VAT refund delay interest claim; scope of Article 444 C. proc. civ. for completing dispositive regarding separate litigation cost claims

Şedinţa publică din data de 28 septembrie 2023

Asupra cererii de faţă reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

I.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, la 01.10.2020, sub nr. x/2020, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională de Finanţe Publice Bucuresti - Administraţia sector 2 a Finanţelor Publice pentru Persoane Juridice, în temeiul art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, art. 70 şi art. 124 din O.G. nr. 92/2003 (pentru perioada 2010 - 2015) şi art. 182 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală (pentru perioada 2015-2020), obligarea pârâtei la plata sumei totale de 2.971.907 RON compusă din: suma de 2.347.358 RON, cu titlu de dobânzi calculate până la data introducerii acţiunii la suma de 2.391.603 RON, reprezentând TVA aprobată la rambursare, scadentă la plată la 19.11.2010 (dată la care trebuia finalizată inspecţia fiscală pornită pentru verificarea decontului de TVA întocmit de societate pentru perioada 18.11.2009- 30.09.2010); suma de 358.740 RON, cu titlu de majorări de întârziere sub formă de penalităţi, calculate până la data introducerii acţiunii la suma de 2.391.603 RON, reprezentând TVA aprobată la rambursare, scadentă la plată la 19.11.2010(dată la care trebuia finalizată inspecţia fiscală pornită pentru verificarea decontului de TVA întocmit de societate pentru perioada 18.11.2009-30.09.2010); suma de 265.808 RON (echivalentul sumei de 55.669 euro), reprezentând diferenţa de curs valutar dintre suma de 556.549 euro - curs euro/leu: 4,2972 RON/euro la suma 2.391.603 RON ce putea fi restituită societăţii la 19.11.2010 - dată la care trebuia finalizată inspecţia fiscală pornită pentru verificarea decontului de TVA întocmit de societate pentru perioada 18.11.2009- 30.09.2010) şi suma de 500.880 euro - curs euro/leu: 4,7748 RON/euro la data de 17.02.2020, dată la care a fost plătită suma de 2.391.603 RON, rambursare TVA.

I.2. Prin sentinţa nr. 199 din 8 februarie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, în reprezentarea Administraţiei sector 2 a Finanţelor Publice, şi a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 2.338.353 RON Ron cu titlu de dobânzi, respingând în rest cererea.

I.3. Împotriva sentinţei de fond a declarat recurs pârâta Administraţia sector 2 a Finanţelor Publice pentru Persoane Juridice prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 2 iunie 2022, sub nr. x/2020. A solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi rejudecarea cauzei cu consecinţa respingerii în totalitate a cererii de chemare în judecată.

Prin întâmpinarea înregistrată la 21 iunie 2022, intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a solicitat, în principal constatarea nulităţii recursului pentru neformularea unor critici de nelegalitate la adresa sentinţei de fond, iar pe fond respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate. Totodată, a solicitat să se ia act că va solicita pe cale separată cheltuielile de judecată constând în taxa judiciară de timbru, cheltuieli privind plata onorariului de expert şi a onorariului de avocat.

I.4. Prin decizia nr. 2136 din 27 aprilie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a constatat nul recursul declarat de pârâta Administraţia sector 2 a Finanţelor Publice pentru Persoane Juridice prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti împotriva sentinţei nr. 199 din 8 februarie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

I.5. Cererea de completare a dispozitivului hotărârii instanţei de recurs.

La data de 12 mai 2023 intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a transmis instanţei supreme, prin poşta electronică, o cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 444 alin. (1) şi alin. (3) din C. proc. civ., solicitând completarea hotărârii pronunţate la data de 27 aprilie 2023, în sensul de a se menţiona în cuprinsul deciziei şi al dispozitivului faptul că a solicitat, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., să se ia act că va solicita pe cale separată cheltuielile de judecată constând în taxa de timbru, cheltuieli privind plata onorariului de expert şi a onorariului de avocat.

