Scope of judicial review for judicial transfer applications and the balance between public interest and personal circumstances

Şedinţa publică din data de 31 ianuarie 2023

Asupra cererii de chemare în judecată de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 11 iulie 2022, sub nr. x/2022, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, a solicitat anularea Hotărârii nr. 871 din 3 martie 2022 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători şi a Hotărârii prin care s-a respins cererea de transfer de la Judecătoria Botoşani la Judecătoria Iaşi.

În motivarea contestaţiei, întemeiată pe dispoziţiile art. 611 alin. (7) Legea 303/2004, a arătat că soluţia pronunţată este nelegală.

Referitor la argumentul pârâtului privind existenţa unor locuri vacante la Judecătoria Botoşani, s-a arătat că acest considerent este nelegal şi lipseşte de previzibilitate şi transparenţă procedura transferului astfel cum este aceasta reglementată de lege, întrucât verificarea locurilor temporar vacante nu se poate realiza.

A susţinut contestatoarea că împrejurarea că Judecătoria Botoşani este o instanţă aglomerată, nu reprezintă un criteriu prevăzut de art. 60 din Legea nr. 303/2004 şi nu poate fi folosită pentru respingerea celor 9 cereri de transfer formulate. Nici motivul respingerii cererii datorită înscrierii unor colegi la examenul de promovare nu reprezintă, de asemenea, un criteriu prevăzut de lege.

In condiţiile în care singurului argument valabil, şi anume cel referitor la numărul de locuri vacante, nu a fost coroborat cu încărcătura pe judecător, apreciază contestatoarea că hotărârea a fost emisă cu exces de putere.

Referitor la avizele negative date de instanţe, s-a învederat că acestea au un caracter facultativ şi nu pot sta la baza respingerii cererii de transfer.

Totodată, s-a criticat şi modul în care pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a analizat motivele de ordin personal invocate, fără a avea in vedere că au fost invocate şi aspecte care ţin de activitatea profesională, cum este distanţa dintre domiciliu şi locul în care îşi desfăşoară activitatea.

S-a arătat că din analiza dispoziţiilor art. 60 din Legea nr. 303/2004 rezultă că intenţia legiuitorului a fost ca pârâtul decident să evalueze o cerere de transfer atât sub aspectul bunei funcţionări a sistemului cât şi sub aspectul interesului privat, al magistratului.

A considerat contestatoarea că in procedura de faţă are calitate procesuală şi Curtea de Apel Suceava, fiind necesară depunerea din partea acesteia a unor relaţii scrise referitoare la volumul de activitate al Judecătoriei Botoşani pe parcursul anilor 2016-2022, la situaţia numărului de judecători, data emiterii ultimului aviz pozitiv pentru transferul unui judecător.

A susţinut contestatoarea că distanta dintre Iaşi şi Botoşani este de 125 km, naveta zilnică însemnând aproximativ 250 de km.

În ceea ce priveşte situaţia Judecătoriei Botoşani, s-a arătat că aceeaşi motivare se regăseşte în toate cele 9 cereri de transfer respinse, astfel că prelungirea în timp a duratei invocării acestui motiv se transformă într-o practică abuzivă.

Pentru aceste motive, s-a solicitat admiterea contestaţiei, anularea hotărârii pârâtului şi admiterea cererii de transfer.

2. Apărările intimaţilor

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei, ca neîntemeiată.

A susţinut, în esenţă, hotărârea atacată este legală, în considerente fiind expuse informaţii privind traseul profesional al solicitantei, vechimea în funcţie de judecător şi cea de la instanţa de unde se solicită transferul, date referitoare la situaţia instanţelor implicate în procedură de transfer, dar şi argumente privind asigurarea justului echilibru între interesul individual şi interesul general al instanţelor implicate în procedură.

Intimata Curtea de Apel Suceava a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, excepţie admisă în şedinţă publică.

3. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra contestaţiei

Examinând Hotărârea nr. 871/03.03.2022 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru Judecători, prin prisma criticilor formulate de contestatare, a apărărilor intimatului şi faţă de prevederile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte apreciază că prezenta contestaţie este neîntemeiată.

3.1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că a fost învestită în temeiul art. 61 indice 1 alin. (7) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, coroborate cu cele ale art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu o contestaţie ce are ca obiect Hotărârea nr. 871/03.03.2022 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru Judecători prin care s-a respins cererea de transfer a doamnei judecător A. de la Judecătoria Botoşani la Judecătoria Iaşi.

