Declining psych evaluation for prison director post upheld; suspension request rejected for lack of serious doubt on legality

Şedinţa publică din data de 11 ianuarie 2023

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

1.1. Prin cerera înregistrată la data de 15.02.2022 pe rolul Tribunalului Dolj sub nr. x/2022, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor, în temeiul art. 2 lit. t) şi ş) din Legea nr. 554/2004, constatarea nelegalităţii examinării şi a reexaminării psihologice a reclamantului, suspendarea concursului organizat pentru ocuparea postului vacant de Director General al Penitenciarului Craiova până la soluţionarea contestaţiei formulate la Comitetul Director al Colegiului Psihologilor din România conform prevederilor art. 53 din cuprinsul Legii nr. 213/2004, validarea provizorie, până la soluţionarea fondului, a evaluării psihologice din 18.01.2022, cu consecinţa înscrierii reclamantului pe lista definitivă a candidaţilor declaraţi admişi la testarea psihologică.

1.2. Prin cererea adiţională depusă la data de 03.03.2022, reclamantul A. a solicitat, în temeiul art. 2 alin. (1) lit. t) şi ş), art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004 suspendarea actului administrativ cu privire la organizarea concursului pentru ocuparea postului vacant de Director General al Penitenciarului Craiova, având în vedere neregulile de la evaluarea psihologică, suspendarea efectelor juridice ale rapoartelor de examinare psihologică întocmite în cadrul concursului pentru ocuparea postului vacant de director al Penitenciarului Craiova şi suspendarea concursului şi efectelor testării psihologice, până va fi restestat psihologic de o comisie superioară celei ce l-a expertizat ca efect al contestaţiei formulate către Comitetul Director al Colegiului Psihologilor din România conform prevederilor art. 53 din cuprinsul Legii nr. 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Colegiului Psihologilor din România.

1.3. La termenul din 17.03.2022 reprezentanţii reclamantului au lămurit, la solicitarea Tribunalul Dolj, obiectul cererii de chemare în judecată, arătând că, în temeiul art. 2 alin. (1) lit. t) şi ş) şi art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004, au solicitat suspendarea actului administrativ cu privire la organizarea concursului organizat pentru ocuparea postului vacant de Director General al Penitenciarului Craiova, având în vedere neregulile de la evaluarea psihologica şi suspendarea efectelor juridice ale rapoartelor de examinare psihologică întocmite în cadrul concursului pentru ocuparea postului vacant de director al Penitenciarului Craiova (A.N.P.).

1.4. Prin sentinţa civilă nr. 365/2022 pronunţată la data de 17.03.2022, în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins, ca neîntemeiate, excepţia inadmisibilităţii, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive (invocată de ambii pârâţi) excepţia prematurităţii, invocată de pârâtul Ministerul Justiţei şi acţiunea introdusă de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor, având ca obiect suspendare executare, astfel cum a fost precizată.

1.5. Împotriva acestei sentinţe civile a formulat recurs reclamantul A., invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

1.6. Prin decizia civilă nr. 1099/2022, pronunţată la data de 25.05.2022 în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins excepţiile invocate, a admis recursurile, a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre competentă soluţionare în primă instanţă Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, reţinând, în esenţă, că soluţionarea cererii este de competenţa Curţii de Apel Craiova, în temeiul dispoziţiilor art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

1.7. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2022.

2. Hotărârea instanţei de fond

În rejudecare, prin sentinţa civilă nr. 177 din 28 iunie 2022, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi excepţia prematurităţii şi a admis cererea de suspendare, dispunând suspandarea executării actului administrativ Ordinul M.J. nr. 3065/C/2020, în ceea ce priveşte organizarea concursului pentru ocuparea postului vacant de Director General al Penitenciarului Craiova, precum şi suspendarea efectelor juridice ale raportului de evaluare psihologică privind pe reclamant.

3. Căile de atac exercitate în cauză

Împotriva sentinţei civile menţionate în punctul I.2 de mai sus au declarat recurs pârâţii Ministerul Justiţiei şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor.

3.1. Prin calea de atac formulată, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., Ministerul Justiţiei a solicitat admiterea recursului şi casarea sentinţei atacate, argumentând, printr-un prim set de critici, în sensul că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a art. 14 din Legea nr. 554/2004, atât din perspectiva manierei în care instanţa de fond a soluţionat excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Justiţiei, a inadmisibilităţii acţiunii şi prematurităţii acesteia, cât şi din perspectiva fondului cauzei, câtă vreme prima instanţă a aplicat procedura de suspendare unor acte care nu au caracter administrativ, ci reprezintă simple acte premergătoare.

În ceea ce priveşte exceptia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Justitiei, recurentul a arătat că instanţa de fond trebuia să dea eficienţă faptului că prin actiunea introdusă de intimatul-reclamant nu a fost contestată legalitatea unui act administrativ emis de ministrul justiţiei, ci a unor acte premergătoare emise de comisia de evaluare psihologică din cadrul A.N.P., fiind irelevant, în opinia recurentului, că, în anumite etape ale concursului, Ministerul Justiţiei are o implicare conform art. 98 indice 2 alin. (1) din Legea nr. 145/2019 privind statutul poliţiştilor de penitenciare.

În subsidiar, recurentul a menţionat că şi în situaţia în care instanţa de recurs va aprecia că actele contestate sunt acte administrative, admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive se impunea în raport de faptul că emitentul actelor contestate nu a fost Ministerul Justiţiei.

În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii actiunii, recurentul a susţinut că prima instanţă a evaluat greşit pretenţiile reclamantului, câtă vreme, din modalitatea de formulare a acestora, rezultă că reclamantul a solicitat instanţei să realizeze un control al activităţii de testare psihologică, ceea ce echivalează cu un control profesional şi metodologic al activităţii Serviciului Psihologia Personalului din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor. Din această perspectivă, recurentul a subliniat că un astfel de demers este de competenţa exclusivă a Comisiei aplicative de specialitate constituită în cadrul Colegiului Psihologilor conform art. 26 din cuprinsul H.G. nr. 788/2005 şi art. 53 din Legea nr. 213/2004.