În motivare a arătat că menţiunile respective nu au fost cuprinse în dispozitivul deciziei pronunţate la 27 aprilie 2023, deşi, prin întâmpinarea depusă la dosar, precum şi în concluziile scrise transmise la aceeaşi dată a solicitat următoarele: "În temeiul art. 452 alin. (1) C. proc. civ., vă rugăm să luaţi act că vom solicita pe cale separată cheltuielile de judecată constând în taxa de timbru, cheltuieli privind plata onorariului expert şi a onorariului de avocat."

Pentru termenul din 28 septembrie 2023, intimata-reclamantă a depus concluzii scrise prin care a reiterat solicitarea de completare a dispozitivului deciziei pronunţate în cauză, astfel cum a fost formulată.

I.6. Apărările formulate cu privire la cererea de completare a dispozitivului.

Recurentei-pârâte i-a fost comunicată cererea de completare a dispozitivului hotărârii pronunţate de instanţa de recurs şi a fost legal citată pentru termenul stabilit în vederea soluţionării acesteia la 28 septembrie 2023, însă nu a formulat un punct de vedere cu privire la solicitarea intimatei-reclamante.

II. Soluţia Înaltei Curţi cu privire la cererea de completare a hotărârii.

Analizând cererea formulată de intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. privind completarea dispozitivului deciziei nr. 2136 din 27 aprilie 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în raport de dispoziţiile legale incidente şi de actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte apreciază că este neîntemeiată şi o va respinge pentru motivele ce succed:

II.1. Argumente de fapt şi de drept relevante.

În speţă, intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a solicitat completarea dispozitivului hotărârii pronunţate în dosarul nr. x/2020, anume decizia nr. 2136 din 27 aprilie 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub aspectul cheltuielilor de judecată solicitate pe cale separată.

Înalta Curte constată că, în faza procesuală a recursului, intimata-reclamantă a formulat întâmpinare la recursul exercitat de pârâta Administraţia sector 2 a Finanţelor Publice pentru Persoane Juridice prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti împotriva sentinţei de fond, prin care a solicitat să se ia act că va solicita pe cale separată cheltuielile de judecată constând în taxa judiciară de timbru, cheltuieli privind plata onorariului de expert şi a onorariului de avocat .

În motivarea cererii de completare a dispozitivului deciziei pronunţate la 27 aprilie 2023, intimata-reclamantă a arătat că instanţa de recurs nu a cuprins în decizie şi în dispozitivul acesteia menţiunile referitoare la solicitarea de a se lua act de faptul că solicită cheltuielile de judecată pe cale separată, apreciind că sunt incidente dispoziţiile art. 444 alin. (1) şi alin. (3) din C. proc. civ.

Potrivit prevederilor legale invocate: "(1) Dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare. În cazul hotărârilor definitive pronunţate în apel sau în recurs, completarea acestora se poate cere în termen de 15 zile de la comunicare"."(3) Dispoziţiile prezentului articol se aplică şi în cazul când instanţa a omis să se pronunţe asupra cererilor martorilor, experţilor,traducătorilor, interpreţilor sau apărătorilor, cu privire la drepturile lor."

Normele legale anterior citate statuează asupra mijlocului procedural pus la dispoziţia persoanei interesate de a remedia vătămarea produsă prin nepronunţarea asupra unei cereri cu care a înţeles să învestească instanţa, situaţie ce nu se neregăseşte în speţă, având în vedere că instanţa de recurs a constatat nul recursul recurentei-pârâte Administraţia sector 2 a Finanţelor Publice pentru Persoane Juridice prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, reţinând în considerentele hotărârii pronunţate că intimata-reclamantă şi-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Pentru a beneficia de remediul prevăzut de art. 444 alin. (1) C. proc. civ., partea trebuie să demonstreze că a formulat o cerere principală sau accesorie, conexă sau incidentală, asupra căreia instanţa a omis să se pronunţe, ipoteză ce nu se verifică însă în prezenta cauză, întrucât intimata-reclamantă nu a solicitat instanţei de recurs obligarea părţii adverse la plata unei anumite sume determinate cu titlu de cheltuieli de judecată şi dovedite ca atare, precizând doar faptul că înţelege să solicite pe cale separată cheltuielile de judecată constând în taxa judiciară de timbru, cheltuieli privind plata onorariului de expert şi a onorariului de avocat, menţiune cu privire la care instanţa de recurs a luat act în considerentele hotărârii.

