Administrative drug-compensation refusal claim quashed and remanded after new evidence proved prior request.

Şedinţa publică din data de 5 octombrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 13.12.2022, sub nr. x/2022, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale, a solicitat în principal obligarea pârâţilor la includerea în lista cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, în regim de compensare 100 % a medicamentului Cetuximab (denumite comercial Erbitux), pentru indicaţia terapeutică neoplasm colon ca tratament de linia a IV a.

În subsidiar, a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Sănătăţii, la adoptarea Ordinului privind constituirea comisiei pentru aprobarea decontării medicamentelor pentru indicaţiile terapeutice neincluse în rezumatul caracteristicilor produsului, publicat în transparenţă decizională pe site-ul www.x.ro la data de 04.09.2018.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 380 din 8 martie 2023, Curtea de Apel Bucureşti:

- a admis excepţia inadmisibilităţii cererii;

- a respins în tot cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale, ca inadmisibilă.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei de fond a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii sale.

În motivarea recursului, recurentul-reclamant critică soluţia primei instanţe, considerând că aceasta a admis în mod greşit excepţia inadmisibilităţii acţiunii, pe motiv că nu s-a adresat în prealabil cu o cerere pârâţilor.

Contrar acestor susţineri, recurentul-reclamant arată că, anterior promovării cererii de chemare în judecată, s-a adresat pârâţilor cu solicitările ce fac obiectul cauzei, aspect pe care îl dovedeşte cu înscrisurile anexate, în copie, recursului formulat, respectiv cererea adresată părâţilor şi dovezile de comunicare prin poştă cu confirmare de primire.

4. Apărările formulate în recurs

4.1. Intimatul-pârât Ministerul Sănătăţii a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, admiterea excepţiei nulităţii recursului, întrucât criticile invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., iar în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.

4.2. Intimata-pârâtă Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul-pârât Ministerul Sănătăţii prin întâmpinarea depusă în cauză, Înalta Curte constată că este neîntemeiată şi o respinge, întrucât, în raport cu dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) cu referire la art. 488 din C. proc. civ., argumentele invocate de recurent se pot circumscrie motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 acelaşi Cod.

2. Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este fondat, pentru următoarele considerente.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Astfel cum rezultă din expunerea rezumativă prezentată la pct. I.1 al prezentei decizii şi, de altfel, a reţinut şi prima instanţă, demersul judiciar al reclamantului vizează o acţiune în contencios administrativ generată de refuzul nejustificat de soluţionare a cererii, astfel cum este definit de art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.

Instanţa de fond a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, motivându-şi soluţia pronunţată pe faptul că reclamantul nu a făcut dovada că anterior formulării acţiunii care face obiectul prezentului dosar s-a adresat autorităţilor publice pârâte cu o cerere administrativă privind drepturile şi interesele pretinse în cauza de faţă, iar aceste autorităţi au refuzat în mod nejustificat să soluţioneze cererea respectivă sau nu i-au răspuns în termenul legal.

Soluţia de respingere ca inadmisibilă a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A. nu este împărtăşită de instanţa de control judiciar.

Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 au în vedere în mod expres "refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal", fiind aşadar obligatorie existenţa un cereri administrative pentru a se discuta de actul administrativ asimilat şi de incidenţa dispoziţiilor art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 pentru cazul prevăzut de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Totodată, potrivit art. 492 alin. (1) C. proc. civ., (î)n instanţa de recurs nu se pot produce noi probe, cu excepţia înscrisurilor noi, care pot fi depuse, sub sancţiunea decăderii, odată cu cererea de recurs, respectiv odată cu întâmpinarea.

Este adevărat că recurentul-reclamant nu a depus în faţa instanţei de fond dovada că, anterior sesizării instanţei, s-a adresat autorităţilor pârâte cu solicitările ce fac obiectul prezentului dosar, pentru a putea fi verificată existenţa unui refuz de soluţionare din partea autorităţilor pârâte, deşi reclamantului îi incumba această obligaţie conform art. 12 din Legea nr. 554/2004.

Cu toate acestea, potrivit înscrisurilor depuse odată cu cererea de recurs, în condiţiile art. 492 alin. (1) C. proc. civ., anexate la dosar, rezultă că recurentul-reclamant s-a adresat autorităţilor pârâte cu cerere administrativă privind drepturile şi interesele pretinse în cauza de faţă.

În acest context, Înalta Curte constată că sunt întemeiate criticile recurentului-reclamant.

Prin urmare, reţinând că soluţia de respingere ca inadmisibilă a cererii este pronunţată cu aplicarea greşită a legii, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a lăsat nesoluţionat fondul cauzei, în sensul că nu a stabilit dacă refuzul pârâţilor este justificat ori nejustificat, respectiv dacă autoritatea pârâtă a lezat sau nu drepturile sau interesele legitime ale reclamantului.

Aşa fiind, casarea cu trimitere se impune pentru soluţionarea în mod efectiv a fondului cauzei, cu respectarea principiului contradictorialităţii şi a accesului părţilor la dublul grad de jurisdicţie.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 raportat la art. 497 şi 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 380 din 8 martie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 5 octombrie 2023.