Prin urmare, în opinia recurentului, întrucât reclamantul a contestat legalitatea desfăşurării examinării psihologice din cadrul concursului şi a actelor emise în cadrul acestei etape, respectiv rapoartele de examinare şi avizul psihologic, nu sunt aplicabile dispozitiile Legii nr. 554/2004.

A mai arătat recurentul că, potrivit art. 6 alin. (1) şi art. 7 alin. (2) şi (3) din Regulamentul privind modul de organizare şi desfăşurare a concursurilor examenelor de ocupare a posturilor vacante de poliţist de penitenciare şi a Procedurii privind desfăşurarea verificărilor specifice şi criteriile de apreciere a comportamentului corespunzător principiilor care guvernează profesia de poliţist de penitenciare, aprobat prin O.M.J. nr. 3065/C/2020 ("Regulamentul"), testarea psihologică nu este nici măcar o probă sui generis în cadrul concursului, ci este o etapă strâns legată de verificarea dosarelor candidaţilor înscrişi la concurs, care trebuie să conţină, printre altele, şi avizul psihologic care reflectă aptitudinea candidatului pentru postul vizat.

Referitor la excepţia prematuritătii introducerii acţiunii, recurentul a arătat că, din prevederile art. 15 alin. (2) din O.M.J. nr. 3065/2020, reiese faptul că doar rezultatul final al concursului este calificat de lege ca fiind un act administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, iar câtă vreme concursul nu s-a încheiat, actul administrativ care se poate ataca, respectiv rezultatul final al concursului, nu a fost încă emis. Din această perspectivă, recurentul a opinat că până la emiterea acestui act, se urmează exclusiv procedura prevăzută de Regulament, care oferă candidaţilor posibilitatea de contestare în fiecare etapă a acestuia, nefiind de conceput, în opinia recurentului, suspendarea concursului la fiecare etapă şi la fiecare act premergător emis în cadrul procedurii, controlul de legalitate urmând a avea loc cu privire la ansamblul concursului.

A mai subliniat recurentul că pentru etapa intermediară a examinării psihologice, reclamantul a uzat de dreptul la contestare prevăzut de Regulament, contestaţia fiind respinsă în acord cu prevederile art. 6 alin. (6) şi (7) din acesta.

Printr-un alt set de argumente, recurentul a învederat că instanţa a suspendat aplicabilitatea Regulamentului de concurs (O.M.J. nr. 3065/C/2020), în loc să suspende însăşi procedura de concurs (O.M.J. nr. 4136/C/09.08.2021), însă hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază această decizie, aspect încadrabil, în opinia recurentului, în motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În raport de obiectul cererii de chemare în judecată şi de prevederile art. 2 alin. (1) teza I din Regulament, concursul a fost demarat prin O.M.J. nr. 4136/C/09.08.2021 şi prin anunţul nr. x/10.08.2021, motiv pentru care, dacă a apreciat ca întemeiată cererea reclamantului, instanţa ar fi trebuit să suspende aplicarea O.M.J. nr. 4136/C/09.08.2021 şi a anunţului de concurs, iar nu a Regulamentului de concurs aprobat prin O.M.J. nr. 3065/C/2020.

Totodată, recurentul a subliniat că, prin acţiunea introductivă, intimatul-reclamant nu a criticat negalitatea regulamentului de concurs, ci modalitatea de desfăşurare a concursului demarat şi derulat în baza O.M.J. nr. 4136/C/09.08.2021. În acest context, recurentul a apreciat că instanţa de fond s-a pronunţat pe altă problemă decât cea semnalată de reclamant prin cererea de chemare în judecată.

3.2. În cauză a formulat recurs şi pârâtă Administraţia Naţională a Penitenciarelor, prin care, în baza art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea sentinţei recurate şi, în rejudecarea cauzei, respingerea cererii de suspendare formulată de reclamant în contradictoriu cu Administraţia Naţională a Penitenciarelor.

În susţinerea căii de atac promovate, recurenta a evocat caracterul eronat al soluţiei Curţii de Apel Craiova de respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, arătând că, şi dacă postul pentru care a fost organizat concursul este cel de director al Penitenciarului Craiova, nu Administraţia Naţională a Penitenciarelor este cea care organizează acest concurs, ci Ministerul Justiţiei, conform art. 20 din Legea nr. 145/2019.

Totodată, recurenta a făcut trimitere la art. 98 indice 3 din Legea nr. 145/2019 şi la capitolut II din OMJ nr. 3065/C/2020 din 23 iulie 2020, apreciind că prima instanţă a reţinut, în mod eronat, o egalitate între atributul organizării concursului, ce incumbă Ministerului Justiţiei, şi obligaţia de sprijin, ce incumbă Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, în ce priveşte organizarea concursului ce face obiectul cauzei pendinte.

În opinia recurentei, Administraţia Naţională a Penitenciarelor nu are calitate procesuală pasivă în acest litigiu deoarece Ministerul Justiţiei este singura instituţie care ar putea suspenda concursul în cauză sau dispune reluarea unor proceduri de testare psihologică şi faţă de care avizul psihologic îşi produce efectele, fiind singura entitate faţă de care este efectiv opozabilă o eventuală hotărâre dată în prezenta cauză. Cu alte cuvinte Administraţia Naţională a Penitenciarelor - aparat central nu are posibilitatea unei iniţiative sau unor demersuri proprii în cadrul unui concurs organizat de altă instituţie (Ministerul Justiţiei), neputând să realizeze acţiuni (testări psihologice) fără o dispoziţie din partea Ministerului Justiţiei.

