Admissibility of administrative action for unsolved drug reimbursement request; misapplication of non-exhaustion of administrative remedies.
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania (ICCJ) allowed the appellant's appeal, vacated the lower court's sentence, and remanded the case for retrial, thereby rejecting the initial dismissal and allowing the administrative lawsuit to proceed on the merits. The dispute centered on a subjective administrative jurisdiction action challenging the public health authorities' inaction, specifically the failure to include a specific monoclonal antibody (Bevacizumab) for a non-labeled indication (anaplastic astrocytoma) in the 100% state-compensated drug list under Government Decision no. 720/2008, or alternatively, the failure to adopt an order constituting the commission for off-label reimbursement. The decisive legal basis was the misapplication of Article 1(1) of Law no. 554/2004 by the first instance, which erroneously found the action inadmissible due to an alleged lack of prior notification to the authorities; the ICCJ determined this violated Article 488(1)(8) of the Code of Civil Procedure regarding the incorrect interpretation and application of the law, as the appellant had properly initiated the action based on the statutory failure to solve the request within the legal deadline.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 544/2004, art. 496 alin. (2) C. proc. civ; Admissibility of administrative action for unsolved drug reimbursement request; misapplication of non-exhaustion of administrative remedies: The dispute centered on a subjective administrative jurisdiction action challenging the public health authorities' inaction, specifically the failure to include a specific monoclonal antibody (Bevacizumab) for a non-labeled indication (anaplastic astrocytoma) in the 100% state-compensated drug list under Government Decision no. 720/2008, or alternatively, the failure to adopt an order constituting the commission for off-label reimbursement. The decisive legal basis was the misapplication of Article 1(1) of Law no. 554/2004 by the first instance, which erroneously found the action inadmissible due to an alleged lack of prior notification to the authorities; the ICCJ determined this violated Article 488(1)(8) of the Code of Civil Procedure regarding the incorrect interpretation and application of the law, as the appellant had properly initiated the action based on the statutory failure to solve the request within the legal deadline.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedServes as the main legal basis for allowing the appeal and vacating the lower court's decision due to the incorrect interpretation and application of the law.
Procedural provision cited in the dispositive to justify the dismissal of the appealed sentence and the remittal of the case for retrial.
Cited in conjunction with the procedural code to establish the specific mechanism for remitting the case to the original instance for retrial.
Full text
Şedinţa publică din data de 28 septembrie 2023
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 02.04.2021, sub nr. x/2021, reclamantul A. a chemat în judecată pârâţii Guvernul României, Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Agenţia Naţională a Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună: în principal obligarea pârâţilor la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin H.G. nr. 720/2008, în regim de compensare 100%, a medicamentului Bevacizumab (denumire comercială Avastin) pentru indicaţia astrocitom anaplazic; iar, în subsidiar, obligarea pârâtului Ministerul Sănătăţii să adopte Ordinul privind constituirea Comisiei pentru aprobarea decontării medicamentelor pentru indicaţiile terapeutice neincluse in rezumatul caracteristicilor produsului, publicat în transparenţă decizională pe site-ul www.x.ro la data de 04.09.2018.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 1411 din 15 iulie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale, ca inadmisibilă.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei nr. 1411 din 15 iulie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti a exercitat recurs reclamantul A., criticând-o din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
În dezvoltare a susţinut că instanţa a admis în mod eronat excepţia inadmisibilităţii pe motiv că nu a formulat cerere adresată pârâţilor, arătând că, dimpotrivă, anterior promovării acţiunii în faţa instanţei de contencios administrativ s-a adresat cu o cerere autorităţilor pârâte, prin care a solicitat: în principal, obligarea la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin H.G. nr. 720/2008, în regim de compensare 100% a medicamentului Bevacizumab (Avastin) pentru indicaţia astrocitom anaplazic. În subsidiar, a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Sănătăţii să adopte Ordinul privind constituirea Comisiei pentru aprobarea decontării medicamentelor pentru indicaţiile terapeutice neincluse în rezumatul caracteristicilor produsului, publicat în transparenţă decizională pe site-ul www.x.ro la data de 04.09.2018.
În dovedire a anexat cererea adresată pârâţilor şi dovezile de comunicare prin poştă cu confirmare de primire.
4. Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinarea înregistrată la 15.11.2022 intimatul-pârât Ministerul Sănătăţii a solicitat, pe cale de excepţie, constatarea nulităţii recursului pentru nemotivare, iar pe fond respingerea acestuia ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca temeinică şi legală.
La rândul său, intimata-pârâtă Agenţia Naţională a Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei de fond pentru motivele arătate. Totodată, a depus răspuns la întâmpinarea Ministerului Sănătăţii, solicitând admiterea excepţiei nulităţii recursului pentru nemotivare.
