Competence for delictual liability claim for late payment of insurance claims: Civil vs. Administrative jurisdiction under Law 554/2004

Şedinţa publică din data de 5 octombrie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, la data de 28.10.2022, sub nr. x/2022, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, a solicitat: obligarea pârâtului la plata sumei totale de 195.335,39 RON, cu titlu de dobândă legală penalizatoare, pentru plata cu întârziere a despăgubirilor datorate în urma soluţionării unui număr de 50 de cereri de despăgubire formulate în baza Legii nr. 213/2015, perioada de calcul al dobânzii începând să curgă ulterior depăşirii termenului legal de 30 zile (în care pârâtul era obligat să achite despăgubirea), respectiv de la data ulterioară acestei scadenţe şi aleasă în baza dreptului de dispoziţie al reclamantului pentru o mai simplă şi uniformă calculare, respectiv de la data de 01.01.2017 şi până la data de 01.02.2022 reprezentând o dată anterioară plăţii efective a despăgubirilor de către pârât în zilele de 16, 17, 18 februarie 2022; dobânda legală solicitată: - în principal, dobânda legală penalizatoare între profesionişti calculată conform art. 3, alin. (2) indice 1 din O.G. nr. 13/2011; - în subsidiar, dobânda legală penalizatoare calculată conform art. 3 alin. (2) coroborat cu alin. (3) din acelaşi articol al O.G. nr. 13/2011, în situaţia în care instanţa va considera că pârâtul nu este un profesionist care acţionează în exploatarea unei întreprinderi în sensul art. 3, alin. (3) din C. civ.. Totodată, a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de bani reprezentând actualizarea debitului deja achitat cu indicele de inflaţie în perioada 01.01.2017 şi până la 01.01.2022, cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti

Prin sentinţa civilă nr. 3201/2023 din 21 martie 2023, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată de pârât, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Pentru a pronunţa această soluţie, judecătoria a reţinut că temeiul juridic invocat de reclamantă în susţinerea acţiunii vizează art. 2 alin. (1) lit. a) şi h) şi art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, raportate la art. 1349 şi art. 1357 C. civ.. Totodată, ceea ce susţine reclamanta, în esenţă, este că fapta ilicită săvârşită de pârâtă ar consta în nesoluţionarea cererii de despăgubire în termenul de 30 de zile stabilit de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, care ar fi generat un prejudiciu pârâtei, egal cu contravaloarea dobânzii legale penalizatoare.

Enunţând dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, precum şi ale art. 8 teza a II-a din Legea nr. 554/2004, a reţinut că, din perspectiva competenţei materiale, nu este nicidecum lipsit de relevanţă faptul că, în cauză, aprecierile reclamantei - în sensul că în speţă ar exista sau nu un refuz nejustificat de soluţionare a unei cereri ce i-ar fi pricinuit o pagubă - se impun a fi analizate în raport de prevederile Legii nr. 554/2004, text care, în mod firesc, se completează cu dispoziţiile art. 1357 şi următoarele C. civ. în ceea ce priveşte repararea prejudiciului la care se face referire la art. 8 din Legea nr. 554/2004.

Deşi reclamanta nu a solicitat, printr-un capăt de cerere principal, ca instanţa să stabilească că pârâtul, autoritate publică centrală, nu a răspuns în termenul legal, pentru a stabili existenţa faptei ilicite, este necesară această operaţiune juridică, nefiind posibilă analiza celorlalte condiţii ale răspunderii civile delictuale fără a se stabili acest aspect.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 10.04.2023, sub acelaşi număr de dosar.

2.2. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 1065 din 14 iunie 2023, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 2 Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, curtea de apel a reţinut, în esenţă că, deşi în speţă nu se critică o decizie emisă de pârât de respingere a sumelor pretinse, finalitatea urmărită de reclamantă este aceea de acordare a despăgubirilor pentru soluţionarea cu întârziere a cererilor de plată.

În egală măsură a reţinut incidenţa în speţă a considerentului de la pct. 77 din decizia nr. 22/2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, potrivit căruia, "Cererea pentru despăgubiri formulată pe cale separată, întemeiată pe dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 554/2004, este condiţionată de existenţa unei hotărâri judecătoreşti prin care să fi fost admisă acţiunea îndreptată împotriva actului administrativ nelegal, tipic sau asimilat, pentru că repararea pagubei persoanei vătămate este o latură intrinsecă litigiului administrativ. În caz contrar, reclamantul nu poate recurge decât la calea dreptului comun pentru angajarea răspunderii delictuale a autorităţii publice, în condiţiile prevăzute de C. civ.."

Or, prin cererea de chemare în judecată reclamanta a formulat o acţiune în răspundere civilă delictuală solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtului la plata sumei totale de 195.335,39 RON cu titlu de dobândă legală penalizatoare pentru plata cu întârziere a despăgubirilor datorate în urma soluţionării unui număr de 50 de cereri de despăgubire formulate în baza Legii nr. 213/2015.

Prin urmare, curtea de apel a reţinut că reclamanta nu a solicitat despăgubiri, întemeindu-se pe dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 554/2004, ceea ce implica premisa legală esenţială a existenţei unei hotărâri judecătoreşti privind cenzurarea unui act administrativ tipic sau asimilat emis de pârât, iar instanţa nu poate schimba obiectul şi limitele cererii formulate având în vedere dispoziţiile art. 9 alin. (2) C. proc. civ.

Aplicând prevederile art. 100 C. proc. civ. şi întrucât valoarea obiectului cererii este sub 200.000 RON, Curtea de Apel Bucureşti a constatat că îi revine Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti competenţa de soluţionare a prezentei cereri.

II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

În sensul celor expuse anterior, la pct. I.1 din prezenta decizie, Înalta Curte constată că obiectul litigiului constă în solicitarea de obligare a pârâtului la plata unor sume de bani pentru prejudiciul cauzat prin fapta ce a constat în soluţionarea cu întârziere a cererilor de plată formulate de reclamantă.

Aşadar, reclamanta nu se prevalează de existenţa unei hotărâri judecătoreşti de anulare a unor acte administrative, de refuzul nejustificat sau de tăcerea administraţiei stabilită, în prealabil, prin hotărâre judecătorească.

Totodată, acţiunea formulată de reclamantă nu este legată de o cerere principală de anulare a unui act administrativ, de o cerere de constatare a refuzului nejustificat sau de o acţiune menită să înlăture tăcerea administrativă prin obligarea autorităţii să răspundă cererii formulate.

Aşa cum s-a reţinut deja în practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (Decizia nr. 2108 din 22 octombrie 2020, pronunţată de secţia a II-a civilă într-un regulator de competenţă), acţiunile patrimoniale având ca obiect obligarea unei instituţii publice la plata unei sume de bani sunt de competenţa instanţei civile, atunci când nu se cere, sau nu s-a solicitat anterior, anularea unui act administrativ pretins nelegal, nu se solicită constatarea caracterului nejustificat al unui refuz, ori solicitarea de plată nu are legătură cu un contract administrativ.

Prin urmare, faţă de valoarea obiectului cererii, care este mai mic de 200.000 RON, competenţa materială revine judecătoriei, fiind aplicabile prevederile art. 94 pct. 1 lit. k), coroborate cu cele ale art. 123 C. proc. civ., din punct de vedere teritorial competentă fiind instanţa civilă de la sediul pârâtului, respectiv Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru aceste considerente, în condiţiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 5 octombrie 2023.