Restitution of expropriated minority community property: scope of evidentiary acts proving ownership under urgent ordinance on restitution

Şedinţa publică din data de 28 septembrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 18.02.2022, sub nr. x/2022, reclamanta A. a formulat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România, contestaţie împotriva Deciziei nr. 1378/25.11.2021 emisă de Comisia Specială de Retrocedare, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să anuleze decizia contestată şi, constatând calitatea reclamantei de persoană îndreptăţită să beneficieze de prevederile O.U.G. nr. 83/1999, să dispună:

- în principal, obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii prin care să dispună restituirea în natură către reclamantă a imobilului fosta sinagoga "Cojocarilor", situat în municipiul Dorohoi, fosta str. x, actuala str. x, judeţul Botoşani, fostă proprietate comunitară evreiească preluată abuziv de către Statul român;

- în subsidiar, în măsura imposibilităţii dispunerii restituirii în natură, obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii prin care să-i fie acordate măsuri compensatorii pentru imobilul în litigiu, precum şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată efectuate în legătură cu soluţionarea cauzei.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 49 din 27 mai 2022 pronunţată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România, ca neîntemeiată.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei nr. 49 din 27 mai 2022 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta A..

În dezvoltarea recursului, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a susţinut nelegalitatea sentinţei recurate faţă de încălcarea disp. art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 83/1999 şi art. 1 pct. 10 din Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 83/1999 care reglementează noţiunea de "acte doveditoare".

Recurenta-reclamantă reţine că şi-a fundamentat cererea de retrocedare pe o serie de înscrisuri emise de autorităţile vremii, de natură să dovedească în mod direct şi/sau indirect, existenţa dreptului de proprietate în favoarea comunităţii evreieşti în perioada de referinţă a legii, enumerându-le.

Aceste înscrisuri fac vorbire în mod expres şi neechivoc despre împrejurarea că imobilul s-a aflat în proprietatea Comunităţii Evreieşti din Dorohoi şi se încadrează în categoria actelor doveditoare prevăzute de art. 1 pct. 10 din Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 83/1999, prin urmare, interpretarea dată de către prima instanţă este contrară acestor dispoziţii legale, noţiunea de acte doveditoare nefiind limitată la titlul de proprietate sau acte care să facă "referiri concrete la existenţa unui titlu de proprietate din care să se poată trage concluzia existenţei dreptului".

Categoria actelor doveditoare, din cuprinsul O.U.G. nr. 83/1999, care este un act normativ reparator, este mai largă şi cuprinde, pe lângă actele de proprietate şi orice acte de natură să ateste că bunul s-a aflat în proprietatea solicitantului .

Informaţiile cuprinse în actele depuse la dosar, susţine recurenta-reclamantă, se coroborează şi confirmă împrejurările relevate, respectiv faptul că imobilul s-a aflat în proprietatea Comunităţii Evreieşti din Dorohoi, până la preluarea sa de către Statul Român prin expropriere.

În privinţa preluării abuzive a imobilului, nu a fost analizată de prima instanţă, soluţia de respingere a acţiunii, fiind fundamentată exclusiv pe lipsa calităţii de proprietar.

Recurenta-reclamantă consideră că şi această împrejurare este dovedită de adresa nr. x/04.06.1976, din cuprinsul căreia reiese iminenţa procedurii de expropriere, dar şi din cronologia evenimentelor, respectiv răspunsul Comunităţii din data de 09.06.1976, încheierea convenţiei de vânzare din 17.06.1976 şi corespondenţa din 24.06.1976.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 11 octombrie 2022, intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca temeinică şi legală, apreciind că nu sunt incidente motivele de casare invocate în cererea de recurs, pentru argumentele expuse pe larg în cuprinsul întâmpinării.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analiza motivelor de casare

Potrivit disp. art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România, aceste imobile care au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, de organizaţiile cooperative sau de orice alte persoane juridice, în perioada 6 septembrie 1940 - 22 decembrie 1989, se restituie foştilor proprietari, în condiţiile ordonanţei de urgenţă.

Conform art. 1 pct. 10 din Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 83/1999, prin sintagma acte doveditoare, prevăzută la art. 1 alin. (4) teza finală din O.U.G. nr. 83/1999, republicată, se înţelege: a) orice înscrisuri care atestă dreptul de proprietate al solicitantului asupra imobilului la data preluării abuzive (act de vânzare-cumpărare, tranzacţie, donaţie, extras de carte funciară, act sub semnătură privată şi altele asemenea; b) orice acte juridice sau declaraţii care permit încadrarea preluării ca fiind abuzivă, cu titlu sau fără titlu; c) orice acte care întemeiază prezumţia existenţei dreptului de proprietate al solicitantului asupra imobilului, la data preluării abuzive (extrasul de carte funciară, istoricul de rol fiscal, procesul-verbal întocmit cu ocazia preluării, orice act emanând de la o autoritate din perioada de referinţă care atestă, direct sau indirect, faptul că bunul respectiv aparţinea solicitantului, iar pentru mediul rural - extrasul de pe registrul agricol, începuturi de dovadă scrisă, declaraţii de martori autentificate; d) acte care permit recunoaşterea calităţii de beneficiar al retrocedării; e) expertize juridice sau extrajudiciare de care solicitantul înţelege să se prevaleze în susţinerea cererii sale; f) orice acte sau înscrisuri pe care solicitantul înţelege să le folosească în dovedirea cererii sale.

