Compensation claim against Guarantee Fund fails for lack of itemized proof, moral damages award upheld.

Şedinţa publică din data de 22 septembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin acţiunea înregistrată la data de 20.08.2019 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti contestatorul A. a solicitat în contradictoriu cu intimatul Fondul de Garantare a Asiguraţilor anularea în tot a deciziei nr. 20614, emisă de pârât la data de 16.07.2019 şi obligarea la plata sumei de 10.910 RON cu titlu de daune materiale dovedite cu înscrisurile depuse la dosarul de daună şi care sunt în legătură de cauzalitate cu accidentul rutier a cărui victimă a fost, după cum urmează: - 1446 RON, reprezentând contravaloare medicamente, conform bonurilor fiscale ataşate în original la dosarul de daună; - 4034 RON, reprezentând contravaloare controale medicale, rapoarte IML, ochelari de vedere conform prescripţiilor medicale de specialitate, dovedite cu bonuri/facturi fiscale ataşate în original la dosarul de daună; - 2430 RON, reprezentând diferenţa dintre veniturile realizate şi indemnizaţia de asigurări sociale aferentă lunii aprilie şi mai 2015, aşa cum rezultă din adeverinţa de la serviciu, depusă la dosarul de daună; - 3000 RON, contravaloare onorariu avocat în faza de urmărire penală şi în demersurile/acţiunile promovate împotriva F.G.A., conform facturii fiscale existente la dosarul de daună; dar şi la plata de daune morale în valoare de 20.000 euro (echivalent în RON la cursul BNR din ziua plăţii), sumă ce reprezintă preţul durerii, suferinţei şi vătămării fizice produse, pentru restrângerea posibilităţilor de viaţă familială şi socială, a imposibilităţii de a participa pe deplin şi de a se bucura de viaţa socială, de a-şi continua munca în aceleaşi condiţii pe care le-a avut înainte de accident.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 562 din data de 08 iulie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins contestaţia formulată de contestatorul A., împotriva Deciziei nr. 20614, emisă de intimatul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca neîntemeiată.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii şi rejudecarea acţiunii, în sensul admiterii acesteia astfel cum a fost formulată.

În motivarea recursului s-a arătat că, în mod greşit a reţinut prima instanţă că nu au fost aduse critici concrete, susţinute de dovezi cu privire la sumele de bani cheltuite şi solicitate cu titlu de daune materiale, aflate în legătură directă cu evenimentul în care a fost implicat, limitându-se la susţineri conform cărora nu s-ar fi prezentat un mod de calcul al valorilor admise, atâta timp cât la dosarul de daună au fost transmise facturi, chitanţe şi bonuri fiscale în original totalizând suma de 10.910 RON daune materiale, toate în legătură directă cu evenimentul rutier al cărui victimă a fost.

Prezenta speţă intră sub incidenţa Normei ASF 23/2015 care la art. 50 alin. (1) lit. a) şi d) şi alin. (2) menţionează că, "la stabilirea despăgubirilor în cazul vătămării corporale sau al decesului unor persoane, se au în vedere următoarele: 1. în caz de vătămare corporală: a) diferenţa dintre veniturile nete ale persoanei vătămate, probate cu documente fiscale, şi indemnizaţia primită din fondurile persoanei juridice sau fizice la care salariatul îşi desfăşoară activitatea şi/sau, după caz, din fondurile bugetului asigurărilor sociale de stat, pe perioada spitalizării şi a concediului medical; b) . . . . . . . . . .; c) ... d) eventualele cheltuieli prilejuite de accident - cheltuieli cu transportul persoanei accidentate, cu tratamentul, cu spitalizarea, pentru recuperare, pentru proteze, pentru alimentaţie suplimentară, conform prescripţiilor medicale, probate cu documente justificative, şi care nu sunt suportate din fondurile de asigurări sociale prevăzute de reglementările în vigoare; 2) daunele morale: în conformitate cu legislaţia şi jurisprudenţa din România."

