Jurisdictional conflict resolved: pensioners' restitution claim over 10% health contribution assigned to Tribunal of Constanța.

Şedinţa publică din data de 4 octombrie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 27.12.2022, pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2022, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Casa Sectorială de Pensii M.A.I, Casa Naţională de Pensii Publice şi Ministerul Finanţelor Publice a solicitat obligarea pârâţilor la restituirea sumei ce i-a fost reţinută din pensia de serviciu, începând cu data de 1 ianuarie 2022, reţinere făcută cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate în cuantum de 10% din partea ce depăşeşte suma lunară de 4000 RON, cu aplicarea actualizării în raport de rata inflaţiei şi a dobânzii legale penalizatorii, până la executarea integrală a obligaţiei principale.

Totodată, prin acţiune, reclamantul a invocat şi excepţia de neconstituţionalitate a art. XXIV pct. 11-14, 16-20 şi art. XXV din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în M. Of. nr. 1202/18.12.2021, prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5), art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (1) şi (2), art. 56 alin. (2), art. 61 alin. (1), art. 115 alin. (4) şi (6), art. 124 alin. (3), art. 139 alin. (1), art. 147 alin. (4) din Constituţia României.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 309 din data de 23 martie 2023, Tribunalul Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Casa Sectorială de Pensii M.A.I, Casa Naţională de Pensii Publice şi Ministerul Finanţelor Publice, în favoarea Curţii de Apel Constanţa.

Tribunalul Constanţa a reţinut, în esenţă, că reclamantul a învestit instanţa cu o acţiune întemeiată pe prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004 şi că, potrivit art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, competenţa materială şi teritorială revine Curţii de Apel Constanţa.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 139 din data de 15 iunie 2023, Curtea de Apel Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis, la rândul său, excepţia necompetenţei sale materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea acestuia.

În motivarea hotărârii, Curtea de Apel Constanţa a reţinut că obiectul cererii de chemare în judecată constă în plata către reclamant, cu titlu de despăgubiri, a contribuţiilor sociale obligatorii constând în asigurările sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii, pentru partea care depăşeşte suma de 4.000 RON.

Constatând că aceste contribuţii sociale de sănătate reprezintă creanţe fiscale astfel cum sunt definite de art. 1 pct. 10 din Legea nr. 207/2015, în cuantum total de până la 3.000.000 RON, Curtea de Apel Constanţa a apreciat ca fiind incidente în cauză dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora competenţa în soluţionarea cauzei de faţă revine tribunalului, secţia de contencios administrativ.

3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra conflictului negativ de competenţă

Analizând prezentul conflict negativ de competenţă, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte observă că aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe care şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces îl constituie problema identificării obiectului cauzei deduse soluţionării şi a criteriului de determinare a competenţei aplicabil cauzei, în raport de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reţine că, în cauza pendinte, raportul juridic litigios nu este cel privitor la dreptul la pensie, în sine, nefiind puse în discuţie nici aspecte privind stabilirea unui astfel de drept şi nici neîndeplinirea, în fapt, de către pârâţi, a unei obligaţii de achitare a pensiei.

Ceea ce reclamantul a solicitat prin cererea de chemare în judecată, a fost constatarea vătămării drepturilor şi intereselor sale prin aplicarea cotei de contribuţie de asigurări de sănătate de 10%, pentru pensiile care depăşesc 4.000 RON, reglementată de art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021 şi acordarea despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin aplicarea unei astfel de cote de contribuţie, sub forma restituirii sumelor plătite cu acest titlu. Se observă, totodată, că reclamantul a invocat şi excepţia de neconstituţionalitate a art. XXIV pct. 11-14, 16-20 şi art. XXV din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial nr. 1202/18.12.2021.

În considerarea acestor elemente, instanţa învestită cu regulatorul de competenţă reţine că reperele cadrului procesual obiectiv al cauzei sunt cele ale acţiunii în contencios administrativ reglementate de art. 9 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 554/2004.

Conform acestor prevederi normative, persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă, iar o astfel de acţiune poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative.

Înalta Curte constată că, prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat acordarea de despăgubiri constând în suma reţinută cu titlu de contribuţie de asigurări sociale de sănătate, care este o contribuţie obligatorie reglementată de Titlul V din Codul fiscal.

Obiectul litigiului priveşte o contribuţie în sensul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 întrucât ceea ce se cere cu titlu de despăgubiri reprezintă contribuţia de asigurări sociale de sănătate, reglementată de O.U.G. nr. 130/2021 şi considerată a fi contrară Constituţiei.

Faptul că printr-o acţiune întemeiată pe art. 9 Legea nr. 554/2004 se solicită "despăgubiri" nu modifică natura juridică fiscală a raportului în baza căruia a fost reţinută suma solicitată spre restituire, fiind vorba despre o "contribuţie de asigurări sociale de sănătate".

Deşi nu este un litigiu în materie fiscală, întrucât acesta nu se poartă în contradictoriu cu organul fiscal, opinăm că prejudiciul solicitat nu îşi pierde natura fiscală, acesta nu se transformă într-un prejudiciu de drept comun şi nu se poate face abstracţie de natura juridică a sumei ce trebuie restituită cu titlu de despăgubire.

Criteriul valoric prevăzut de art. 10 alin. (1) Legea nr. 554/2004 face referire la "litigii care privesc taxe, impozite, contribuţii…", fără să distingă, ceea ce înseamnă că, în materia contenciosului administrativ, dacă litigiul priveşte una dintre categoriile menţionate, competenţa se determină în funcţie de criteriul valoric.

În concluzie, Înalta Curte consideră că, în cauza pendinte, fiind vorba de un litigiu ce priveşte despăgubiri sub forma restituirii unor sume plătite cu titlu de contribuţie socială, este incident criteriul obiectiv/valoric de stabilire a competenţei, reglementat de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Întrucât din piesele dosarului nu rezultă că valoarea sumelor vizate de cererea de chemare în judecată ar depăşi valoarea prag de 3.000.000 de RON stabilită de sus indicatul text normativ, instanţa învestită cu regulatorul de competenţă reţine că, potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, revine tribunalului administrativ-fiscal competenţa de a soluţiona o cauză precum cea pendinte, în litigiul de faţă, respectiv Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ.

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâţii Casa Sectorială de Pensii M.A.I, Casa Naţională de Pensii Publice şi Ministerul Finanţelor Publice, în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 4 octombrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.