Printr-un alt set de agumente, recurenta - pârâtă a apreciat eronat şi modul în care instanţa de fond a dispus suspendarea OMJ nr. 3065/C/2020, subliniind că ordinul ministrului justiţiei prin care s-au scos la concurs 32 de posturi vacante de director penitenciar, inclusiv cel în litigiu, a fost OMJ nr. 4136/C/2022.

În acest sens, recurenta a subliniat că actul suspendat (OMJ nr. 3065/C/2020) este un act administrativ cu caracter normativ chiar şi în accepţiunea an. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, iar singurul act administrativ cu caracter unilateral a fost OMJ 4136/C/2022, fiind eronată reţinerea, de către prima instanţă, a caracterului individual al OMJ nr. 3065/C/2020.

A mai arătat recurenta că nelegalitate actul administrativ poate fi contestată într-un termen de 1 an de la momentul luării la cunoştinţă, OMJ nr. 3065/C fiind publicat în 2020, iar excepţia de nelegalitate nu poate fi invocată în cazul unui act administrativ cu caracter normativ. De asemena, recurenta a învederat că instanţa de fond nu a precizat şi nu a analizat dispoziţiile din OMJ nr. 3065/C/2020.

În ceea ce priveşte testele psihologice organizate de către instituţiile militare din subordinea Ministerului Apărării Naţionale, precum Institutul de Muzici Militare la care a apelat reclamantul, recurenta a arătat că ele intră în aria de incidenţă a Ordinului ministrului apărării naţionale nr. 124/2017 din 4 octombrie 2017 pentru aprobarea Instrucţiunilor privind chemarea/rechemarea în activitate, în corpul ofiţerilor, al maiştrilor militari sau al subofiţerilor, în vederea încadrării unor funcţii de execuţie din structurile Ministerului Apărării Naţionale, iar art. 15 din acest ordin prevede evaluarea psihologică pentru sistemul militar.

În opinia recurentei, acest ordin are o limită clară de aplicabilitate, redusă la Ministerul Apărării Naţionale (conform art. 1 alin. (1) din actul normativ antereferit), iar Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi unităţile penitenciare nu fac parte din structurile Ministerului Apărării Naţionale, ci sunt subordonate Ministerului Justiţiei.

Prin urmare, recurenta a apreciat eronat modul în care instanţa de fond a reţinut faptul că rezultatul testării psihologice realizate de Institutul de Muzici Militare ar reprezenta un argument pentru a se reţine aparenţa aptitudinii psihologice a reclamantului prin raportare la funcţia de director de penitenciar, ocupată temporar de acesta.

A mai arătat recurenta că activitatea de evaluare psihologică în scop de selecţie a personalului este obligatorie, ca etapă prealabilă probelor organizate în cadrul concursurilor de ocupare a posturilor vacante din sistemul penitenciar, şi gratuită pentru personalul din sistemul administraţiei penitenciare, în situaţia candidaţilor înscrişi la concursul pentru ocuparea postului vacant de director penitenciar cerinţa de a fi declarat apt la testarea psihologică fiind impusă de art. 97 alin. (2) lit. g) din Legea 145/2019.

Totodată, recurenta a precizat că prima instanţă a considerat, în mod eronat, ca fiind relevate testările psihologice anterioare, câtă vreme acestea nu erau similare cu testarea psihologică din cadrul concursului organizat, nu produc acelaşi efect şi nu urmăresc scopul vizat de testarea psihologică din cadrul concursului pentru ocuparea funcţiei de director.

În opinia recurentei, nu se poate realiza o egalizare a rezultatului testărilor psihologice în contextul în care nu există cadrul legal care să permită acest lucru, iar evaluarea psihologică pentru ocuparea funcţiei de director penitenciar este una specializată şi clar definită legislativ, iar multe dintre testările psihologice evocate au avut loc la alte intervale temporale.

A mai arătat recurenta că instanţa de judecată nu are competenţa profesională şi legală de a evalua/reevalua psihologic candidaţii înscrişi la concursuri în cadrul sistemului administraţiei penitenciare, controlul profesional, metodologic şi deontologic pentru psihologii care îşi desfăşoară activitatea în instituţiile din domeniul siguranţei naţionale, realizându-se numai de către membrii comisiei aplicative de specialitate, constituită în cadrul Colegiului Psihologilor din România. Astfel instanţa nu se poate subroga şi nu poate îndeplini atribuţii date în competenţa exclusivă a unei entităţi clar definite (art. 26 din cuprinsul H.G. nr. 788/2005 şi art. 53 din cuprinsul Legii nr. 213/2004).

De asemenea, recurenta a precizat că reclamantul a utilizat cele două mijloace legale aflate la dispoziţie sa în situaţia în care a fost nemulţumit de rezultatul testării psihologice, respectiv contestaţia reglementată la art. 6 alin. (7) din OMJ 3065/C/2020 şi calea reglementată de art. 53 din Legea nr. 213/2004.

În ceea ce priveşte prezumtiva vătămare sau afectare a reclamantului, recurenta a apreciat că, în cauză, nu a fost dovedită o pagubă, întrucât nu se poate vorbi despre afectarea dreptului de a evolua în carieră, câtă vreme reclamantul nu a fost privat de dreptul de a se înscrie la alte concursuri pentru alte funcţii de conducere, fiecare dintre acestea având profile psihologice diferite de profilul psihologic cerut pentru funcţia de director de penitenciar.

De asemenea, recurenta a arătat că, după expirarea termenului de valabilitate a avizului psihologic negativ, reclamantul se poate reînscrie la concurs pentru un post de director în sistemul penitenciar.

A mai menţionat recurenta că împuternicirea reclamantului în funcţia de director al Penitenciarului Craiova nu a generat un drept al reclamantului de a fi "titularizat" pe această funcţie, iar reclamantul nu a administrat niciun fel de probe prin care să facă dovada unei pagube de neînlăturat.

