Judicial transfer request denied due to institutional needs and adverse consultative opinions; administrative decision upheld.

Şedinţa publică din data de 31 ianuarie 2023

Asupra cererii de chemare în judecată de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 18.08.2022, contestatoarea A. a formulat contestaţie împotriva Hotărârii nr. 478/26.03.2022 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru Judecători, prin care a solicitat anularea hotărârii menţionate şi obligarea pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători la emiterea unei noi hotărâri având ca obiect transferul doamnei judecător de la Judecătoria Paşcani la Judecătoria Iaşi.

În motivarea cererii s-a arătat că domiciliul contestatoarei este în localitatea Leţcani, jud. Iaşi, localitate aflată în zona metropolitană a municipiului Iaşi şi la circa 60 de km de municipiul Paşcani, iar la data de 15 iunie 2021 a născut un copil, ceea ce va îngreuna efectuarea navetei, cu consecinţe negative atât asupra familiei, cât şi asupra activităţii profesionale.

A apreciat că în mod neîntemeiat a fost respinsă cererea de transfer şi admisă doar cererea de transfer formulată de domnul judecător B., în condiţiile în care, după cum s-a reţinut şi în cuprinsul hotărârii contestate, motivele de ordin personal şi profesional erau similare şi ambii aveau, la data formulării cererilor, atât aceeaşi vechime în funcţie (8 ani şi 7 luni), cât şi aceeaşi vechime la instanţă (5 ani şi 3 luni), raportat la dispoziţiile art. 61 indice 2 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii.

S-a arătat că în cuprinsul Hotărârii nr. 1478/26.05.2022, s-a reţinut simplul fapt că instanţele implicate au emis avize favorabile pentru domnul judecător B. şi nefavorabile pentru cererea contestatoarei, fără a fi menţionate şi analizate motivele pentru care avizele, respectiv punctul de vedere au fost emise în acest mod.

Totodată, a precizat că avizele negative instanţelor nu i-au fost aduse la cunoştinţă.

Analizând hotărârile emise de secţia pentru judecători în sesiunile de transfer anterioare, a constatat contestatoarea că cererile de transfer de la Judecătoria Paşcani au fost admise exclusiv în baza avizelor favorabile emise preferenţial pentru anumiţi judecători, fără ca aceste avize să fie filtrate în vreun fel sau supuse unei cenzuri, iar acordarea unui aviz favorabil nominal unui judecător şi nefavorabil altuia, fără o bază obiectivă, doar pentru argumentul că se află în concediu de creştere a copilului, ar reprezenta o discriminare ce se impune a fi cenzurată.

S-a apreciat că nici încărcătura Judecătoriei Paşcani nu poate reprezenta un argument, observând, comparativ, că au fost admise cereri de transfer de la instanţe cu volum de activitate mult mai mare decât cel al instanţei la care funcţionează, invocând, cu titlu de practică, jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie reprezentată de deciziile nr. 1813/2018, nr. 631/2020 şi nr. 630/2020).

Pentru toate aceste considerente, având în vedere că Hotărârea nr. 1478/26.05.2022 emisă de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru Judecători nu a avut ca fundament o analiză riguroasă şi transparentă a criteriilor prevăzute de art. 60 alin. (1) din Legea 303/2004 şi nici a motivelor personale invocate (aspect sub care hotărârea este nemotivată), s-a solicitat anularea acesteia şi obligarea pârâtului la emiterea unei hotărâri prin care să dispună transferul doamnei judecător de la Judecătoria Paşcani la Judecătoria Iaşi.

2. Apărările intimaţilor

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei, ca neîntemeiată.

A susţinut, în esenţă, hotărârea atacată este legală, în considerente fiind expuse informaţii privind traseul profesional al solicitantei, vechimea în funcţie de judecător şi cea de la instanţa de unde se solicită transferul, date referitoare la situaţia instanţelor implicate în procedură de transfer, dar şi argumente privind asigurarea justului echilibru între interesul individual şi interesul general al instanţelor implicate în procedură.

Din interpretarea tuturor dispoziţiilor legale privitoare la transferul judecătorilor rezultă că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar reprezintă atributul Consiliului Superior al Magistraturii, astfel încât ocuparea posturilor vacante trebuie să se raporteze la raţiunile şi necesităţile sistemului judiciar, pentru evitarea provocării unor grave disfuncţionalităţi în activitatea instanţelor.

Având în vedere situaţia Judecătoriei Paşcani, în mod corect secţia pentru judecători a apreciat că la acel moment se putea vacanta doar 1 post pentru a nu genera dificultăţi în activitatea instanţei.

