VAT deregistration upheld on appeal; first-instance annulment quashed and case remanded.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie) allowed the appeal by the tax authority (D.G.A.M.C. - A.N.A.F.), annulled the first-instance judgment, and remanded the case to the same court for retrial, meaning the tax authority prevailed and the taxpayer's prior victory was set aside. The underlying dispute involved a taxpayer challenging two administrative acts: a decision annulling its VAT registration ex officio and the decision resolving its administrative appeal; the first-instance court had annulled both acts for insufficient factual reasoning. The High Court ruled that the first-instance court erred in law by misapplying the duty to state reasons under Article 46(2)(e) of the Fiscal Procedure Code (Law no. 207/2015), holding that the challenged decision was sufficiently reasoned as a standardized administrative act because it expressly cited the legal basis—Article 316(11)(c) of the Fiscal Code (existence of criminal convictions or joint liability entries in the fiscal record)—and that detailed specification of the underlying facts was unnecessary, as the taxpayer could separately contest the fiscal record entry itself. The remand was ordered to resolve the actual merits of the case, which the lower court had left unexamined, based on Article 20(3) of Law no. 554/2004 and Articles 488(1)(8), 496(1), and 497 of the Civil Procedure Code.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 46 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 207/2015, art. 49 din Legea nr. 207/2015, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 496 alin. (1, art. 497; VAT deregistration upheld on appeal; first-instance annulment quashed and case remanded: - A.N.A.F.), annulled the first-instance judgment, and remanded the case to the same court for retrial, meaning the tax authority prevailed and the taxpayer's prior victory was set aside. The underlying dispute involved a taxpayer challenging two administrative acts: a decision annulling its VAT registration ex officio and the decision resolving its administrative appeal; the first-instance court had annulled both acts for insufficient factual reasoning. The High Court ruled that the first-instance court erred in law by misapplying the duty to state reasons under Article 46(2)(e) of the Fiscal Procedure Code (Law no. 207/2015), holding that the challenged decision was sufficiently reasoned as a standardized administrative act because it expressly cited the legal basis—Article 316(11)(c) of the Fiscal Code (existence of criminal convictions or joint liability entries in the fiscal record)—and that detailed specification of the underlying facts was unnecessary, as the taxpayer could separately contest the fiscal record entry itself. The remand was ordered to resolve the actual merits of the case, which the lower court had left unexamined, based on Article 20(3) of Law no. 554/2004 and Articles 488(1)(8), 496(1), and 497 of the Civil Procedure Code.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedGround for the cassation and remittance of the case to the same court.
Procedural basis, together with art. 497 and art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., for admitting the appeal and annulling the lower court's decision.
Procedural basis, together with art. 496 alin. (1) and art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., for admitting the appeal and annulling the lower court's decision.
Procedural basis, together with art. 496 alin. (1) and art. 497 C. proc. civ., for admitting the appeal and annulling the lower court's decision.
Full text
Şedinţa publică din data de 5 octombrie 2023
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal la data de 17.12.2020 sub nr. x/2020, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. - D.G.A.M.C., a solicitat anularea Deciziei nr. 2583 din data de 13.10.2020 emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili prin care a fost soluţionată contestaţia formulată împotriva Deciziei privind anularea, din oficiu, a înregistrării în scopuri de TVA nr. 2267 din data de 10.09.2020 şi pe cale de consecinţă, anularea Deciziei privind anularea, din oficiu, a înregistrării în scopuri de TVA nr. 2267 din data de 10.09.2020 emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili şi menţinerea în vigoare a Certificatului de înregistrare în scopuri de taxă pe valoarea adăugată seria x nr. x, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezenta cauză.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 299 din 21 mai 2021, Curtea de Apel Timişoara:
- a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta A. S.R.L, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili;
- a anulat actele administrative emise de A.N.A.F. - D.G.A.M.C., reprezentate de Decizia privind anularea, din oficiu, a înregistrării în scopuri de TVA nr. 2267 din data de 10.09.2020 şi Decizia nr. 2583 din data de 13.10.2020 prin care a fost soluţionată contestaţia formulată împotriva Deciziei privind anularea, din oficiu, a înregistrării în scopuri de TVA nr. 2267 din data de 10.09.2020;
- a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
3. Cererea de recurs
Împotriva sentinţei de fond a declarat recurs pârâta Direcţia Generală a Marilor Contribuabili, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei de fond şi, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată, în sensul menţinerii ca temeinice şi legale, a actelor administrative reprezentate de Decizia privind anularea din oficiu a codului de TVA nr. 2267/10.09.2020 şi Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 2583/13.10.2020.