Asupra excepţiei nulităţii recursului, Înalta Curte s-a pronunţat în şedinţa publică din data de 28 septembrie 2023, conform celor consemnate în practicaua prezentei decizii.
II. Soluţia instanţei de recurs.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor invocate în cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinări, Înalta Curte constată că este fondat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în sensul că soluţia de inadmisibilitate a acţiunii a fost pronunţată de instanţa de fond cu încălcarea normelor legale aplicabile, incidenţa acestui motiv de recurs fiind de natură a determina casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe de fond.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
În fapt, prin acţiunea introductivă înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâţilor Guvernul României, Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Agenţia Naţională a Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin H.G. nr. 720/2008, în regim de compensare 100%, a medicamentului Bevacizumab (Avastin) pentru indicaţia astrocitom anaplazic; iar, în subsidiar, obligarea pârâtului Ministerul Sănătăţii să adopte Ordinul privind constituirea Comisiei pentru aprobarea decontării medicamentelor pentru indicaţiile terapeutice neincluse in rezumatul caracteristicilor produsului, publicat în transparenţă decizională pe site-ul www.x.ro la data de 04.09.2018.
Prin sentinţa nr. 1411 din 15.07.2022 a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată, reţinând instanţa de fond că cererea reclamantului nu poate forma obiectul acţiunii în contencios administrativ atât timp cât acesta nu s-a adresat anterior autorităţilor cu o atare solicitare, astfel încât să fie în măsură să învestească instanţa de judecată cu o acţiune întemeiată fie pe motivul nesoluţionării în termenul legal a cererii, fie pe motivul refuzului nejustificat de rezolvare a acesteia.
Soluţia instanţei de fond a fost criticată de reclamant din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., clamând o interpretare şi aplicare greşită a legii incidente în contextul reţinerii inexistenţei unei cereri adresate autorităţilor pârâte, susţinând contrariul conform probatoriului administrat în cauză.
Conform cadrului normativ general în materie, respectiv art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004: "Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public."
În egală măsură, este de observat că Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 reglementează, prin dispoziţiile cuprinse la art. 1 alin. (1), art. 8 şi art. 18, un contencios subiectiv de plină jurisdicţie, în cadrul căruia instanţa are de analizat atât conformitatea actului administrativ cu legea, cât şi existenţa unei vătămări produse reclamantului într-un drept ori într-un interes legitim, în lipsa căreia nu poate fi sancţionată conduita autorităţii publice.
În speţă, Înalta Curte constată că instanţa de fond a reţinut în mod greşit că reclamantul nu s-a adresat anterior autorităţilor pârâte cu solicitarea ce face obiectul acţiunii, fără să examineze în mod concret şi specific argumentele invocate şi să-i pună în vedere părţii să administreze dovezi pe chestiunea în discuţie, pronunţând astfel o soluţie cu încălcarea dreptului său la apărare şi fără a intra în fondul chestiunii deduse judecăţii.
Raportat la dovezile administrate în cauză, aşa cum rezultă din înscrisurile anexate cererii de recurs, este de observat că sunt fondate susţinerile recurentului-reclamant referitoare la admiterea în mod greşit a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii pe motiv că nu s-ar fi adresat cu o cerere pârâţilor anterior promovării cererii de chemare în judecată, din înscrisurile arătate reieşind că s-a adresat autorităţilor pârâte cu o sesizare la data de 26.03.2021, anterior formulării acţiunii în justiţie.
În acest context, deşi erau îndeplinite condiţiile legale necesare exercitării acţiunii în contencios administrativ formulate de reclamant, cu referire la ipoteza nerezolvării unei cereri adresate autorităţii publice, prima instanţă a pronunţat o soluţie cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ceea ce a dus, în mod nelegal, la o necercetare a fondului litigiului.
Cu ocazia rejudecării cauzei se va proceda la un examen efectiv al criticilor invocate de reclamant în cuprinsul cererii de chemare în judecată şi în susţinerea cărora a administrat înscrisurile depuse în recurs, prin raportare la apărările formulate de pârâţi şi la alte eventuale mijloace de probă necesare a fi administrate în cauză, în vederea analizării tuturor aspectelor de fond esenţiale, necesare lămuririi situaţiei de fapt.
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru considerentele expuse la pct. II.1. al prezentei decizii, constatând că sentinţa primei instanţe este nelegală, fiind pronunţată cu încălcarea normelor legale aplicabile, de natură a atrage incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (2) din acelaşi cod, raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 544/2004, va admite recursul declarat de reclamant, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 1411 din 15 iulie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 28 septembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.