Potrivit dispoziţiilor art. 60 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şî procurorilor, republicată:

"(1) Transferul judecătorilor şi procurorilor de la o instanţă la altă instanţă sau de la un parchet la alt parchet ori la o instituţie publică se aprobă, la cererea celor în cauză, de secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul consultativ motivat al preşedintelui instanţei sau al conducătorului parchetului de unde se transferă şi unde se transferă, însoţite de punctul de vedere al preşedinţilor curţilor de apel sau al procurorilor generali ai parchetelor de pe lângă curţile de apel în circumscripţia cărora se află instanţa sau parchetul de unde se transferă şi unde se transferă. În cazul în care transferul se solicită în circumscripţia aceleiaşi curţi de apel sau a aceluiaşi parchet de pe lângă o instanţă din circumscripţia aceleiaşi curţi de apel este necesar punctul de vedere al preşedintelui respectivei curţi de apel sau al procurorului general al parchetului de pe lângă respectiva curte de apel."

Potrivit art. 61 indice 1:

"(1) Cererile de transfer se depun la Consiliul Superior al Magistraturii în termen de 15 zile de la data publicării anunţului prevăzut la art. 61 alin. (1). Cererea de transfer va conţine informaţii privind specializarea judecătorului sau a procurorului şi, dacă este cazul, disponibilitatea asumată a acestuia de a activa la instanţa sau la parchetul la care solicită transferul, în oricare dintre secţiile sau completurile sau compartimentele la care cerinţele acestei instanţe sau ale acestui parchet o impun".

Totodată, art. 61 indice 2 din acelaşi act normativ prevede că "La soluţionarea cererilor de transfer ale judecătorilor la alte instanţe şi ale procurorilor la alte parchete se au în vedere următoarele criterii:

a) motivele cuprinse în avizele consultative motivate şi punctele de vedere prevăzute la art. 60 alin. (1);

b) volumul de activitate al instanţei sau al parchetului de la care se solicită transferul şi la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante şi al posturilor temporar vacante la instanţele sau la parchetele implicate şi dificultăţile de ocupare a acestora;

c) specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secţiei sau al completului corespunzător specializării;

d) vechimea la instanţa sau la parchetul de la care se solicită transferul;

e) vechimea efectivă în funcţia de judecător sau, după caz, de procuror;

f) vechimea în gradul aferent instanţei sau parchetului la care se solicită transferul;

g) disponibilitatea de a activa în secţia sau în completul corespunzător specializării postului vacant;

h) domiciliul sau, după caz, reşedinţa solicitantului;

i) distanţa dintre domiciliul sau, după caz, reşedinţa şi sediul instanţei sau al parchetului la care funcţionează judecătorul sau procurorul şi posibilităţile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

j) starea de sănătate şi situaţia familială."

Înalta Curte constată că argumentele de ordin critic privind analiza efectuată de secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la îndeplinirea în cauză a criteriilor prevăzute de art. 61 indice 2 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, sunt neîntemeiate.

Prealabil prezentării, în concret, a argumentelor pe care îşi întemeiază concluzia în sensul netemeiniciei criticilor petentei, Înalta Curte aminteşte, astfel cum a statuat deja în jurisprudenţa sa constantă, că, în exercitarea atribuţiilor lor, Consiliul Superior al Magistraturii, ca de altfel şi entităţile administrative în general, dispun de o marjă de apreciere, astfel că, în situaţia în care nu pot fi identificate motive de nelegalitate formală ori elemente din care să rezulte că emitentul actului administrativ, prin conduita lui, s-a îndepărtat de la scopul legii ori a încălcat principiul proporţionalităţii între interesul public şi cel privat, o evaluare a substanţei măsurilor dispuse, făcută de instanţa de contencios administrativ însăşi, ar constitui o ingerinţă nepermisă în atribuţiile administraţiei publice.

Intimatul are posibilitatea, în funcţie de interesul public al desfăşurării actului de justiţie, să ia în considerare şi alte aspecte relevante în cauză sau invocate de partea interesată. Este important însă ca eventualul refuz al autorităţii să nu se transforme în ceea ce dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ denumesc excesul de putere, respectiv depăşirea limitelor dreptului de apreciere prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, prevăzute de Constituţie sau de lege.