Recurenta a învederat şi că nu a existat o testare psihologică în luna noiembrie cu ocazia prelungirii mandatului de director al Penitenciarului Craiova, întrucât împuternicirea unei persoane se face la propunerea şefilor săi ierarhici, fără să aibă la bază susţinerea unei evaluări psihologice prealabile şi, implicit, evaluarea corespondenţei dintre profilul psihologic al persoanei respective şi cerinţele psihologice ale postului pentru care aceasta va fi împuternicită, câtă vreme baza legală nu prevede o asemenea cerinţă.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei, intimatul-reclamant A. a solicitat respingerea recursurilor depuse de Ministerul Justiţiei şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor, invocând, în principal, excepţia nulităţii acestora, întrucât criticile formulate de recurenţi ar fi vizat, în opinia intimatului, motive de netemeinicie a sentinţei recurate, iar nu de nelegalitate, nefiind încadrabile în cazurile expres şi limitativ prevazute de art. 488 C. proc. civ.

A argumentat intimatul în sensul că recurenţii nu au invocat pentru prima dată, în faţa instanţei de control, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive sau excepţia prematurităţii formulării cererii de către reclamant, aceste aspecte fiind deja dezbătute şi soluţionate, astfel că, strict procedural, criticile recurenţilor puteau viza doar modul de soluţionare a acestor excepţii de către instanţa de fond, nicidecum o reiterare a excepţiilor, fără nicio critică cu privire la considerentele hotărârii judecătoreşti recurate.

De asemenea, intimatul a subliniat că la data de 03.03.2022 cererea de chemare în judecată a fost modificată în temeiul art. 204 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că s-a solicitat, în temeiul art. 2 alin. (1) lit. t) şi ş), art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004, să se dispună suspendarea actului administrativ individual, cu privire la organizarea concursului pentru ocuparea postului vacant de Director al Penitenciarului Craiova, având în vedere neregulile de la evaluarea psihologică şi suspendarea efectelor juridice ale raportului de evaluare psihologică întocmite în cadrul concursului pentru ocuparea postului vacant de director al unităţii penitenciare Craiova.

A arătat intimatul că, din verificarea dispozitivul sentinţei recurate, se poate observa că instanţa de fond s-a pronunţat exact pe ceea ce s-a solicitat, motiv pentru care critica formulată în sensul că instanţa s-a pronunţat pe "altă problemă decât cea semnalată de reclamant", evocată de recurentul Ministerul Justiţie, nu poate fi primită şi nu poate fi asimilată motivului de casare prevăzut la pct. 6 din art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Printr-un alt set de argumente, intimatul -reclamant a subliniat că nu se poate susţine că acţiunea a fost prematur introdusă, întrucat nu a făcut altceva decât să semnaleze nereguli în desfăşurarea concursului în condiţiile în care, fiind respins la examinarea psihologică, nu a mai putut participa la următoarele etape ale concursului.

Cât priveşte motivele de recurs ce vizează calitatea procesuală pasivă a recurenţilor, intimatul - reclamant a argumentat în sensul că prin decizia civilă nr. 1099 din 25.05.2022, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2022, a respins aceleaşi excepţii precum cele examinate de instanţa de fond în rejudecare. De asemenea, intimatul a arătat că, potrivit art. 982 alin. (1) din Legea nr. 145/2019 şi art. 6 alin. (4) şi (5) din OMJ nr. 3065/C/2020, ambii pârâţi au competenţe în organizarea concursului pentru posturile vacante de director general, director general adjunct, director de direcţie şi de director de unitate şi în derularea etapei testării psihologice.

Din perspectiva aspectelor ce vizează fondul cauzei, intimatul - reclamant a arătat că motivele de recurs nu aduc nicio critică sentinţei cu privire la modul în care instanţa de fond a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. ş) şi t) din Legea nr. 554/2004, privind îndeplinirea condiţiilor cazului bine justificat şi a pagubei iminente, raportat la starea de fapt şi piesele dosarului. Or, în opinia intimatului, aceasta este esenţa dosarului supus controlului judiciar, instanţa de recurs nefiind datoare să analizeze criticile recurenţilor care repun în discuţie fondul cauzei, întrucât aspectele ce ţin de probe şi starea de fapt reprezintă chestiuni de netemeinicie, nicidecum de nelegalitate.

Pe fondul cererii de suspendare, în urma unei analize sumare, specifice cererii de suspendare, fără a analiza fondul litigiului, intimatul a argumentat în sensul că instanţa a reţinut corect că este îndeplinită condiţia existenţei unui caz bine justificat, fiind dovedite acele împrejurări de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ individual, astfel că s-a considerat de către instanţă că se impune înlăturarea temporară a caracterului executoriu al acestuia pentru prevenirea unei pagube iminente.

Referitor la actul administrativ ale cărui efecte au fost suspendate, intimatul a apreciat că, în mod corect, s-a retinut că acesta are natura unui act administrativ unilateral, cu caracter individual, fiind emis în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau executării în concret a legii, prin care s-a dat naştere, au fost modificate sau s-au stins raporturi juridice, fiind incidente dispozitiile art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 şi admisibilă cererea de suspendare a actului administrativ cu privire la organizarea concursului şi a efectelor juridice ale rapoartelor de examinare psihologică întocmite în cadrul concursului.

De asemenea, intimatul - reclamant a arătat că nu a solicitat ca Administraţia Naţională a Penitenciarelor sau Ministerul Justiţiei să recunoască evaluări psihologice efectuate de alte instituţii, ci a susţinut că, de-a lungul timpului, a fost testat psihologic şi a primit calificativul "apt", inclusiv cu ocazia autotestării din data de 18 ianuarie 2022 din cadrul Institutului Militar.

De asemenea, intimatul a învederat că a făcut dovada existenţei cazului bine justificat şi a pagubei iminente, motivele invocate în cererea de chemare în judecată, privind neregulile de la evaluarea psihologică fiind apte să creeze îndoiala legitimă.