Raportat la acest aspect, constatând şi că motivele de ordin personal şi profesional invocate de către cei trei judecători care au formulat cereri de transfer erau similare, s-a apreciat în mod corect că era prioritară cererea formulată de domnul judecător B. cu aceeaşi vechime ca a reclamantei, diferenţa fiind dată de avizele favorabile transmise de către toate instanţele implicate.

3. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra contestaţiei

Examinând Hotărârea nr. 1478/26.05.2022 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru Judecători, prin prisma criticilor formulate de contestatare, a apărărilor intimatului şi faţă de prevederile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte apreciază că prezenta contestaţie este neîntemeiată.

3.1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că a fost învestită în temeiul art. 61 indice 1 alin. (7) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, coroborate cu cele ale art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu o contestaţie ce are ca obiect Hotărârea nr. 1478/26.05.2022 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru Judecători prin care s-a respins cererea de transfer a doamnei judecător A. de la Judecătoria Paşcani la Judecătoria Iaşi.

Potrivit dispoziţiilor art. 60 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şî procurorilor, republicată:

"(1) Transferul judecătorilor şi procurorilor de la o instanţă la altă instanţă sau de la un parchet la alt parchet ori la o instituţie publică se aprobă, la cererea celor în cauză, de secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul consultativ motivat al preşedintelui instanţei sau al conducătorului parchetului de unde se transferă şi unde se transferă, însoţite de punctul de vedere al preşedinţilor curţilor de apel sau al procurorilor generali ai parchetelor de pe lângă curţile de apel în circumscripţia cărora se află instanţa sau parchetul de unde se transferă şi unde se transferă. În cazul în care transferul se solicită în circumscripţia aceleiaşi curţi de apel sau a aceluiaşi parchet de pe lângă o instanţă din circumscripţia aceleiaşi curţi de apel este necesar punctul de vedere al preşedintelui respectivei curţi de apel sau al procurorului general al parchetului de pe lângă respectiva curte de apel."

Potrivit art. 61 indice 1:

"(1) Cererile de transfer se depun la Consiliul Superior al Magistraturii în termen de 15 zile de la data publicării anunţului prevăzut la art. 61 alin. (1). Cererea de transfer va conţine informaţii privind specializarea judecătorului sau a procurorului şi, dacă este cazul, disponibilitatea asumată a acestuia de a activa la instanţa sau la parchetul la care solicită transferul, în oricare dintre secţiile sau completurile sau compartimentele la care cerinţele acestei instanţe sau ale acestui parchet o impun".

Totodată, art. 61 indice 2 din acelaşi act normativ prevede că "La soluţionarea cererilor de transfer ale judecătorilor la alte instanţe şi ale procurorilor la alte parchete se au în vedere următoarele criterii:

a) motivele cuprinse în avizele consultative motivate şi punctele de vedere prevăzute la art. 60 alin. (1);

b) volumul de activitate al instanţei sau al parchetului de la care se solicită transferul şi la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante şi al posturilor temporar vacante la instanţele sau la parchetele implicate şi dificultăţile de ocupare a acestora;

c) specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secţiei sau al completului corespunzător specializării;

d) vechimea la instanţa sau la parchetul de la care se solicită transferul;

e) vechimea efectivă în funcţia de judecător sau, după caz, de procuror;

f) vechimea în gradul aferent instanţei sau parchetului la care se solicită transferul;

g) disponibilitatea de a activa în secţia sau în completul corespunzător specializării postului vacant;

h) domiciliul sau, după caz, reşedinţa solicitantului;

i) distanţa dintre domiciliul sau, după caz, reşedinţa şi sediul instanţei sau al parchetului la care funcţionează judecătorul sau procurorul şi posibilităţile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

j) starea de sănătate şi situaţia familială."

Înalta Curte constată că argumentele de ordin critic privind analiza efectuată de secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la îndeplinirea în cauză a criteriilor prevăzute de art. 61 indice 2 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, sunt neîntemeiate.

Prealabil prezentării, în concret, a argumentelor pe care îşi întemeiază concluzia în sensul netemeiniciei criticilor petentei, Înalta Curte aminteşte, astfel cum a statuat deja în jurisprudenţa sa constantă, că, în exercitarea atribuţiilor lor, Consiliul Superior al Magistraturii, ca de altfel şi entităţile administrative în general, dispun de o marjă de apreciere, astfel că, în situaţia în care nu pot fi identificate motive de nelegalitate formală ori elemente din care să rezulte că emitentul actului administrativ, prin conduita lui, s-a îndepărtat de la scopul legii ori a încălcat principiul proporţionalităţii între interesul public şi cel privat, o evaluare a substanţei măsurilor dispuse, făcută de instanţa de contencios administrativ însăşi, ar constitui o ingerinţă nepermisă în atribuţiile administraţiei publice.