Astfel, verificând decizia nr. 2136 din 27 aprilie 2023 sub aspectul sesizat de intimata-reclamantă, în raport de dispoziţiile art. 444 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că în cuprinsul hotărârii, mai exact la pct. 4 "Apărările formulate în cauză", s-a reţinut că, prin întâmpinarea formulată, intimata-reclamantă a solicitat să se ia act că va solicita pe cale separată cheltuielile de judecată precizate, iar la pct. II.1."Argumente de fapt şi de drept relevante", în finalul considerentelor expuse, s-a reţinut că: "În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată solicitate în cauză, Înalta Curte constată că prin întâmpinarea formulată în faza procesuală a recursului, intimata-reclamantă a arătat că va solicita pe cale separată cheltuielile de judecată constând în taxa de timbru, cheltuieli privind plata onorariului de expert şi a onorariului de avocat".

Aşadar, deşi intimata-reclamantă susţine că instanţa nu a dat curs cererii de a se lua act că a solicitat cheltuielile de judecată pe cale separată, din considerentele expuse supra rezultă, dimpotrivă, că s-a luat act de solicitare, fiind reţinută în considerentele hotărârii pronunţate, existenţa sau nu în dispozitivul deciziei a menţiunii în discuţie neafectându-i dreptul de a solicita pe cale separată cheltuielile de judecată generate de prezentul litigiu.

În egală măsură, este de observat că pretinsa lipsă din dispozitivul hotărârii pronunţate, a menţiunii referitoare la cheltuielile de judecată pe care intimata-reclamantă înţelege să le solicite pe calea unei cereri separate, nu poate fi valorificată în procedura reglementată de art. 444 C. proc. civ., întrucât, pe de o parte, acest mijloc procedural este menit să remedieze vătămarea produsă prin nepronunţarea asupra unei cereri cu care partea interesată a înţeles să învestească instanţa, situaţie în care nu se regăseşte intimata-reclamantă, iar, pe de altă parte, întrucât nu este îndeplinită condiţia omisiunii instanţei de a se pronunţa asupra unui petit cu care a fost învestită, formulat de intimata-reclamantă în condiţiile legii.

În concluzie, cheltuielile de judecată ocazionate de acest demers judiciar vor putea fi solicitate de intimata-reclamantă prin intermediul unei cereri separate, cum de altfel a şi precizat. Aşa cum s-a arătat, faptul că în dispozitivul deciziei nu s-a menţionat acest aspect n-o afectează în a-şi exercita acest drept şi nici nu reprezintă un aspect ce vizează completarea hotărârii pronunţate în recurs şi care să poată fi valorificat în condiţiile art. 444 C. proc. civ.. Aceasta, deoarece dreptul părţilor de a recurge la recuperarea cheltuielilor de judecată pe calea unei acţiuni separate este acordat de lege, în condiţiile prevăzute de art. 452 şi art. 453 din C. proc. civ., în măsura în care nu au fost pretinse în cadrul demersului judiciar care le-a generat, şi nu în mod explicit de către instanţă prin dispozitivul hotărârii pronunţate.

II.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate.

Pentru considerentele expuse la pct. II.1. din prezenta decizie, constatând că solicitarea intimatei-reclamante S.C. A. S.R.L. privind completarea deciziei nr. 2136 din 27 aprilie 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2020, nu se circumscrie cerinţelor art. 444 din C. proc. civ., în aplicarea dispoziţiilor alin. (2) al aceluiaşi articol, Înalta Curte o va respinge ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea formulată de intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. privind completarea deciziei nr. 2136 din 27 aprilie 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal,pronunţată în dosarul nr. x/2020, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 28 septembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.