Loss of object in tax suspension proceedings following administrative annulment of the underlying fiscal decisions

Şedinţa publică din data de 05 octombrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 25 ianuarie 2023 pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2023, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti prin Administraţia Finanţelor Publice Prahova, a solicitat suspendarea executării Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale principale aferente diferenţelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecţiei fiscale la persoane juridice nr. x/13.10.2022, prin care au fost stabilite obligaţii suplimentare de plată, constând în impozit pe profit în sumă de 1.798.008 RON, a Deciziei referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere nr. 55863/29.11.2022, prin care au fost stabilite obligaţii accesorii reprezentând dobânzi în cuantum de 745.454 RON şi a Deciziei referitoare la obligaţiile fiscale accesorii, reprezentând penalităţi de nedeclarare nr. 55863/29.11.2022, prin care au fost stabilite obligaţii accesorii reprezentând penalităţi de nedeclarare în sumă de 2.981.816 RON, până la pronunţarea instanţei de fond, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 26 din 28 februarie 2023, Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti prin Administraţia Finanţelor Publice Prahova, ca neîntemeiată şi a dispus restituirea către reclamantă a cauţiunii în sumă de 19.025,28 RON, consemnată la dispoziţia Curţii de Apel Ploieşti, conform recipisei de consemnare nr. x din data de 24 februarie 2023, eliberată de B., sumă consemnată în urma plăţii prin virament conform O.P. nr. x din data de 23 februarie 2023, emis de C. S.A. pentru reclamantă.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 26 din 28 februarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A., în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată, precum şi obligarea intimatului-pârât la plata cheltuielilor de judecată.

Recurenta-reclamantă a învederat, în esenţă, că sunt îndeplinite în cauză atât condiţia cazului bine justificat, cât şi cea privind paguba iminentă, astfel încât trebuie să se constate că hotărârea recurată este nelegală în ceea ce priveşte neîndeplinirea dispoziţiilor art. 2 lit. ş) din Legea nr. 554/2004.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Aspecte procesuale relevante în cauză

Prin notele de şedinţă înregistrate la dosarul cauzei la data de 01 august 2023, intimatul - pârât Ministerul Finanţelor - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Prahova a învederat că prin Decizia nr. 1914/06.06.2023, emisă de Direcţia de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Ministerului Finanţelor, s-a dispus desfiinţarea actelor administrativ fiscale ce fac obiectul cererii de suspendare în prezenta cauză, motiv pentru care apreciază că cererea dedusă judecăţii în cauză a rămas fără obiect.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, a soluţiei emise în procedura administrativă cu privire la actele administrativ fiscale a căror suspendare a fost solicitată în prezenta cauză, precum şi raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamanta A., în următoarele limite şi pentru următoarele considerente:

În cauză, reclamanta A., a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o cerere prin care a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună suspendarea executării Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale principale aferente diferenţelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecţiei fiscale la persoane juridice nr. x/13.10.2022, prin care au fost stabilite obligaţii suplimentare de plată, constând în impozit pe profit în sumă de 1.798.008 RON, a Deciziei referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere nr. 55863/29.11.2022, prin care au fost stabilite obligaţii accesorii reprezentând dobânzi în cuantum de 745.454 RON şi a Deciziei referitoare la obligaţiile fiscale accesorii, reprezentând penalităţi de nedeclarare nr. 55863/29.11.2022, prin care au fost stabilite obligaţii accesorii reprezentând penalităţi de nedeclarare în sumă de 2.981.816 RON, până la pronunţarea instanţei de fond.

Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, rezultă că actele administrativ fiscale ce fac obiectul cererii de suspendare în prezenta cauză au fost desfiinţate prin Decizia nr. 1914/06.06.2023, emisă de Direcţia de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Ministerului Finanţelor .

Înalta Curte va avea în vedere prevederile art. 29 din C. proc. civ., potrivit cărora acţiunea civilă este reprezentată de ansamblul mijloacelor procesuale prin care se asigură protecţia judiciară a drepturilor şi intereselor civile legal ocrotite, precum şi cele ale art. 32 din acelaşi cod, care reglementează condiţiile necesare pentru existenţa dreptului la acţiune, una dintre acestea fiind cea privind formularea unei pretenţii.

Aşadar, unul dintre elementele acţiunii civile, este, alături de părţi şi cauză, obiectul acţiunii, respectiv pretenţia concretă a reclamantului, condiţie generală care vizează orice cerere în justiţie şi care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât şi la momentul exercitării şi soluţionării căilor de atac.

În raport de aceste texte normative, Înalta Curte constată că obiectul cererii cu care reclamanta a învestit instanţa de judecată îl constituie suspendarea executării Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale principale aferente diferenţelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecţiei fiscale la persoane juridice nr. x/13.10.2022, prin care au fost stabilite obligaţii suplimentare de plată, constând în impozit pe profit în sumă de 1.798.008 RON, a Deciziei referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere nr. 55863/29.11.2022, prin care au fost stabilite obligaţii accesorii reprezentând dobânzi în cuantum de 745.454 RON şi a Deciziei referitoare la obligaţiile fiscale accesorii, reprezentând penalităţi de nedeclarare nr. 55863/29.11.2022, prin care au fost stabilite obligaţii accesorii reprezentând penalităţi de nedeclarare în sumă de 2.981.816 RON, acte administrative care au fost desfiinţate prin Decizia nr. 1914/06.06.2023, emisă de Direcţia de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Ministerului Finanţelor. În consecinţă, în cauză nu este îndeplinită condiţia premisă a existenţei unui act administrativ vizat de cererea de suspendare, cererea de chemare în judecată fiind lipsită de obiect.

În condiţiile art. 1064 alin. (4) C. proc. civ., instanţa de recurs va menţine dispoziţia din cuprinsul hotărârii de fond, privind restituirea cauţiunii consemnate de recurenta-reclamantă.

Referitor la capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată, se reţine faptul că la momentul sesizării instanţei de judecată, actele administrative a căror suspendare se solicită erau în fiinţă, iar soluţionarea contestaţiei şi admiterea acesteia ulterior introducerii acţiunii, a determinat, din partea reclamantei, un efort procesual constând în efectuarea cheltuielilor de judecată, constând în onorariul avocaţial şi taxa judiciară de timbru.

În consecinţă, Înalta Curte reţine că este indiscutabilă culpa procesuală a autorităţii pârâte care a determinat, prin pasivitatea sa, introducerea cererii de chemare în judecată, constatându-se că punerea în întârziere a pârâtului a operat de drept prin promovarea contestaţiei administrative.

Prin urmare, în condiţiile art. 453 din C. proc. civ., cu aplicarea dispoziţiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va obliga partea pârâtă la plata către partea reclamantă a sumei de 5.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru aceste considerente, în raport de dispoziţiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamanta A., va casa sentinţa recurată şi, în rejudecare, va respinge acţiunea ca rămasă fără obiect, obligând partea pârâtă la plata către partea reclamantă a sumei de 5.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 26 din 28 februarie 2023 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, în rejudecare:

Respinge acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Prahova, ca rămasă fără obiect.

Obligă partea pârâtă la plata către partea reclamantă a sumei de 5.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 05 octombrie 2023.