Criticile de nelegalitate subsumate acestui motiv de casare au fost prezentate la dosar.
4. Apărările intimatei
Intimata-reclamantă A. S.R.L. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind temeinică şi legală, pentru apărările dezvoltate la dosar.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând a se casa sentinţa atacată şi a se trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.
Instanţa de fond, soluţionând cauza, a admis acţiunea în anulare şi a anulat Decizia privind anularea, din oficiu, a înregistrării în scopuri de TVA nr. 2267/10.09.2020, precum şi Decizia nr. 2583/13.10.2020 de soluţionare a contestaţiei, reţinând, în esenţă, că Decizia nr. 2267/10.09.2020 nu cuprinde motivele de fapt care să justifice anularea, din oficiu, a înregistrării în scopuri de TVA, întrucât organul fiscal nu a arătat situaţia concretă în care reclamanta s-ar încadra, ci, doar a precizat temeiul de drept al emiterii actului, şi anume dispoziţiile art. 316 din Codul fiscal, raportat la art. 316 alin. (11) lit. c) din acelaşi cod, indicând generic că această măsură a fost determinată de împrejurarea că "persoana impozabilă/asociaţii/administratorii are/au înscrise în cazierul fiscal infracţiuni şi/sau atragerea răspunderii solidare cu debitorul".
Recurenta-pârâtă Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili a criticat această soluţie, din perspectiva motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, că prima instanţă a dat o interpretare greşită art. 46 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 207/2015, referitoare la motivarea actului administrativ contestat deoarece, motivarea deciziei rezultă din dispoziţiile legale indicate de organul fiscal - art. 316 alin. (11) lit. c) din Codul de procedură fiscală, respectiv existenţa unei fapte înscrise în cazierul fiscal al societăţii.
Înalta Curte constată că aceste critici sunt fondate.
Decizia privind anularea, din oficiu, a înregistrării în scopuri de TVA nr. 2267 din 10.09.2020, emisă de recurenta-pârâtă D.G.A.M.C., este un act administrativ fiscal. Motivarea actului administrativ este menită a evita dobândirea de către autoritatea administrativă a unei puteri discreţionare, precum şi a asigura exercitarea de către subiectul de drept căruia i se adresează a dreptului la apărare şi a celui la un proces echitabil, reglementat prin art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, condiţie a cărui nesocotire atrage anulabilitatea actului. Prin urmare, orice decizie de natură a produce efecte privind drepturile şi libertăţile fundamentale trebuie motivată nu doar din perspectiva competenţei de a emite acel act, ci şi din perspectiva posibilităţii persoanei şi a societăţii de a aprecia asupra legalităţii măsurii.
Prin art. 49 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, legiuitorul a stabilit nulităţile absolute exprese, însă, motivarea actului administrativ fiscal nu este apreciată la această categorie. În aceste condiţii, lipsa motivării actului urmează să fie apreciată ca o nulitate virtuală.
Aşa cum de altfel a reţinut şi instanţa de fond, motivarea reprezintă o obligaţie generală, aplicabilă oricărui act administrativ, inclusiv actului administrativ fiscal, o condiţie de legalitate externă a actului, care face obiectul unei aprecieri in concreto, după natura acestuia şi contextul adoptării sale, iar obiectivul său este prezentarea într-un mod clar şi neechivoc a raţionamentului instituţiei emitente a actului.
În plus, motivarea actului administrativ fiscal trebuie apreciată în funcţie de caracterul standardizat al acestor acte, stabilit prin actele administrative cu forţă superioară, emise în executarea legislaţiei fiscale.
