Material competence for restitution of CASS contributions under Article 10(1) of Law No. 554/2004: value threshold controls over central authority rank

Şedinţa publică din data de 4 octombrie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. 1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 22.12.2022 pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, să se constate vătămarea drepturilor şi intereselor sale prin măsura reglementată de art. XXIV pct. 12 şi 13 din O.U.G. nr. 130/2021, respectiv prin modificarea Codul fiscal cu privire la aplicarea cotei de contribuţie la sistemul de sănătate de 10 %, în cazul pensiilor ce depăşesc suma lunară de 4000 RON; obligarea pârâţilor să restituie sumele reţinute din pensie cu titlu de C.A.S.S. începând cu luna ianuarie 2022 şi până la momentul încetării reţinerii, actualizate cu indicele de inflaţie şi cu plata şi a dobânzii legale penalizatoare prevăzută de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2. 1 Prin sentinţa nr. 61/CA/2023 - PI din data de 09.03.2023, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2022, s-a admis excepţia necompetenţei materiale şi s-a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea Tribunalului Bihor, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal.

În considerentele acestei sentinţe s-a reţinut că obiectul acţiunii îl constituie pretenţia reclamanului de restituire a contribuţiilor la asigurările sociale de sănătate reţinute lunar, actualizate cu rata inflaţiei, precum şi plata dobânzii legale penalizatoare asupra sumelor astfel reţinute.

A reţinut Decizia nr. 402/10.06.2021 a Curţii Constituţionale şi faptul că prevederile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 nu au instituit o competenţă materială a curţilor de apel în soluţionarea acţiunilor întemeiate pe acest text de lege, ci a stabilit că astfel de acţiuni sunt de competenţa instanţei de contencios administrativ competente, astfel că, în lipsa unei dispoziţii speciale derogatorii cuprinse la art. 9 din Legea nr. 554/2004, regulile de competenţă aplicabile sunt cele de drept comun în materia contenciosului administrativ, respectiv cele de la art. 10 din acelaşi act normativ.

De asemenea, a reţinut că o asemenea interpretare rezultă şi dintr-un argument de topografie a textelor, art. 9 fiind situat în cuprinsul legii menţionate anterior articolului 10.

Astfel, a reţinut că, pentru stabilirea instanţei competente să soluţioneze acţiunile întemeiate pe art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, sunt aplicabile, în funcţie de obiectul acţiunii, criteriile de la art. 10 alin. (1) din acelaşi act normativ, respectiv criteriul rangului emitentului actului administrativ contestat şi criteriul valorii obiectului litigiului, acest din urmă criteriu fiind aplicabil doar în cauzele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora.

Prin urmare a constatat că prezentul litigiu are ca obiect contribuţii, consecinţa fiind aplicarea criteriului valoric în stabilirea competenţei materiale de soluţionare a cauzei, reţinând că în speţă, valoarea obiectului litigiului este sub pragul de 3.000.000 RON, stabilit conform art. 10 alin. (1) din Legea 554/2004, situaţie în care competenţa materială de soluţionare a cauzei revine tribunalului.

2. 2 Prin sentinţa nr. 347/CA/2023 din data de 21 iunie 2023, Tribunalul Bihor, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă materială, invocată din oficiu şi a declinat competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în vederea emiterii regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Bihor, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a reţinut că, potrivit susţinerilor reclamantului, temeiul juridic al acţiunii îl constituie prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004.

De asemenea, a reţinut că la data de 28 decembrie 2022, în Monitorul Oficial nr. 1262, a fost publicată Decizia nr. 650 din 15 decembrie 2022 a Curţii Constituţionale a României, prin care dispoziţiile referitoare la contribuţia de asigurări sociale de sănătate, cuprinse în O.U.G. nr. 130/2021, au fost declarate neconstituţionale.

Astfel, raportat la dispoziţiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora acţiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative, apare ca fiind admisibilă solicitarea de reparare a prejudiciului pricinuit prin punerea în aplicare a dispoziţiilor din O.U.G. nr. 130/2021, acţiunea neavând ca obiect anularea acestor dispoziţii din O.U.G. nr. 130/2021.

În acest sens, a reţinut că trebuie avute în vedere prevederile art. 9 alin. (4), coroborate cu cele ale alin. (5) din Legea nr. 554/2004, impunându-se angajarea răspunderii administrative patrimoniale a emitentului O.U.G. nr. 130/2021, declarată neconstituţională în partea ce îl interesează pe reclamant, respectiv a Guvernului României.

Sub aspectul competenţei materiale de soluţionare a cererii reclamantului, tribunalul a avut în vedere dispoziţiile art. 10 alin. (1) şi (3), raportat la art. 9 din Legea nr. 554/2004, în raport cu rangul emitentului actului pretins vătămător, respectiv al O.U.G. nr. 130/2021, emise de Guvernul României, care este o autoritate publică centrală, precum şi faptul că acţiunea este întemeiată pe dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, reţinând, totodată, că primul capăt de cerere atrage competenţa materială a curţii de apel, iar capătul subsidiar cu privire la despăgubiri derivă din primul capăt de cerere.

Astfel, a reţinut că ordinea de preferinţă a legiuitorului este expresă şi că nu este permisă inversarea criteriilor sau luarea în considerare cu prioritate faţă de criteriile amintite a unor argumente de text în aprecierea competenţei materiale, aceasta fiind o competenţa absolută, reglementată prin norme de ordine publică, competenţa ratione materiae fiind prevăzută prin norme imperative cu prioritate faţă de alte categorii de competenţă şi în C. proc. civ., în speţă de art. 96 pct. 1.