A mai argumentat intimatul că, în cauza de faţă, condiţia producerii unei pagube iminente este îndeplinită prin aceea că, în urma obţinerii calificativului "inapt" în cadrul evaluării psihologice, nu a mai avut posibilitatea de a participa la următoarele probe ale concursului şi, implicit, să ocupe postul pentru care a candidat, concomitent cu diminuarea considerabilă a veniturilor salariale.

4.2. Recurenta - pârâtă Administraţia Naţională a Penitenciarelor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea argumentelor evocate de recurentul Ministerul Justiţiei din perspectiva manierei în care prima instanţă a soluţionat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a unui astfel de pârât, însă a arătat că achiesează la restul criticilor de nelegalitate aduse de Ministerul Justiţiei sentinţei recurate.

5. Răspunsul la întâmpinare

Prin răspunsul la întâmpinare formulat, recurenta - pârâtă Administraţia Naţională a Penitenciarelor, invocând aspecte similare celor din memoriul de recurs, a solicitat respingerea apărărilor formulate de intimatul - reclamant A., ca neîntemeiate.

6. Procedura de soluţionare a recursurilor

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluţia din data de 24 octombrie 2022 s-a fixat termen de judecată la data de 11 ianuarie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, probele administrate, normele legale incidente şi aspectele învederate în întâmpinări, Înalta Curte constată că recursurile declarate de pârâţii Ministerul Justiţiei şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor sunt fondate, în limitele şi pentru următoarele considerente:

Răspunzând punctual criticilor aduse sentinţei atacate, Înalta Curte apreciază nefondate argumentele subsumate de recurentul Ministerul Justiţiei motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., câtă vreme nu se poate reţine, în cauză, nici că hotărârii recurate i-ar lipsi motivarea care să vizeze chestiunea suspendării procedurii concursului organizat pentru ocuparea postului vacant de Director General al Penitenciarului Craiova şi nici că motivele pe care aceasta se întemeiază ar fi străine de natura cauzei.

Din această perspectivă, instanţa de control judiciar apreciază că indicarea, în cuprinsul paragraful final al considerentelor şi în dispozitivul sentinţei civile nr. 177 din 28 iunie 2022 a numărului 3065/C/2020 al Ordinului Ministrului Justiţiei (în loc de numărul 4136/C/09.08.2021) reprezintă doar o eroare materială.

Din cuprinsul întregii argumentaţii expuse de judecătorul fondului rezultă că aspectele verificate de prima instanţă au vizat împrejurările legate de starea de fapt şi de drept de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ şi de existenţa riscului producerii unui prejudiciu material viitor şi previzibil, privite din perspectiva modalităţii de desfăşurare a concursului antereferit (pentru ocuparea funcţiei de conducere de Director al Penitenciarului Craiova), în cadrul căruia, prin avizul psihologic nr. x/19.01.2022, eliberat de şeful Serviciului Psihologia Personalului din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, în urma evaluării psihologice şi a stabilirii corespondenţei dintre profilul psihologic şi cerinţele psihologice ale funcţiei de Director unitate penitenciară, intimatul - reclamant A. a obţinut avizul psihologic "Inapt".

Pe cale de consecinţă, motivarea furnizată de prima instanţă a vizat suspendarea actului administrativ cu privire la organizarea concursului pentru ocuparea postului vacant de Director General al Penitenciarului Craiova (concurs demarat prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 4136/C/09.08.2021), o atare soluţie fiind motivată de către judecătorul fondului, prin prezentarea unor argumente ce au legătură cu natura cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost aceasta precizată de către reclamant.

Totodată, se reţine că prima instanţă a respectat obligaţiile ce îi incumbau în virtutea art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., sentinţa atacată cuprinzând argumente care demonstrează că prima instanţă a analizat în mod adecvat susţinerile părţilor, indicând elementele de fapt şi de drept ale cauzei, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri, cu expunerea silogismului logico - juridic ce a stat la baza soluţiei date, fiind clare raţiunile avute în vedere.

Înalta Curte arată că obligaţia instanţelor de a-şi motiva hotărârile nu trebuie înţeleasă ca necesitând un răspuns la fiecare argument invocat de părţi, pentru a răspunde cerinţelor procesului echitabil fiind suficient ca motivarea să evidenţieze că judecătorul a examinat chestiunile esenţiale ce i-au fost prezentate (în acest sens fiind, spre exemplu şi aspectele reţinute de Curtea EDO în hotărârea Boldea c. României), elemente ce se regăsesc în cauză. Pe cale de consecinţă, potenţiala lipsă a unui răspuns al instanţei la fiecare argument al părţii nu poate fi calificată drept lipsă a motivării.

Ceea ce trebuie observat este faptul că cerinţa existenţei unei motivări concise, care nu are elemente de contradictorialitate şi care este în concordanţă cu natura cauzei, este îndeplinită în litigiul pendinte, fiind respectate garanţiile unui proces echitabil şi ale dreptului la apărare, astfel cum acestea sunt ocrotite prin prisma dispoziţiilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, motiv pentru care nu se poate reţine incidenţa cazului de casare reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Pentru aceleaşi considerente, Înalta Curte apreciază drept nefondate şi argumentele prin care pârâta Administraţia Naţională a Penitenciarelor a invocat incidenţa cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. din perspectiva suspendării Ordinului Ministrului Justiţiei nr. 3065/C/2020, în loc de suspendarea Ordinului Ministrului Justiţiei nr. 4136/C/09.08.2021. În raport de aspectele evocate în paragrafele anterioare (privind caracterul de eroare materială a indicării numărului 3065/C/2020 în loc de 4136/C/09.08.2021), instanţa de control judiciar apreciază ca nemaifiind necesară realizarea unei analize a naturii Ordinului Ministrului Justiţiei nr. 3065/C/2020, în sensul evocat de recurentă (de a se verifica dacă acest ordin reprezintă sau nu un act administrativ cu caracter normativ sau dacă acţiunea a fost formulată în termen ori dacă ar fi sau nu admisibilă excepţia de nelegalitate).