Intimatul are posibilitatea, în funcţie de interesul public al desfăşurării actului de justiţie, să ia în considerare şi alte aspecte relevante în cauză sau invocate de partea interesată. Este important însă ca eventualul refuz al autorităţii să nu se transforme în ceea ce dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ denumesc excesul de putere, respectiv depăşirea limitelor dreptului de apreciere prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, prevăzute de Constituţie sau de lege.

Analizând conţinutul actului administrativ atacat în cadrul coordonatelor astfel configurate, Înalta Curte constată că Hotărârea nr. 1478/26.05.2022 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru Judecători respectă limitele şi scopul prevederilor legale în executarea cărora a fost adoptată, iar măsura adoptată a fost în mod exhaustiv şi adecvat motivată, neexistând elemente pe baza cărora să poată fi decelată o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, este de remarcat că, în cauză, întreaga procedură s-a desfăşurat cu respectarea prevederilor art. 60, ale art. 61 indice 1, precum şi ale art. 61 indice 2 din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată.

Raportat la raţiunile şi necesităţile sistemului judiciar, analiza cererilor de transfer s-a efectuat prin prisma acestor criterii, tocmai pentru a asigura luarea unei decizii obiective, în condiţii de legalitate şi oportunitate şi în raport de circumstanţele concrete ale fiecărei solicitări, cu menţinerea unui echilibru între interesul public pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligaţia să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenţei justiţiei şi interesul legitim privat.

Pe de altă parte, din interpretarea tuturor dispoziţiilor legale şi regulamentare privitoare la cariera judecătorilor şi procurorilor, rezultă cu evidenţă, că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar, prin ocuparea posturilor vacante, raportat la raţiunile şi necesităţile sistemului judiciar, reprezintă atributul exclusiv al intimatului Consiliul Superior al Magistraturii.

Din interpretarea dispoziţiilor legale anterior enunţate rezultă că normele care reglementează instituţia transferului au caracter supletiv şi conferă doar o vocaţie în sensul arătat, fără a crea în mod automat un drept solicitantului, iar în speţă, intimatul a fost consecvent, în sensul în care, analizând cererea formulată, în raport de motivele invocate, precum şi în raport de criteriile prevăzute de art. 61 indice 2 din Legea nr. 303/2004, corelând şi avizele emise în temeiul art. 60 din aceeaşi lege, de instanţele implicate în procedura transferului, a apreciat că nu este oportună admiterea cererii de transfer a contestatoarei.

Sub aspectul conţinutului hotărârii atacate, Înalta Curte reţine că secţia pentru judecători a analizat în mod efectiv toate motivele personale şi profesionale invocate de contestatoare, iar acestea au fost coroborate cu datele obiective privind situaţia posturilor unităţilor implicate în procedura de transfer, încărcătura pe judecător şi pe schemă, la acel moment, precum şi cu avizele emise în cauză.

S-a concluzionat că, având în vedere situaţia Judecătoriei Paşcani, respectiv faptul că erau ocupate 9 posturi dintr-o schemă de 11 posturi, 1 post fiind ocupat de un judecător stagiar, iar încărcătura de cauze pe judecător şi încărcătura pe schemă s-au situat peste mediile naţionale, se poate vacanta doar 1 post, pentru a nu genera dificultăţi în activitatea instanţei.

În continuare, constatând şi că motivele de ordin personal şi profesional invocate de către cei 3 judecători din cadrul Judecătoriei Paşcani care au formulat cereri de transfer sunt similare, secţia pentru judecători a apreciat ca fiind prioritară cererea formulată de domnul judecător B., care are o vechime de 8 ani şi 7 luni în funcţie şi de 5 ani şi 3 luni la instanţă, la fel ca şi în cazul doamnei judecător A., în situaţia acesteia din urmă însă, avizele transmise de către toate instanţele implicate fiind nefavorabile, spre deosebire de situaţia domnului judecător B., în privinţa căruia toate avizele instanţelor implicate au fost favorabile.

Prin urmare, analizând cererea de transfer formulată, prin raportare la criteriile legale mai sus arătate, care nu au o ordine de prioritate şi reclamă o evaluare comparativă şi cumulativă, precum şi la necesitatea menţinerii unui echilibru între interesul public - buna funcţionare a instanţelor - pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligaţia să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenţei justiţiei şi interesul legitim privat al persoanei care a formulat o cerere de transfer, secţia pentru judecători a considerat, la acel moment, neoportună acordarea transferului în raport de gradul de ocupare al posturilor la Judecătoria Paşcani, precum şi in raport de avizele nefavorabile.

Înalta Curte constată că nu pot fi reţinute susţinerile contestatoarei referitoare la pretinsa omisiune a secţiei de a analiza motivele de ordin personal şi profesional aşa cum s-a arătat motivele invocate în cele 3 cereri de transfer fiind analizate comparativ, chiar dacă nu prin referirea expresă la situaţiile personale invocate.

