Territorial jurisdiction for contesting a five-year ban on entry into Romania: competence attaches to the headquarters of the central authority approving the measure

Şedinţa publică din data de 29 septembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 24.03.2023, sub dosar nr. x/2023, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră şi Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Iaşi, anularea măsurii de interzicere a intrării pe teritoriul României dispusă pentru o perioadă de 5 ani, în intervalul 14.03.2023-13.03.2028, precum şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 544 din 31 martie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Iaşi.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut incidenţa art. 1063 alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România şi faptul că înscrisul contestat în mod expres de reclamant este emis de Punctul de Trecere al Frontierei Sculeni, nu de Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră.

Întrucât Punctul de Trecere al Frontierei Sculeni se află în judeţul Iasi, prima instanţă a apreciat că aparţine Curţii de Apel Iaşi competenţa de soluţionare a cauzei.

2.2. Hotărârea Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 208 din 05 iulie 2023, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Instanţa a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestuia.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Iaşi a reţinut că aprobarea propunerii şi luarea măsurii propriu-zise s-a făcut de către Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, acesta având calitatea de organ emitent al actului prin care s-a dispus măsura interzicerii intrării pe teritoriul României pe o perioadă de 5 ani. Ca urmare, întrucât acest organ îşi are sediul în circumscripţia teritorială a Curţii de Apel Bucureşti, această din urmă instanţă este competentă teritorial să soluţioneze cauza.

II. Soluţia Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Potrivit art. 1063 alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002: "Măsura de interzicere a intrării în România poate fi contestată de către străin în termen de 10 zile de la comunicare la curtea de apel în a cărei rază de competenţă se află formaţiunea care a dispus această măsură. Contestaţia nu suspendă executarea măsurilor de îndepărtare. Hotărârea instanţei este definitivă".

Din analiza înscrisurilor aflate la dosarul cauzei se observă că prin Nota Raport întocmită sub nr. x din data de 14.03.2023 de către şeful P.T.F. Sculeni şi adresată Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră, intimatul Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Iaşi a solicitat aprobarea instituirii măsurii de interzicere a intrării în România împotriva reclamantului A. pe o perioadă de 5 (cinci) ani. Măsura a fost aprobată prin aplicarea rezoluţiei de către Inspectorul General al Poliţiei de Frontieră.

Măsura a fost adusă la cunoştinţa reclamantului A. prin intermediul adresei înregistrate cu nr. x/14.03.2023 . Din conţinutul acestei adrese rezultă că măsura interzicerii intrării în România a fost dispusă de Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, iar reclamantul a fost îndrumat să se adreseze Curţii de Apel Bucureşti în cazul în care doreşte să conteste măsura astfel dispusă.

Coroborând aceste aspecte cu prevederile legale incidente ale O.U.G. nr. 194/2002, rezultă că măsura interzicerii intrării în România a fost propusă de intimatul Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Iaşi, dar a intrat în vigoare şi a început să producă efecte doar în urma aprobării de către intimatul Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră. Aşadar, măsura contestată a fost dispusă de către Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, organ care îşi are sediul în circumscripţia Curţii de Apel Bucureşti, instanţă căreia îi revine şi competenţa soluţionării prezentei cauze.

În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâţii Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Iaşi şi Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 29 septembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.