De asemenea, nefondate sunt şi argumentele prezentate de ambii recurenţi şi subsumate cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce vizează soluţia dată de prima instanţă excepţiilor inadmisibilităţii, lipsei calităţii procesuale pasive şi prematurităţii, argumente ce, faţă de gradul de conexitate ce există între aspectele evocate de cele două părţi recurente, vor fi analizate în mod grupat.

Cât priveşte chestiunea admisibilităţii cererii de chemare în judecată, instanţa de control judiciar reţine că, deşi operaţiunile administrative, ca acte premergătoare, sunt manifestări de voinţă care, în principiu, nu produc efecte juridice prin ele însele ci pregătesc emiterea unui act administrativ propriu-zis, în situaţia particulară incidentă în cauza pendinte, prin emiterea avizului psihologic şi a rapoartelor de reexaminare se ajunge la situaţia imposibilităţii parcurgerii etapelor ulterioare de concurs, astfel încât, în privinţa intimatului - reclamant, nu se mai poate vorbi de emiterea unui alt act administrativ care să conţină rezultatul final şi care ar putea fi atacat.

În acord cu prima instanţă, Înalta Curte consideră că ceea ce a solicitat intimatul - reclamant prin cererea de chemare în judecare, astfel cum a fost precizată şi lămurită, nu a constat doar în suspendarea unor simple acte premergătoare, ci cererea întemeiată de reclamant pe prevederile art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004 a vizat chiar suspendarea actului administrativ cu privire la organizarea concursului pentru ocuparea postului vacant de Director General al Penitenciarului Craiova (reprezentat de Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 4136/C/09.08.2021), împreună cu suspendarea efectelor juridice ale rapoartelor de examinare psihologică întocmite în cadrul concursului pentru ocuparea postului vacant de director al Penitenciarului Craiova, motiv pentru care, dată fiind solicitarea de suspendare a unui act administrativ cu caracter individual (ce priveşte Penitenciarul Craiova) este evidentă incidenţa prevederilor Legii nr. 554/2004.

Nefondate sunt şi criticile prin care se invocă o încălcare a prevederilor art. 53 din Legea nr. 213/2004 şi art. 26 din H.G. nr. 788/2005, câtă vreme, prin actul introductiv de instanţă, astfel cum a fost modificat şi precizat, nu s-a realizat o învestire a instanţelor de contencios administrativ cu verificarea îndeplinirii condiţiei cazului bine justificat în raport de argumente privind litigii şi abateri deontologice, disciplinare şi profesionale ale psihologilor, în sensul unui control profesional, metodologic şi deontologic pentru psihologii care îşi desfăşoară activitatea în instituţii din domeniul siguranţei naţionale.

De asemenea, nefondate sunt şi criticile aduse soluţiei date de prima instanţă excepţiilor lipsei calităţii procesuale pasive a celor doi recurenţi, câtă vreme, potrivit dispoziţiilor art. 983 alin. (1) prima teză din Legea nr. 145/2019, Ministerul Justiţiei şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor au atribuţii partajate în organizarea şi desfăşurarea concursului de director de penitenciar, în sensul că examenele/concursurile pentru ocuparea funcţiilor de conducere vacante prevăzute la art. 97 alin. (2) se organizează de Ministerul Justiţiei cu sprijinul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, asigurat prin structurile de resurse umane şi psihologia personalului.

În cauză nu este în discuţie doar demersul de organizare a concursului, ci şi procedura de derulare a acestuia, motiv pentru care delimitarea pe care recurenta Administraţia Naţională a Penitenciarelor o realizează între noţiunea de a "acorda sprijin" şi cea de a "organiza", nu prezintă relevanţă din perspectiva obiectului cauzei pendinte ce priveşte, în esenţă, atât suspendarea actului administrativ cu privire la organizarea concursului pentru ocuparea postului vacant de Director General al Penitenciarului Craiova, cât şi suspendarea efectelor juridice ale rapoartelor de examinare psihologică întocmite în cadrul concursului pentru ocuparea postului vacant de director al Penitenciarului Craiova. Or această din urmă solicitare vizează, în esenţă, o activitate asigurată de structurile de resurse umane şi psihologia personalului din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.

Corect este şi raţionamentul primei instanţe ce a stat la baza soluţiei de respingere a excepţiei prematurităţii, câtă vreme, potrivit alin. (3) al art. 9 din Regulamentul privind activităţile de psihologia personalului în sistemul administraţiei penitenciare, aprobat prin Decizia nr. 302/04.01.2013 a Directorului General al ANP evaluarea psihologică în scopul selecţiei de personal are caracter eliminatoriu şi este obligatorie în toate situaţiile prevăzute de lege. Astfel, după cum s-a arătat şi anterior, în ipoteza particulară a cauzei pendinte, întrucât intimatul - reclamant nu mai parcurge etapele ulterioare de concurs şi nu se mai poate vorbi de emiterea unui alt act administrativ care să conţină rezultatul final şi care ar putea fi atacat, nu se poate reţine că dreptul pretins (de a solicita suspendarea actului administrativ cu privire la organizarea concursului pentru ocuparea postului vacant de Director General al Penitenciarului Craiova şi suspendarea efectelor juridice ale rapoartelor de examinare psihologică întocmite în cadrul acestuia) nu este unul actual la data sesizării instanţei.

Pe de altă parte, Înalta Curte apreciază drept fondate criticile aduse de recurenţi prin prisma motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. manierei în care prima instanţă a apreciat ca fiind îndeplinite, în cauză pendinte, condiţiile impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Cu titlu prealabil, instanţa de control judiciar reţine că, în mod contrar celor afirmate de intimatul - reclamant prin întâmpinarea depusă în cauză, contextul obţinerii calificativului "apt" la alte testări şi evaluări psihologice anterioare a fost opus de reclamant în prezenta cauză în sensul evocării unor efecte pe care astfel de testări anterioare le-ar produce asupra etapei de evaluare psihologică din cadrul concursului organizat pentru ocuparea postului vacant de Director General al Penitenciarului Craiova, din această perspectivă fiind, de altfel, analizate aceste argumente şi de către instanţa de fond.