Instanţa de fond respinge acţiunea reclamantei, reţinând că partea nu a dovedit dreptul de proprietate asupra imobilului pretins preluat abuziv, nu a depus vreun titlu de proprietate sau alt înscris concludent privind clădirea şi/sau terenul aferent.

Totodată, prima instanţă consideră că dreptul de proprietate trebuie să fie dovedit, iar nu dedus pe bază de prezumţii conexe unor împrejurări mult anterioare, adevăr ce nu poate fi verificat la acest moment.

Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă şi-a întemeiat cererea de retrocedare pe o serie de înscrisuri ce emană de la autorităţi, respectiv extras din Monitorul Oficial nr. 100/07.05.1942, în care a fost publicată Deciziunea Preşedintelui Consiliului de Miniştri, în temeiul căreia au fost trecute în patrimoniul Centrului Naţional de Românizare imobile, aparţinând Comunităţii Evreieşti, printre care Sinagoga Cojocarilor din Dorohoi; buletinul clădirii transmis de către Direcţia Judeţeană Botoşani a Arhivelor Naţionale, ce cuprinde o descriere a imobilului şi schiţa terenului/construcţiilor; adresa nr. x/04.06.1976 prin care Consiliul Popular al Oraşului Dorohoi a solicitat Comunităţii Evreieşti acordul pentru exproprierea imobilului, copia după actul de proprietate, precizarea dacă se doreşte valorificarea clădirii sinagogii prin demolare sau despăgubiri prin evaluarea în baza actelor normative în vigoare.

Recurenta-reclamantă a mai depus şi acte ce emană de la Comunitatea Evreiască, respectiv Evidenţa internă a Comunităţii Evreieşti din Dorohoi, în care este menţionată Sinagoga Cojocarilor; Lista nr. 3 a sinagogilor şi caselor de rugăciuni în funcţiune din raionul Dorohoi, transmisă de Serviciul Arhive Naţionale Istorice Centrale, în care figurează Sinagoga; extrasul Situaţiei instituţiilor de cult ale comunităţilor transmis Serviciului Arhive Naţionale Istorice Centrale; procesul-verbal de inventariere nr. x întocmit de Comunitatea evreilor Dorohoi, prin care s-a procedat la constatarea bunurilor imobile şi la verificarea în teren a sinagogii; Convenţia din 17 iunie 1976 dintre Comunitatea Evreilor din Dorohoi şi dl. B., prin care prima se obligă să vândă materialele ce pot rezulta din demolarea clădirii sinagogii, aflată în perimetrul demolării, unde se vor construi noile blocuri.

Înalta Curte reţine că disp. art. 1 pct. 10 din Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 83/1999 permit dovedirea dreptului de proprietate al solicitantului asupra imobilului, atât prin acte de vânzare-cumpărare, tranzacţie, donaţie, extras de carte funciară, acte sub semnătură privată, etc., dar şi prin orice acte care întemeiază prezumţia existenţei dreptului de proprietate al solicitantului, printre care şi acte ce emană de la o autoritate din perioadă de referinţă, care atestă, direct sau indirect, faptul că bunul respectiv aparţinea solicitantului.

Prin urmare, contrar celor reţinute de prima instanţă, actele depuse de recurenta-reclamantă, ce emană de la autorităţile din perioada de referinţă, întemeiază prezumţia existenţei dreptului de proprietate al solicitantului asupra Sinagogii Cojocarilor din Dorohoi, fiind întrunit motivul de casare întemeiat pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin aplicarea greşită a disp. art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 83/1999 şi art. 1 pct. 10 din Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 83/1999, în privinţa existenţei dreptului de proprietate asupra imobilului.

Publicarea în M. Of. nr. 100/1942 a Deciziei Preşedintelui Consiliului de Miniştri a imobilelor expropriate în Dorohoi, la pct. 24 regăsindu-se sinagoga, adresa Consiliului Popular al Oraşului Dorohoi nr. 4233/1976, prin care s-a solicitat acordul Comunităţii Evreieşti pentru exproprierea imobilului, planuri de situaţii şi schiţe ale imobilului, împreună cu evidenţele interne ale comunităţii conduc la existenţa dreptului de proprietate al solicitantului cu privire la Sinagoga Cojocarilor din Dorohoi.

În ceea ce priveşte analizarea şi încadrarea preluării imobilului ca fiind abuzivă, se constată că instanţa fondului nu s-a aplecat asupra îndeplinirii condiţiei, neputându-se realiza o examinare a acesteia direct în calea de atac a recursului.

În consecinţă, în temeiul disp. art. 497 C. proc. civ., coroborat cu disp. art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, urmează a se admite recursul, a se casa sentinţa recurată şi în consecinţă, urmează a se trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, pentru a se examina îndeplinirea condiţiei preluării abuzive a imobilului şi a se ţine seama de faptul demolării construcţiei şi a valorificării materialelor rezultate din demolare, astfel cum se arată în Convenţia încheiată la 17.06.1976.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 49 din 27 mai 2022 a Curţii de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 28 septembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.