie a dreptului la un proces echitabil, poate fi apreciată într-un dublu sens: un demers subiectiv, ce tinde a determina convingerea personală a unui judecător într-o cauză anume, ceea ce semnifică aşa-numita imparţialitate subiectivă, şi un demers obiectiv, cu scopul de a determina dacă acesta a oferit garanţii suficiente pentru a exclude orice îndoială legitimă în privinţa sa, ceea ce semnifică aşa-numita imparţialitate obiectivă (Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 1 octombrie 1982, pronunţată în Cauza Piersack împotriva Belgiei, paragraful 30). […]imparţialitatea subiectivă este prezumată până la proba contrară, în schimb, aprecierea obiectivă a imparţialităţii constă în a analiza dacă, independent de conduita personală a judecătorului, anumite împrejurări care pot fi verificate dau naştere unor suspiciuni de lipsă de imparţialitate (Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 24 mai 1989, pronunţată în Cauza Hauschildt împotriva Danemarcei, paragraful 47)."

În raport de principiile ce se desprind din jurisprudenţa C.E.D.O. (dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 § 1, prin soluţionarea cauzei de o "instanţă independentă şi imparţială"), Înalta Curte reţine că în jurisprudenţa Curţii s-a avut în vedere problema aparenţei de imparţialitate în situaţia în care un judecător participă la două proceduri cu privire la aceleaşi fapte (Indra împotriva Slovaciei, pct. 51-53), soluţia referindu-se, însă, la împrejurarea că unul dintre magistraţii care a examinat a doua procedură (privind reabilitarea) se pronunţase deja asupra aceluiaşi fapt (lipsa nemotivată de la serviciu) cu privire la acelaşi reclamant, ipoteză care nu este incidentă în cauză, în care judecătorul nu este chemat să-şi reaprecieze propriile dezlegări.

Judecătorul, în demersul său vizând aflarea adevărului, în primul rând, soluţionează litigiul aplicând dispoziţiile legale incidente în cauză, respectând astfel unul dintre principiile fundamentale ale oricărui proces, respectiv cel al legalităţii, care constituie o cerinţă obiectivă într-un stat de drept şi o garanţie a desfăşurării în condiţii optime a mecanismului de înfăptuire a justiţiei.

Concret, în cadrul procedurii prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, instanţa are de analizat îndeplinirea cerinţelor prevăzute de textul de lege, inclusiv condiţia pagubei iminente, condiţie care, în mod evident, se analizează în funcţie de situaţia particulară a fiecărui reclamat

Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 7 din C. proc. civ.:

"(1) Procesul civil se desfăşoară în conformitate cu prevederile legii", iar potrivit articolului 22 alin. (1) din acelaşi Cod:

"Judecătorul soluţionează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile", obligativitatea de respectare a principiului legalităţii decurgând primordial din prevederile constituţionale care statuează că justiţia se înfăptuieşte în numele legii, iar judecătorii se supun numai legii, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată fiind prevăzute numai prin lege, (art. 124-129 din Constituţia României).

Or, recurenţii -pârâţi nu au adus dovezi pentru a contrazice prezumţia de imparţialitate a judecătorilor, în timp ce existenţa unei practici judecătoreşti conturate şi, deci, previzibile pentru părţi, nu a fost avută în vedere, nici de legiuitor şi nici în jurisprudenţa CEDO referitoare la respectarea garanţiilor impuse de art. 6, ca motiv de incompatibilitate.

Astfel cum a reţinut şi prima instanţă, legiuitorul a definit cu precizie situaţiile obiective care generează incompatibilitatea judecătorului pe motivul pronunţării anterioare a acestuia asupra unor chestiuni de fapt şi de drept, condiţia esenţială pentru atragerea stării de incompatibilitate fiind aceea ca dezlegarea dată să se refere la cauza pendinte.

Prin raportare atât la prevederile C. proc. civ. referitor la regimul incompatibilităţilor (art. 41 şi urm.), cât şi la criteriile proprii de natură să garanteze misiunea judecătorului (independenţa şi imparţialitatea, cea dintâi fiind condiţia celei de-a doua) stabilite de Curtea Europeană, în lumina art. 6 paragraf 1 din C.E.D.O., Înalta Curte apreciază că nu se poate reţine în cauză dovedirea vreunui caz de incompatibilitate

Se constată, astfel, că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 sau 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurenţii-pârâţi Consiliul Local Mogoşoaia şi Primarul Comunei Mogoşoaia împotriva încheierii din data de 23.05.2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 10 octombrie 2023.