Analizând conţinutul actului administrativ atacat în cadrul coordonatelor astfel configurate, Înalta Curte constată că Hotărârea nr. 871/03.03.2022 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru Judecători respectă limitele şi scopul prevederilor legale în executarea cărora a fost adoptată, iar măsura adoptată a fost în mod exhaustiv şi adecvat motivată, neexistând elemente pe baza cărora să poată fi decelată o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, este de remarcat că, în cauză, întreaga procedură s-a desfăşurat cu respectarea prevederilor art. 60, ale art. 61 indice 1, precum şi ale art. 61 indice 2 din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată.

Raportat la raţiunile şi necesităţile sistemului judiciar, analiza cererilor de transfer s-a efectuat prin prisma acestor criterii, tocmai pentru a asigura luarea unei decizii obiective, în condiţii de legalitate şi oportunitate şi în raport de circumstanţele concrete ale fiecărei solicitări, cu menţinerea unui echilibru între interesul public pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligaţia să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenţei justiţiei şi interesul legitim privat.

Pe de altă parte, din interpretarea tuturor dispoziţiilor legale şi regulamentare privitoare la cariera judecătorilor şi procurorilor, rezultă cu evidenţă, că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar, prin ocuparea posturilor vacante, raportat la raţiunile şi necesităţile sistemului judiciar, reprezintă atributul exclusiv al intimatului Consiliul Superior al Magistraturii.

Din interpretarea dispoziţiilor legale anterior enunţate rezultă că normele care reglementează instituţia transferului au caracter supletiv şi conferă doar o vocaţie în sensul arătat, fără a crea în mod automat un drept solicitantului, iar în speţă, intimatul a fost consecvent, în sensul în care, analizând cererea formulată, în raport de motivele invocate, precum şi în raport de criteriile prevăzute de art. 61 indice 2 din Legea nr. 303/2004, corelând şi avizele emise în temeiul art. 60 din aceeaşi lege, de instanţele implicate în procedura transferului, a apreciat că nu este oportună admiterea cererii de transfer a contestatoarei.

Sub aspectul conţinutului hotărârii atacate, Înalta Curte reţine că secţia pentru judecători a analizat în mod efectiv toate motivele personale şi profesionale invocate de petentă, iar acestea au fost coroborate cu datele obiective privind situaţia posturilor unităţilor implicate în procedura de transfer, încărcătura pe judecător şi pe schemă, la acel moment, precum şi cu avizele emise în cauză.

Astfel, conform evidenţelor direcţiei de resort, rezultă că la Judecătoria Botoşani din cele 35 de posturi prevăzute în schemă sunt ocupate 28, fiind vacante 7 posturi, dintre care 1 post indisponibilizat pentru concursul de admitere în magistratură. Trei posturi temporar vacante sunt ocupate în condiţiile art. 1341 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. La această instanţă, în anul 2021, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 834, comparativ cu media naţională de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 565, comparativ cu media naţională de 855.

la Judecătoria laşi, instanţa la care se solicită transferul, din cele 61 de posturi prevăzute în schemă sunt ocupate 57 de posturi, fiind vacante 4 posturi. Totodată, pentru 3 posturi temporar vacante s-a aprobat ocuparea în condiţiile art. 1341 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, 2 dintre acestea fiind ocupate. La această instanţă, în anul 2021, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 1043, comparativ cu media naţională de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 867, comparativ cu media naţională de 855.

Faţă de aceste aspecte, s-a concluzionat că, deşi încărcătura de cauze pe judecător la Judecătoria Botoşani s-a situat sub media naţională, in ceea ce priveşte gradul de ocupare al posturilor dintr-o schemă de 35, sunt ocupate 28, iar la secţia civilă, în cadrul căreia activează şi doamna judecător A., doar 17 judecători desfăşoară efectiv activitatea,

De asemenea, s-a avut în vedere de intimat că, în temeiul art. 60 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi avizele negative formulate de Curtea de Apel Suceava şi Judecătoria Botoşani,

Prin urmare, analizând cererea de transfer formulată, prin raportare la criteriile legale mai sus arătate, care nu au o ordine de prioritate şi reclamă o evaluare comparativă şi cumulativă, precum şi la necesitatea menţinerii unui echilibru între interesul public - buna funcţionare a instanţelor - pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligaţia sa-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenţei justiţiei şi interesul legitim privat al persoanei care a formulat o cerere de transfer, secţia pentru judecători a considerat neoportună acordarea transferului in raport de gradul de ocupare al posturilor la Judecătoria Botoşani, precum şi in raport de avizele nefavorabile.