Nu reiese dacă prima instanţă a efectuat o minimă verificare a documentelor justificative pentru suma solicitată de 10.910 RON depuse în original la dosarul de daună, nu rezultă dacă au fost avute în vedere certificatele de concediu medical pentru cele 36 zile îngrijiri care au afectat veniturile pe care recurentul le realiza înainte de accident, nu rezultă dacă instanţa a efectuat o minimă verificare asupra valorii de 2430 RON solicitată cu titlu de "diferenţă dintre veniturile nete şi indemnizaţia primită din fondurile persoanei juridice la care îşi desfăşoară activitatea."

Valoarea admisă de pârât F.G.A. de 724 RON cu titlu de pierdere salarială a fost "însuşită" de instanţă fără să rezulte din cuprinsul hotărârii dacă această valoare este conformă cu prevederile legale invocate şi cu înscrisurile depuse la dosar, preluând pur şi simplu susţinerile şi calculul efectuat de pârât. Înşiruirea unor bonuri fiscale şi a valorii acestora până la concurenţa sumei de 4566 RON - admisă de pârât şi "însuşită" de instanţă, nu este suficientă pentru a lămuri sau justifica diferenţa de 6344 RON neacceptată la plată de pârât.

De asemenea, nici pârâtul şi nici prima instanţă nu au arătat motivele pentru care onorariul achitat avocatului din faza urmăririi penale şi ulterior, în etapele privind avizarea şi deschiderea dosarului de daună, soluţionarea pe cale amiabilă, urmată de fazele de judecată, nu a fost acceptat la plată, cu toate că această cheltuială este în strictă legătură de cauzalitate cu evenimentul rutier şi dovedită cu documentul justificativ depus la dosar.

A mai susţinut recurentul că hotărârea primei instanţe este nelegală şi sub aspectul nerespectării de către pârât a prevederilor art. 37 din Norma ASF 2312015, prevederi care nu au fost avute în vedere la soluţionarea contestaţiei. Este adevărat că pârâtul nu preia funcţiile asigurătorului RCA, dar prevederile legale speciale în materia asigurării obligatorii de răspundere civilă auto sunt de strictă aplicare şi interpretare, iar despăgubirile materiale şi morale cuvenite creditorilor de asigurări ca urmare a unor vătămări corporale sau decese, sunt stabilite prin raportare la prevederile legale invocate, la jurisprudenţa şi practica societăţilor de asigurare şi a instanţelor de judecată.

Or, în cuprinsul sentinţei atacate cu recurs, instanţa nu arată care au fost cheltuielile neacceptate la plată ca fiind "fără legătură directă cu evenimentul rutier" şi nu rezultă care au fost criteriile în baza cărora instanţa şi-a format propria convingere cu privire la cuantumul despăgubirilor morale, având în vedere că Norma specială ASF nr. 23/2015 - aplicabilă speţei deduse judecăţii, are în vedere criteriul jurisprudenţial naţional sau legislaţia în vigoare.

4. Apărările formulate de intimat

Intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat, în esenţă, respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a hotărârii primei instanţe.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Recurentul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu solicitarea de anulare a Deciziei nr. 20614, emisă de pârât la data de 16.07.2019 şi de obligare la plata sumei de 10.910 RON cu titlu de daune materiale (1446 RON - reprezentând contravaloare medicamente; 4034 RON - reprezentând contravaloare controale medicale, rapoarte IML, ochelari de vedere; 2430 RON - reprezentând diferenţa dintre veniturile realizate şi indemnizaţia de asigurări sociale aferentă lunii aprilie şi mai 2015; 3000 RON - contravaloare onorariu avocat în faza de urmărire penală şi în demersurile/acţiunile promovate împotriva F.G.A., conform facturii fiscale existente la dosarul de daună; precum şi daune morale în valoare de 20.000 euro (echivalent în RON la cursul BNR din ziua plăţii), sumă ce reprezintă preţul durerii, suferinţei şi vătămării fizice produse, pentru restrângerea posibilităţilor de viaţă familială şi socială, a imposibilităţii de a participa pe deplin şi de a se bucura de viaţa socială, de a-şi continua munca în aceleaşi condiţii pe care le-a avut înainte de accident.

