Jurisdictional conflict in public service salary claims: exclusive territorial competence based on plaintiff's legal domicile rather than residence

Şedinţa publică din data de 4 octombrie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. 1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2022, reclamanta A., împreună cu alţi reclamanţi, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi:

1. obligarea pârâtei, în temeiul dispoziţiilor art. 39 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 153/2017, să stabilească salariul reclamantei începând cu data de 01.11.2019 prin raportare şi egalizare la nivelul maxim al indemnizaţiei de bază aflate în plată din cadrul Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Iaşi şi din cadrul celorlalte direcţii generale regionale din structura ANAF, pentru aceeaşi funcţie, grad profesional şi gradaţie cu cel al reclamantei, nivel care să includă şi drepturile solicitate şi obţinute de funcţionarii publici prin hotărâri judecătoreşti definitive;

2. obligarea pârâtei la plata diferenţelor dintre drepturile efectiv achitate reclamantei şi drepturile ce i s-ar fi cuvenit prin egalizarea salariilor la nivel maxim în plată din cadrul aceloraşi instituţii, pentru funcţii similiare, începând cu data de 01.11.2019 şi până la stabilirea drepturilor reclamantei conform capătului nr. 1 de cerere;

3. obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale din capătul nr. 2 de cerere, actualizate cu indicele de inflaţie şi la plata dobânzii legale de la data exigibilităţii, până la data plăţii efective;

4. obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din 16 februarie 2023, pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2022, s-a disjuns cererea formulată în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi de către reclamantul Sindicatul Finanţe Publice Iaşi, în numele şi pentru membrul de sindicat A., cu domiciliul în judeţul Constanţa şi formarea unui nou dosar, respectiv dosarul nr. x/2023 cu termen de judecată la data de 16.02.2023, în care a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Iaşi, rămânând în pronunţare pe această excepţie.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2. 1 Prin sentinţa nr. 128/CA din 16 februarie 2023, pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă - contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2023, s-a admis exceptia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Iaşi şi s-a declinat competenţa de solutionare a cererii formulate de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi, în favoarea Tribunalului Constanţa.

În considerentele sentinţei s-a reţinut că acţiunea a fost introdusă după modificarea Legii nr. 554/2004 prin Legea nr. 212/2018, dată la care reclamanta nu avea domiciliul pe raza judeţului Iaşi, ci pe raza judetului Constanţa, după cum rezultă din cartea de identitate depusă la dosar.

A mai reţinut că ceea ce trebuie stabilit este obiectul acţiunii, constând în dreptul sau interesele ce se urmăresc a fi protejate prin recurgerea la justiţie, respectiv pretenţia concretă a reclamantului.

Astfel, Tribunalul Iaşi a avut în vedere dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 şi pe cele ale art. 10 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 554/2004, în vigoare la data introducerii cererii, ce instituie o competenţă teritorială exclusivă la domiciliul reclamantului.

Cum în cauza de faţă, reclamanta A. are domiciliul în judeţul Constanţa, a constatat că se impune declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa.

2.2 Prin sentinţa civilă nr. 859/2023 din 27.06.2023, Tribunalul Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia a II-a civilă - contencios administrativ şi fiscal; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării acestuia.

În considerentele sentinţei a reţinut că prin sentinţa de declinare a competenţei, Tribunalul Iaşi a avut în vedere domiciliul reclamantei.

Tribunalul Constanţa a reţinut competenţa teritorială prevăzută de art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, precum şi faptul că deşi reclamanta are domiciliul în municipiul Constanţa, în fapt, aceasta şi-a stabilit reşedinţa în municipiul Iaşi, efectuând demersuri înregistrării reşedinţei sale.

Faptul că reclamanta nu are domiciliul în Iaşi nu atrage în mod automat competenţa Tribunalului Constanţa, cu atât mai mult cu cât raportul juridic dedus judecăţii se desfăşoară între reclamantă şi angajatorul acesteia - DGRFP Iaşi.

Invocă jurisprudenţa constând în decizia nr. 1446/2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, referitoare la domiciliul persoanei fizice.