Totodată, Înalta Curte constată că nu pot fi reţinute nici susţinerile contestatoarei referitoare la pretinsa omisiune a secţiei de a analiza motivele de ordin personal şi profesional, în cuprinsul hotărârii regăsindu-se referirea la acestea.

Din considerentele actului administrativ rezultă că la analiza cererii de transfer au fost avute în vedere şi motivele de ordin personal invocate de petentă, în hotărârea contestată reţinându-se că soluţia a fost adoptată, prin raportare la criteriile legale, care nu au o ordine de prioritate şi reclamă o evaluare comparativă şi cumulativă, precum şi la necesitatea menţinerii unui echilibru între interesul public - buna funcţionare a instanţelor - pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligaţia sa-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenţei justiţiei şi interesul legitim privat al persoanei care a formulat o cerere de transfer.

În acest sens se reţine că argumentele secţiei pentru judecători au fost grupate, criteriile legale privind transferul, precum şi motivele invocate prin cererea de transfer formulată de petentă au fost analizate în totalitate, astfel că este nefondată critica privind aplicarea nelegală în cauză a dispoziţiilor privitoare la analiza cererilor de transfer, în opinia sa, nefiind aplicate aceleaşi condiţii de legalitate şi oportunitate, în raport de circumstanţele concrete ale fiecărei solicitări.

În ceea ce priveşte motivele personale sau profesionale invocate de contestatoare în susţinerea temeiniciei cererii de transfer, se are în vedere că acestea nu constituie motive excepţionale de natura a răsturna raportul de preeminenţă al interesului public faţă de drepturile şi interesele private ale solicitantului.

De altfel, soluţionarea unei cereri de transfer nu poate fi raportată exclusiv la situaţia personală a unui magistrat, cu ignorarea celorlalte criterii prevăzute de lege, motivele de ordin personal şi familial reprezentând criterii care trebuie avute în vedere la soluţionarea cererii de transfer, însă acestea nu constituie, prin ele însele, motive determinante în admiterea cererii, fiind supuse cerinţei coroborării cu celelalte criterii regulamentare, astfel încât, prin admiterea cererii de transfer să se asigure, în primul rând, buna funcţionare a instanţelor implicate în procedura transferului.

Prin urmare, motivele personale invocate de petentă în susţinerea cererii de transfer nu pot prevala faţă de interesele instanţelor în discuţie, respectiv asigurarea resurselor umane necesare bunei funcţionări şi echilibrarea volumului de muncă, în caz contrar fiind încălcat justul echilibru dintre interesele publice ale instanţei la care se solicită transferul şi interesele private ale solicitantului.

Or, în cauză, soluţia de respingere a cererii de transfer a petentei dispusă de secţia pentru judecători este justificată şi se încadrează în limitele competenţei şi dreptului de apreciere conferit de lege.

În fine, Înalta Curte arată că nu pot fi primite drept argumente în soluţionarea favorabilă a contestaţiei nici susţinerile petentei referitoare la comportamentul intimatului, care a respins un număr de 9 cereri formulate, întrucât la verificarea legalităţii hotărârii contestate se au în vedere datele existente la momentul analizării cererii petentei, prioritar fiind ca intimatul să aleagă din mai multe variante posibile pe cea care corespunde cel mai bine interesului public protejat, în speţă, funcţionarea optimă a instanţelor implicate în analiză, având în vedere date statistice şi criterii concrete relevante obiective, iar nu scoase din context şi interpretate în mod subiectiv de fiecare titular al unei cereri de transfer.

Concluzionând, în considerarea aspectelor evocate, Înalta Curte constată că nu subzistă motivele de nelegalitate ale nr. Hotărârii nr. 871/03.03.2022 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru Judecători, actul administrativ atacat fiind emis în limitele competenţelor prevăzute de lege şi cu respectarea dispoziţiilor legale incidente.

4. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004 şi a art. 611 alin. (7) din Legea nr. 303/2004 raportat la art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, Înalta Curte va respinge contestaţia formulată de contestatoare, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 871/03.03.2022 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru Judecători, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 31 ianuarie 2023.