De altfel, Tribunalul a constatat că este relevant în acest context şi faptul că există o serie de hotărâri cu obiect identic cu cel al prezentei cauze pronunţate în primă instanţă de Curtea de Apel Oradea sau de alte curţi de apel.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va trimite spre competentă soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Obiectul prezentului demers judiciar îl reprezintă cererea formulată de reclamantul A. prin care acesta a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, obligarea pârâţilor la restituirea sumelor reţinute din pensie cu titlu de C.A.S.S. începând cu luna ianuarie 2022 şi până la momentul încetării reţinerii, actualizate cu indicele de inflaţie şi cu plata şi a dobânzii legale penalizatoare prevăzută de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

Înalta Curte constată că, cererea reclamantului se întemeiază pe dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora:

"(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă.

(2) Instanţa de contencios administrativ, dacă apreciază că excepţia îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, sesizează, prin încheiere motivată, Curtea Constituţională şi suspendă soluţionarea cauzei pe fond.

(3) După pronunţarea Curţii Constituţionale, instanţa de contencios administrativ repune cauza pe rol şi dă termen, cu citarea părţilor. Dacă ordonanţa sau o dispoziţie a acesteia a fost declarată neconstituţională, instanţa soluţionează fondul cauzei; în caz contrar, acţiunea se respinge ca inadmisibilă.

(4) În situaţia în care decizia de declarare a neconstituţionalităţii este urmarea unei excepţii ridicate în altă cauză, acţiunea poate fi introdusă direct la instanţa de contencios administrativ competentă, în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(5) Acţiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative."

Înalta Curte observă că, cererea reclamantului este grefată pe dispoziţiile art. 9 alin. (5) din lege, având ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin O.U.G. nr. 130/2021, constând în plata unor sume egale cu reţinerile făcute din pensia reclamantului cu titlu de contribuţie de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuţiei de 10% din ceea ce depăşeşte suma lunară de 4000 de RON pentru fiecare drept de pensie.

În acest context, în mod corect a reţinut Curtea de Apel că obiectul cererii de faţă constă în plata către reclamant - cu titlu de despăgubiri - a contribuţiilor sociale obligatorii constând în asigurările sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii, pentru partea care depăşeşte suma de 4000 de RON, iar natura sumelor solicitate cu titlu de despăgubiri creează coordonatele procesuale ale litigiului de faţă, aşadar inclusiv în privinţa competenţei materiale în soluţionarea cauzei.

Dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 reglementează competenţa materială în litigiile de contencios administrativ şi statează în mod expres că:

"(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Sub aspectul competenţei materiale de soluţionare a cauzei este irelevantă împrejurarea că în calitate de pârât, reclamantul a chemat în judecată Guvernul României, care este o autoritate publică centrală, având în vedere că art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 face referire la criteriul valoric al contribuţiilor stabilite prin actul administrativ atacat, şi anume de până la 3.000.000 de RON (care se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale) şi mai mari de 3.000.000 de RON (care se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel), dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

De asemenea, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 227/2015:

"(2) Contribuţiile sociale obligatorii reglementate prin prezentul cod sunt următoarele:

a) contribuţiile de asigurări sociale, datorate bugetului asigurărilor sociale de stat;

b) contribuţia de asigurări sociale de sănătate, datorată bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate;

c) contribuţia asiguratorie pentru muncă, datorată bugetului general consolidat."

Pe de altă parte, conform art. 1 din Legea nr. 207/2015:

"administrarea creanţelor fiscale constă în oricare din activităţile desfăşurate de organele fiscale în legătură cu:

a) înregistrarea fiscală a contribuabililor/plătitorilor şi a altor subiecte ale raporturilor juridice fiscale;

b) declararea, stabilirea, controlul şi colectarea creanţelor fiscale;

c) soluţionarea contestaţiilor împotriva actelor administrative fiscale;

d) asistenţa/îndrumarea contribuabililor/plătitorilor, la cerere sau din oficiu;

e) aplicarea sancţiunilor în condiţiile legii."

În acelaşi context, dispoziţiile art. 1 pct. 10 din Legea nr. 207/2015 definesc creanţa fiscală ca fiind dreptul la încasarea oricărei sume care se cuvine bugetului general consolidat, reprezentând creanţa fiscală principală şi creanţa fiscală accesorie.

Creanţa fiscală principală constă în "dreptul la perceperea impozitelor, taxelor şi contribuţiilor sociale, precum şi dreptul contribuabilului la restituirea sumelor plătite fără a fi datorate şi la rambursarea sumelor cuvenite, în situaţiile şi condiţiile prevăzute de lege", iar creanţa fiscală accesorie este definită ca fiind "dreptul la perceperea dobânzilor, penalităţilor sau majorărilor aferente unor creanţe fiscale principale, precum şi dreptul contribuabilului de a primi dobânzi, în condiţiile legii".

Având în vedere că obiectul cauzei se întemeiază pe dispoziţiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 şi priveşte plata unor contribuţii de asigurări sociale de sănătate, aşadar a unor creanţe fiscale în cuantum total de până la 3.000.000 de RON, Înalta Curtea constată că, în raport de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din legea contenciosului administrativ, competenţa materială în soluţionarea cauzei aparţine tribunalului, secţia de contencios administrativ.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

În consecinţă, pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea în favoarea Tribunalului Bihor, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pârâţii Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne şi Guvernul României în favoarea Tribunalului Bihor, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 4 octombrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.