Prima instanţă a respins cererea dedusă judecăţii reţinând, referitor la daunele materiale acordate prin actul administrativ în litigiu, că partea reclamantă nu a adus critici concrete care să fi fost susţinute de dovezi cu privire la sumele de bani cheltuite, în legătură directă cu evenimentul şi consecinţele suferite. Referitor la cuantumul daunelor morale, s- a reţinut că situaţia recurentului-reclamant se încadrează în pragul 2: între 210 şi 500 RON/zi de îngrijire medicală, având în vedere că acesta a suferit vătămări ce au necesitat pentru vindecare un număr de circa 70-80 zile de îngrijiri medicale, pentru care s-a stabilit acordarea unei sume de 450 RON/zi de îngrijire medicală, iar suma rezultată este de 36.000 RON daune morale.

Analizând criticile recurentului-reclamant din calea de atac promovată, Înalta Curte constată că potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa, deşi a recurs la textele de lege aplicabile speţei, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă acest motiv nu este incident, iar interpretarea pe care prima instanţă a dat-o dispoziţiilor legale este corectă.

Astfel, critica recurentului-reclamant vizând dovedirea tuturor sumelor solicitate cu titlu de daune materiale, Înalta Curte constată că într-adevăr prin cererea de chemare în judecată, recurentul-reclamant a solicitat suma de 10.910 RON ca reprezentând daume materiale, însă din cuprinsul cererii de plată adresată intimatului-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor la data de 22.06.2017 înregistrată sub nr. x, reiese faptul că recurentul-reclamant nu a indicat cuantumul sumei de plată solicitate, ci a lăsat la aprecierea intimatului-pârât stabilirea cuantumului pe baza înscrisurilor depuse. Totodată, prin cererea de chemare în judecată, deşi a menţionat ce reprezintă fiecare sumă solicitată, reclamantul nu a defalcat şi nu a precizat în mod expres de unde rezultă diferenţa solicitată prin acţiunea pendinte.

Acelaşi aspect rezultă şi din cuprinsul cererii de recurs în cadrul căreia se solicită să se observe că la dosarul de daună au fost transmise facturi, chitanţe şi bonuri fiscale în original totalizând suma de 10.910 RON daune materiale, însă recurentul-reclamant nu detaliază care facturi, chitanţe sau bonuri fiscale au fost respinse la plată.

De asemenea, Înalta Curte nu poate primi nici criticile recurentului-reclamant conform cărora instanţa de fond nu a arătat care au fost cheltuielile care neacceptate la plată, considerate ca fiind fără legătură directă cu eveniementul rutier şi care au fost criteriile în baza cărora instanţa şi-a format propria convingere, având în vedere că în mod corect prima instanţă a respins cererea dedusă judecăţii, apreciind că stabilirea despăgubirilor morale s-a bazat pe menţiunile cuprinse în raportul medico-legal depus la dosarul cauzei, din care rezultă vătămări ce au necesitat pentru vindecare circa 70-80 zile de îngrijiri medicale şi care se încadrează în pragul 2 din Anexa 3 a Deciziei nr. 74/02.08.2018, privind Procedura de soluţionare pe cale amiabilă a pretenţiilor pecuniare izvorâte din cazuri de vătămări corporale sau decese, iar încadrarea făcută de intimatul-pârât corespunde situaţie reale.

Pentru considerentele expuse, constatând că sentinţa recurată nu este afectată de nelegalitate şi nu poate fi reformată prin prisma cazului de casare invocat, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 562 din 08 iulie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 septembrie 2022.