Din această perspectivă, observând conţinutul deciziei privind anularea, din oficiu, a înregistrării în scopuri de TVA nr. 2267/10.09.2020 emisă de A.N.A.F. - D.G.A.M.C., se reţine că motivarea emitentului actului există şi se concretizează prin menţiunea înserată în cuprinsul actului administrativ fiscal atacat, potrivit căreia "înregistrarea în scopuri de TVA conform art. 316 din Codul fiscal a fost anulată, potrivit art. 316 alin. (11) lit. c) din Codul fiscal, cu data comunicării prezentei decizii, întrucât persoana impozabilă/asociaţii/administratorii are/au înscrise în cazierul fiscal infracţiuni şi/sau atragerea răspunderii solidare cu debitorul declarat insolvabil sau insolvent".
Or, potrivit normei menţionate, "(11) Organele fiscale competente anulează înregistrarea unei persoane în scopuri de TVA, conform prezentului articol: c) dacă asociaţii/administratorii persoanei impozabile sau persoana impozabilă însăşi au înscrise în cazierul fiscal infracţiuni şi/sau faptele prevăzute la art. 4 alin. (4) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 39/2015 privind cazierul fiscal, de la data comunicării deciziei de anulare de către organele fiscale competente."
În aceste condiţii, se reţine că simpla inserare a menţiunii existenţei înscrierilor în cazierul fiscal este suficientă, nefiind necesare detalii cu privire la natura faptelor ce au făcut obiectul acelei înscrieri, referitor la acest aspect reclamanta având posibilitatea contestării separate a înseşi înscrierii în cazier.
Or, sub aspectul caracterului standardizat al actului administrativ fiscal, după natura acestuia şi contextul adoptării acestei decizii, în concret, instanţa de control judiciar apreciază că există o motivare suficientă în fapt şi în drept a deciziei contestate. În acest context, criticile recurentei-pârâte sunt considerate întemeiate.
Un argument în plus în sensul existenţei motivării explicite a Deciziei nr. 2267/2020 este că posibilitatea atacării în procedura administrativ jurisdicţională şi în justiţie a actului respectiv nu este iluzorie, deoarece reclamanta a urmat procedura administrativ fiscală, finalizată cu Decizia nr. 2583/2020, iar judecătorul poate cunoaşte şi verifica motivele care au determinat autoritatea administrativă să ia o anumită măsură şi se poate realiza eficient controlul judecătoresc al actelor administrative atacate în prezenta cauză.
Aspectele de detaliu pe care le-a avut în vedere instanţa fondului, (în sensul că nu rezultă din motivarea deciziei contestate dacă societatea sau asociaţii sau administratorii au înscrise în cazier infracţiuni, despre ce anume infracţiuni este vorba sau, aspecte în legătură cu atragerea răspunderii solidare cu debitorul -care debitor, care persoană ar fi răspuns în solidar etc.- neputându-se astfel stabili dacă faptele care au determinat anularea înregistrării în scop de TVA sunt ale reclamantei însăşi, ale asociaţilor acesteia ori ale administratorului) sunt nerelevante din perspectiva dispoziţiilor art. 316 alin. (11) lit. c) din Codul fiscal, deoarece nu ne aflăm în ipoteza contestării înscrierii în cazierul fiscal, ci al analizării îndeplinirii condiţiilor pentru anularea înregistrării în scop de TVA.
Pe de altă parte, textul de lege menţionat se referă la toate categoriile de fapte înscrise şi la toate persoanele-asociaţi, administratori, etc, astfel încât este nerelevant că nu s-a specificat în dispoziţia contestată astfel de detalii, textul legal acoperind toate situaţiile.
Prin urmare, reţinând că prima instanţă a apreciat exclusiv şi excesiv obligaţia de motivare a Deciziei de anulare, din oficiu, a înregistrării în scopuri de TVA nr. 2267 din 10.09.2020, Înalta Curte constată că instanţa de fond a lăsat nesoluţionat fondul cauzei.
Aşa fiind, casarea cu trimitere se impune pentru soluţionarea în mod efectiv a fondului cauzei, cu respectarea principiului contradictorialităţii şi a accesului părţilor la dublul grad de jurisdicţie.
În rejudecare, instanţa va analiza fondul cauzei prin verificarea elementelor de fapt şi de drept pe baza cărora s-a emis Decizia nr. 2267/2020, prin administrarea tuturor mijloacelor de probă considerate utile.
2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 497, 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâta Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili - A.N.A.F. împotriva sentinţei civile nr. 299 din 21 mai 2021, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 5 octombrie 2023.