Totodată, se observă că, deşi prin cererea de chemare în judecată intimatul - reclamant a invocat o gamă mai amplă de aspecte pe care le-a calificat drept nereguli ale procedurii de evaluare psihologică apte a crea o îndoială asupra legalităţii actului a cărui suspendare a fost solicitată, prin sentinţa recurată instanţa de fond a reţinut doar caracterul întemeiat al setului de argumente prin care au fost evocate efectele testărilor şi evaluărilor psihologice anterioare ale intimatului - reclamant asupra evaluării realizate în procedura de participare la concurs.

Împotriva unei astfel de analize realizate de prima instanţă (ce a vizat doar unul dintre seturile de argumente evocate de reclamant) intimatul - reclamant nu a promovat cale de atac, motiv pentru care analiza pe care instanţa de recurs o va realiza în cauza pendinte va privi doar verificarea capacităţii unor astfel de argumente de a intra în sfera de incidenţă a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Lege nr. 554/2004.

Contrar celor reţinute de judecătorul fondului, Înalta Curte consideră că, în ipoteza particulară a prezentei cauze, nu se poate reţine existenţa unui caz bine justificat, testările şi evaluările psihologice ale reclamantului realizate de-a lungul timpului şi în urma cărora acesta a primit calificativului "apt" (inclusiv cu ocazia autotestării din data de 18 ianuarie 2022 din cadrul Institutului Militar, a procedurii din luna noiembrie 2021 de prelungire a mandatului de director al Penitenciarului Craiova, ori a testărilor psihologice şi medicina muncii din datele de 26.11.2013, 08.11.2016, 20.12.2016, 04.10.2017, 15.01.2019 şi 12.03.2020) nereprezentând împrejurări legate de starea de fapt şi de drept de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ a cărui suspendare s-a solicitat.

Din această perspectivă, se reţine că avizul psihologic are, prin natura sa, un caracter temporar şi trebuie să reflecte parametri de stare şi de funcţionare psihologică a persoanei evaluate la momentul respectiv şi prin raportare la caracteristicile, deprinderile sau aptitudinile necesare îndeplinirii activităţilor pentru care evaluarea este realizată.

Fără a influenţa şi afecta fondul cauzei, verificând, în limitele impuse de art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004, în favoarea cui funcţionează aparenţa de legalitate, instanţa de control judiciar constată că, potrivit art. 97 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 145/2019 privind statutul poliţiştilor de penitenciare (forma în vigoare la data organizării concursului, dar şi la cea a efectuării evaluării psihologice), printre condiţiile obligatorii, ce se impuneau a fi îndeplinite în mod cumulativ pentru participarea la examenul/concursul organizat în vederea ocupării funcţiilor vacante de director general, director general adjunct, director de direcţie în cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi de director de unitate, se număra şi cea de a fi declarat "apt" la testarea psihologică organizată în acest scop.

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. (1) lit. c) din Regulamentul privind activităţile de psihologia personalului în sistemul administraţiei penitenciare, aprobat prin Decizia nr. 302/04.01.2013 a Directorului General al ANP, evaluarea psihologică în scopul selecţiei de personal se realizează în vederea avizării psihologice a candidaţilor înscrişi la concursurile de ocupare a posturilor vacante din sistemul administraţiei penitenciare, evaluarea în discuţie având caracter obligatoriu în toate situaţiile prevăzute de lege (conform art. 9 alin. (3) din antemenţionatul Regulament).

Pe cale de consecinţă, scopul testării psihologice este unul specific şi expres determinat, în cazul art. 97 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 145/2019 acesta fiind exclusiv cel al selecţiei de personal în vederea avizării psihologice a candidaţilor înscrişi la concursurile de ocupare a posturilor vacante.

Instanţa de control judiciar reţine şi că, potrivit art. 125 alin. (3) din Legea nr. 145/2019: "Ofiţerii pot fi împuterniciţi în funcţii de conducere vacante în unitatea în care sunt încadraţi sau în care au fost detaşaţi, dacă îndeplinesc condiţiile specifice postului, potrivit competenţelor de gestiune a resurselor umane."

În esenţă, chestiunea în discuţie, în cauza pendinte, verificată doar prin "pipăirea" fondul litigiului, spre a analiza în favoarea cui funcţionează aparenţa de legalitate, este cea de a stabili dacă parcurgerea altor proceduri de evaluare, reglementate de alte texte normative, în cadrul cărora s-a acordat un alt calificativ (în cazul pendinte "apt") poate crea o îndoială asupra legalităţii unei proceduri de evaluare psihologice realizate în aplicarea prevederilor art. 97 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 145/2019, în urma căreia s-a obţinut un alt calificativ (în cazul pendinte "inapt")

Deşi se poate susţine că, atât în cazul împuternicirii în funcţia de conducere vacantă (prin trimiterea, din cuprinsul potrivit art. 125 alin. (3) din Legea nr. 145/2019, la îndeplinirea condiţiilor specifice postului), cât şi în cazul ocupării funcţiei de conducere vacante prin concurs (conform art. 97 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 145/2019) este reglementată condiţia comună a evaluării psihologice, îndeplinirea condiţiilor specifice postului, în ceea ce priveşte aptitudinile psihologice necesare, este verificată prin proceduri distincte, după modalitatea de ocupare a funcţiei şi în scop diferit, motiv pentru care, contrar celor evocate de intimatul - reclamant şi reţinute şi prin sentinţa recurată, Înalta Curte apreciază că cele două tipuri de evaluări nu pot fi asimilate în efectele pe care le produc.

