Nullity of appeal for failure to formulate specific grounds of annulment under civil procedure code

Şedinţa publică din data de 5 octombrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 31.03.2020, sub nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat, în temeiul art. 451 din Legea nr. 317/2004, desfiinţarea rezoluţiei inspectorului-şef al Inspecţiei Judiciare din data de 12.03.2020 emisă în dosarul nr. x şi a rezoluţiei de clasare nr. 151/A/15.01.2020 emisă de Inspecţia Judiciară în dosarul nr. x şi trimiterea dosarului pentru completarea verificărilor.

Prin cererea înregistrată la data de 12.10.2020, reclamantul a arătat că înţelege să renunţe la judecata contestaţiei împotriva rezoluţiei Inspectorului şef al Inspecţiei Judiciare din data de 12 martie 2020 şi a rezoluţiei de clasare nr. 151/A din data de 15.01.2020, în temeiul art. 406 C. proc. civ.

La primul termen de judecată din data de 14.10.2020, termen de judecată la care procedura a fost legal îndeplinită, instanţa a procedat la comunicarea către pârâtă a cererii de renunţare la judecată formulată de reclamant, cu menţiunea de a exprima un punct de vedere faţă de cererea de renunţare la judecată.

Prin Notele scrise înregistrate la dosar, la data de 03.11.2020, pârâta Inspecţia Judiciară a menţionat că îşi exprimă acordul şi solicită a se lua act de cererea de renunţare la judecată, invocând dispoziţiile art. 406 alin. (4) teza a II-a C. proc. civ.

În şedinţa publică din data de 11.11.2020, reclamantul a precizat că înţelege să îşi retragă cererea de renunţare la judecată şi a formulat în temeiul art. 204 C. proc. civ. cerere modificatoare prin care a solicitat introducerea în cauză, în calitate de intimată, a Primăriei Sectorului 5 Bucureşti - Poliţia Locală Sector 5 Bucureşti, temeiul de drept al cererii modificatoare fiind art. 503 alin. (3) raportat la art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

Prin încheierea de şedinţă din data de 17 februarie 2021, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia tardivităţii cererii adiţionale şi a respins cererea adiţională din data de 11.11.2020, privind modificarea cadrului procesual pasiv şi a obiectului acţiunii, ca tardiv formulată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 596 din data de 14 aprilie 2021, Curtea de Apel Bucureşti a respins contestaţia formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamantul A., solicitând casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe ori, dacă instanţa apreciază că interesele bunei administrări a justiţiei o cer, a solicitat trimiterea cauzei unei alte instanţe de acelaşi grad, conform art. 497 coroborat cu dispoziţiile de la art. 501 - 502 C. proc. civ.

După ce a prezentat pe larg situaţia de fapt, recurentul-reclamant a apreciat că este neîntemeiată dispoziţia din încheierea de şedinţă din data de 17 februarie 2021, prin care a fost admisă excepţia tardivităţii cererii modificatoare a cererii introductive în instanţă, solicitând respingerea excepţiei şi admiterea acestei cereri, în sensul introducerii în cauză a Primăriei Sectorului 5 Bucureşti - Poliţia Locală Sector 5 Bucureşti, în locul Inspecţiei Judiciare, respectiv a modificării obiectului acţiunii, care constă în erori sau greşeli materiale în sensul prevederilor art. 503 alin. (3) raportate la prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

4. Apărările intimatei

Intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea hotărârii recurate ca fiind legală şi temeinică.

5. Suspendarea judecăţii cauzei

La data de 3 octombrie 2023, recurentul-reclamant a formulat şi depus la dosar o cerere de suspendare, întemeiată pe art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., solicitând suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea irevocabilă (n.n. definitivă) a dosarului nr. x/2023 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, dosar în care a solicitat, potrivit cererii de chemare în judecată anexate cererii de suspendare, obligarea pârâţilor Sectorul 5 al Municipiului Bucureşti şi funcţionarul de la Direcţia de Urbanism şi Amenajarea Teritoriului din cadrul acestei unităţi administrative, la emiterea certificatului de urbanism necesar pentru obţinerea autorizaţiei de construire a unui solar amplasat pe terenul intravilan situat în Bucureşti.

II. Soluţia instanţei de recurs

II.1. Referitor la cererea de suspendare a judecăţii cauzei, până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2023 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, formulată de recurentul-reclamant A., Înalta Curte urmează să o respingă.

În justificarea cererii de suspendare, partea recurentă a invocat că litigiul din dosarul nr. x/2023 are ca obiect cererea de obligare a pârâţilor Sectorul 5 al Municipiului Bucureşti şi funcţionarul de la Direcţia de Urbanism şi Amenajarea Teritoriului din cadrul acestei unităţi administrative, la emiterea certificatului de urbanism necesar pentru obţinerea autorizaţiei de construire a unui solar amplasat pe terenul intravilan situat în Bucureşti.

În speţă, instanţa de contencios administrativ a fost învestită cu cererea de anulare a rezoluţiei inspectorului-şef al Inspecţiei Judiciare din data de 12.03.2020 emisă în dosarul nr. x şi a rezoluţiei de clasare nr. 151/A/15.01.2020 emisă de Inspecţia Judiciară în dosarul nr. x şi trimiterea dosarului pentru completarea verificărilor.

Înalta Curte reţine că recurentul-reclamant nu dovedeşte prin susţinerile sale că în menţionatul dosar se analizează aceleaşi acte cu cele din prezentul dosar şi aceeaşi problemă de drept ca în cauza de faţă, aşa încât nu este demonstrat că dezlegarea cauzei depinde de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul judecăţii din dosarul nr. x/2023.

Faţă de acestea, Înalta Curte constată că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., potrivit cărora instanţa poate suspenda judecata, când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi, motiv pentru care va respinge cererea de suspendare formulată, mai ales că dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. reprezintă un caz de suspendare facultativă şi nu de drept.

II.2. Referitor la recursul declarat de reclamant împotriva sentinţei civile nr. 596 din 14 aprilie 2021 pronunţate de instanţa de fond, Înalta Curte constată că recursul este nul.

O primă observaţie care se impune este aceea că prezentul recurs este formulat de către reclamantul A. doar împotriva sentinţei civile nr. 596/14.04.2021, nu şi împotriva încheierii din 17 februarie 2021.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 486 alin. (3) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...)

(3) Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii."

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:

"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Examinând recursul declarat în cauză prin raportare la aceste dispoziţii legale, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care reclamantul îşi întemeiază cererea, dimpotrivă, se reiau aspecte referitoare la fondul cauzei, criticile formulate neputând fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport de conţinutul concret al hotărârii atacate.

Or, condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Simpla nemulţumire a părţii cu privire la hotărârea pronunţată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute expres şi limitativ de lege.

Totodată, nici simpla menţionare formală în finalul cererii a temeiului de drept al căii de atac exercitate nu complineşte cerinţele imperative în acest sens ale legii procesual civile.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport de dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 C. proc. civ.. De aceea, simpla indicare formală a încadrării recursului într-unul dintre motivele de casare prevăzute de acest text de lege, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiţia motivării recursului, atât timp cât criticile expuse nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

Deoarece reclamantul nu s-a conformat exigenţelor cerute de lege şi nu a formulat critici care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte va aplica sancţiunea nulităţii recursului, în conformitate cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de suspendare a judecăţii cauzei.

Admite excepţia nulităţii recursului.

Constată nul recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 596 din 14 aprilie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 5 octombrie 2023.