Astfel, instanţa a reţinut că reclamanta locuieşte efectiv în Iaşi, unde şi-a stabilit şi reşedinţa, coroborat cu împrejurarea că raportul juridic dedus judecăţii priveşte drepturi salariale rezultate din relaţia de serviciu a reclamantei cu DGRFP Iaşi, motiv pentru care competenţa aparţine Tribunalului Iaşi, o asemenea abordare fiind oportună şi din perspectiva pronunţării unei soluţii unitare cu privire la toţi reclamanţii din dosarul iniţial.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va trimite cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal.

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Obiectul prezentului demers judiciar îl reprezintă cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi, prin care a solicitat: 1. obligarea pârâtei la stabilirea salariului reclamantei începând cu data de 01.11.2019 prin raportare şi egalizare la nivelul maxim al indemnizaţiei de bază aflate în plată din cadrul Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Iaşi şi din cadrul celorlalte direcţii generale regionale din structura ANAF, pentru aceeaşi funcţie, grad profesional şi gradaţie cu cel al reclamantei, nivel care să includă şi drepturile solicitate şi obţinute de funcţionarii publici prin hotărâri judecătoreşti definitive; 2. obligarea pârâtei la plata diferenţelor dintre drepturile efectiv achitate reclamantei şi drepturile ce i s-ar fi cuvenit prin egalizarea salariilor la nivel maxim în plată din cadrul aceloraşi instituţii, pentru funcţii similiare, începând cu data de 01.11.2019 şi până la stabilirea drepturilor reclamantei conform capătului nr. 1 de cerere; 3. obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale din capătul nr. 2 de cerere, actualizate cu indicele de inflaţie şi la plata dobânzii legale de la data exigibilităţii, până la data plăţii efective.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă priveşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei din perspectiva interpretării noţiunii de domiciliu.

Conform art. 536 din Codul administrativ, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe.

Potrivit dispoziţiilor art. 28 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social:

"(1) Organizaţiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislaţia muncii, statutele funcţionarilor publici, contractele colective de muncă şi contractele individuale de muncă, precum şi din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, în faţa instanţelor judecătoreşti, organelor de jurisdicţie, a altor instituţii sau autorităţi ale statului, prin apărători proprii sau aleşi. (2) În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1), organizaţiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acţiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acţiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizaţia sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunţă la judecată în mod expres."

Având în vedere că este vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, în raport cu data înregistrării cererii de chemare în judecată, respectiv 07.03.2023:

"(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului."

În cauză, având în vedere că acţiunea de faţă a fost formulată în numele reclamantei de către Sindicatul Finanţe Publice Iaşi, sunt incidente şi prevederile art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora:

"Competenţa teritorială de soluţionare a cauzei se va respecta şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces".

Din perspectiva aplicării în timp a noii reglementări cuprinse în art. 10 din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, se constată că, fiind vorba despre o normă de procedură, pentru determinarea instanţei competente din punct de vedere teritorial să soluţioneze cauza, sunt relevante prevederile art. 24 din C. proc. civ., potrivit cărora "dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

În consecinţă, în cauză sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, modificate prin Legea nr. 212/2018, în raport cu data introducerii cererii de chemare în judecată - 07.03.2023.

Astfel, Înalta Curte constată că textul de lege menţionat instituie o competenţă teritorială exclusivă, stabilind că, în situaţia în care reclamantul din cauză este o persoană fizică, aceasta se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul său, în speţă domiciliul reclamantei fiind în Municipiul Constanţa, conform copiei de pe cartea de identitate a acesteia, depusă la f. xdin dosarul de fond, respectiv în raza de competenţă a Tribunalului Constanţa.

Înalta Curte observă că norma cuprinsă în art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018 se referă strict la domiciliul persoanei fizice, fără a se face vreo distincţie cu privire la ipoteza în care persoanele fizice au şi o adresă de reşedinţă.

Prin urmare, având în vedere obiectul cererii deduse judecăţii, precum şi faptul că reclamanta are domiciliul în Municipiul Constanţa, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Tribunalului Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal.

SECŢIUNEA a 4

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

În consecinţă, pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A. prin Sindicatul Finanţe Publice Iaşi şi Sindicatul Finanţe Publice Iaşi şi pârâtul Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 4 octombrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.