O evaluare psihologică anterioară, realizată în vederea aplicării prevederilor art. 125 alin. (3) din Legea nr. 145/2019 nu poate nici exonera candidatul ce a ocupat anterior, prin împuternicire, funcţia pentru care s-a înscris la concurs, de la parcurgerea etapei evaluării psihologice reglementate de art. 97 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 145/2019, coroborat cu art. 9 din Decizia nr. 302/04.01.2013 a Directorului General al ANP, şi nici suplini o astfel de evaluare, iar obţinerea unor calificative diferite nu este suficientă spre a crea o aparenţă de nelegalitate a actului a cărui suspendare s-a solicitat.

De asemenea, existenţa unui aviz psihologic anterior, emis în condiţiile art. 20 şi din Decizia nr. 302/04.01.2013 a Directorului General al ANP (evaluarea psihologică periodică), aflat în perioada de valabilitate, prin care intimatul - reclamant a fost considerat apt pentru desfăşurarea activităţii de la acel moment, nu poate suplini condiţia realizării unei evaluări psihologice în scopul specific al selecţiei de personal pentru ocuparea funcţiei de conducere, prin concurs, întrucât primul a fost obţinut în cadrul unei alte proceduri şi are un scop diferit de cel necesar în condiţiile reglementate de art. 97 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 145/2019 (forma în vigoare la data organizării concursului, dar şi la cea a efectuării evaluării psihologice).

În ceea ce priveşte efectuarea unei autotestări în ziua de 18.01.2022, anterior evaluării pentru concurs, instanţa de control judiciar consideră că aceste aspecte nu pot genera o îndoială serioasă asupra legalităţii actului a cărui suspendare a fost solicitată, întrucât evaluarea a fost realizată în cadrul Institutului Militar, din subordinea Ministerului Apărării Naţionale, iar nu în condiţiile şi conform parametrilor reglementaţi de art. 97 şi art. 983 alin. (1) prima teză din Legea nr. 145/2019. Se reţine că testele psihologice organizate de către instituţiile militare din subordinea Ministerului Apărării Naţionale sunt reglementate de Ordinul ministrului apărării naţionale nr. 124/2017 din 4 octombrie 2017 şi vizează funcţiile de execuţie din structurile Ministerului Apărării Naţionale, iar nu unităţi subordonate Ministerului Justiţiei, precum cele din sistemul penitenciar.

Totodată, întrucât sunt neclare criteriile de evaluare utilizate cu ocazia autotestării din 18.01.2022 spre a se ajunge la calificativul "apt", emiterea unui astfel de aviz nu poate fi calificată drept un indiciu suficient spre a se reţine o aparenţă de nelegalitate a ordinului de organizare a concursului pentru ocuparea postului vacant de Director General al Penitenciarului Craiova, în raport de evaluarea psihologica şi rapoartele de examinare psihologică întocmite în cadrul concursului.

De asemenea, efectuarea controlului medical periodic de medicina muncii nu poate suplini condiţia obţinerii avizului apt psihologic în cadrul evaluării pentru susţinerea concursului de ocupare a funcţiei de conducere, întrucât, conform art. 22 din Regulamentul aprobat prin Decizia nr. 302/04.01.2013 a Directorului General al ANP, acesta se încadrează în evaluarea psihologică periodică, având un scop distinct de cel reglementat de art. 97 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 145/2019.

Totodată, în raport şi de aspectele evocat de Ministerul Justiţiei prin notele de şedinţă depuse la data de 9 ianuarie 2023 şi de Administraţia Naţională a Penitenciarelor prin precizările depuse la data de 11 ianuarie 2023, instanţa de control judiciar va reţine şi că, prin sentinţa civilă nr. 1256 din 4 iulie 2022 a Tribunalului Dolj, definitivă prin decizia nr. 2706 din 7 decembrie 2022 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ambele pronunţate în dosarul nr. x/2022, acţiunea prin care intimatul - reclamant a solicitat constatarea nelegalităţii examinării şi reexaminării psihologice, anularea efectelor avizului psihologic acordat în cadrul concursului şi înscrierea sa pe lista definitivă a candidaţilor declaraţi admişi la testarea psihologică a fost respinsă în mod definitiv, aspectele de nelegalitate analizate în dosarul nr. x/2022 fiind exact cele evocate în cauza pendinte drept indicii de nelegalitate.

Prin urmare, analizând sentinţa atacată, motivele de recurs şi apărările formulate în întâmpinări în limitele trasate prin aspectele recurate prin căile de atac exercitate, Înalta Curte apreciază că soluţia primei instanţe, prin care s-a apreciat ca fiind îndeplinită condiţia cazului bine justificat, a fost dată cu aplicarea şi interpretarea eronată a textelor normative expuse în paragrafele anterioare, în sensul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., câtă vreme nu există indicii temeinice de nelegalitate care să creeze o îndoiala rezonabilă privind prezumţia de legalitate de care se bucură actul administrativ.

Cum prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004 impun o întrunire cumulativă a celor două condiţii reglementate de un astfel de text normativ, în ipoteza neîndeplinirii condiţiei cazului bine justificat nu se mai impune analiza criticilor şi apărărilor ce privesc condiţia iminenţei producerii unei pagube.

În raport de considerentele expuse, reţinând incidenţa motivului de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursurile declarate de pârâţii Ministerul Justiţiei şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor, va casa în parte sentinţa civilă nr. 177 din 28 iunie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal şi, rejudecând, va respinge cererea de suspendare formulată de reclamantul A., astfel cum a fost precizată, ca neîntemeiată, menţinând hotărârea primei instanţe în ceea ce priveşte soluţia pronunţată asupra excepţiei inadmisibilităţii, excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive şi excepţiei prematurităţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de pârâţii Ministerul Justiţiei şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor împotriva sentinţei civile nr. 177 din 28 iunie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa recurată şi, rejudecând:

Respinge cererea de suspendare formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor, astfel cum a fost precizată, ca neîntemeiată.

Menţine hotărârea primei instanţe în ceea ce priveşte soluţia pronunţată asupra excepţiei inadmisibilităţii, excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive şi excepţiei prematurităţii.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 ianuarie 2023.