În ceea ce priveşte motivele personale sau profesionale invocate de contestatoare în susţinerea temeiniciei cererii de transfer, s-a avut in vedere că acestea nu constituie motive excepţionale de natură a răsturna raportul de preeminenţă al interesului public faţă de drepturile şi interesele private ale solicitantului.

De altfel, soluţionarea unei cereri de transfer nu poate fi raportată exclusiv la situaţia personală a unui magistrat, cu ignorarea celorlalte criterii prevăzute de lege, motivele de ordin personal şi familial reprezentând criterii care trebuie avute în vedere la soluţionarea cererii de transfer, însă acestea nu constituie, prin ele însele, motive determinante în admiterea cererii, fiind supuse cerinţei coroborării cu celelalte criterii regulamentare, astfel încât, prin admiterea cererii de transfer să se asigure, în primul rând, buna funcţionare a instanţelor implicate în procedura transferului.

Or, în cauză, soluţia de respingere a cererii de transfer a petentei dispusă de secţia pentru judecători este justificată şi se încadrează în limitele competenţei şi dreptului de apreciere conferit de lege.

În fine, Înalta Curte arată că nu pot fi primite drept argumente în soluţionarea favorabilă a contestaţiei nici susţinerile petentei referitoare la avizele nefavorabile acordate.

Înalta Curte constată, pe de o parte, că nu există vreo obligativitate legală ca, odată cu comunicarea hotărârii să fie comunicate părţii şi actele care au stat la baza emiterii acesteia, obligaţia subzistând numai în ipoteza contestării actului în instanţă, iar autoritatea emitentă s-a conformat, depunând, la solicitarea instanţei, Hotărârile nr. 1478/26.05.2022 şi nr. 1477/26.05.2022 emise de pârât, împreună cu toată documentaţia care a stat la baza emiterii acestora.

Reţine Înalta Curte că potrivit dispoziţiilor art. 60 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 transferul judecătorilor se aprobă cu avizul consultativ motivat al preşedintelui instanţei de unde se transferă şi unde se transferă, însoţite de punctul de vedere al preşedinţilor curţilor de apel iar, art. 61 alin. (4) din acelaşi act normativ prevede că "Avizul consultativ motivat prevăzut la art. 60 alin. (1) cuprinde menţiuni privind posturile vacante, posturile ocupate şi încărcătura pe judecător sau pe procuror şi pe schemă la instanţa sau la parchetul de la care, respectiv la care se solicită transferul, precum şi situaţia hotărârilor sau a lucrărilor restante ale judecătorului sau ale procurorului care solicită transferul."

Din punct de vedere al cerinţei legale a motivării, instanţa de contencios administrativ poate pronunţa o soluţie de anulare a actului administrativ, dacă este vorba despre o nemotivare totală a acestuia sau dacă din cuprinsul motivelor sumar expuse, judecătorul, dar şi partea vătămată, nu pot analiza şi decela raţionamentul autorităţii emitente. Se constată că atât avizele cât şi hotărârea atacată respectă cerinţele prevăzute de lege din perspectiva motivării.

Referitor la conţinutul concret al avizelor negative, au fost relevate argumente care ţin de încărcătura instanţelor, de împrejurarea că domnului judecător B. i-au fost respinse anterior alte cereri de transfer, reţinându-se şi împrejurarea că doamna judecător A. nu se află în prezent în activitate, Înalta Curte constatând că au fost avute în vedere aspecte de oportunitate, care intră în atributul conducătorilor de instituţii, ţinând de marja de apreciere a autorităţii publice în condiţiile expuse pe larg în prezenta hotărâre.

La verificarea legalităţii hotărârii contestate se au în vedere datele existente la momentul analizării cererii contestatoarei, prioritar fiind ca intimatul să aleagă din mai multe variante posibile pe cea care corespunde cel mai bine interesului public protejat, în speţă, funcţionarea optimă a instanţelor implicate în analiză, având în vedere date statistice şi criterii concrete relevante obiective privind toate cererile formulate, iar nu scoase din context şi interpretate în mod subiectiv de fiecare titular al unei cereri de transfer.

Concluzionând, în considerarea aspectelor evocate, Înalta Curte constată că nu subzistă motivele de nelegalitate ale nr. Hotărârii nr. 1478/26.05.2022 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru Judecători, actul administrativ atacat fiind emis în limitele competenţelor prevăzute de lege şi cu respectarea dispoziţiilor legale incidente.

4. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004 şi a art. 611 alin. (7) din Legea nr. 303/2004 raportat la art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, Înalta Curte va respinge contestaţia formulată de contestatoare, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 1478/26.05.2022 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru Judecători, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 31 ianuarie 2023.