Exclusive territorial jurisdiction for public institutions as claimants under Law 554/2004

Şedinţa publică din data de 26 septembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 24.05.2023, sub nr. x/2023, reclamanta U.A.T. BACĂU în contradictoriu cu pârâta SERVICIUL COMISARIATUL JUDEŢEAN VRANCEA-GARDA NAŢIONALĂ DE MEDIU-COMISARIATUL GENERAL BUCUREŞTI a solicitat să se suspende executarea măsurilor dispuse prin Nota de Constatare nr. x/17.03.2023 a serviciului Comisariatului Judeţean Vrancea, Garda Naţională de Mediu, Comisariatul General Bucureşti.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin încheierea din 22.06.2023 Tribunalul Vrancea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei civile în favoarea Tribunalului Bacău.

Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul Vrancea a reţinut ca fiind aplicabile în cauză dispoziţiile art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, instanţa competentă să soluţioneze cererea de chemare în judecată fiind tribunalul în a cărui circumscripţie se află sediul reclamantei.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 389/2023 din 10.07.2023, Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulată de reclamanta UAT Bacău, în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Comisariatul Judeţean Vrancea în favoarea Tribunalului Vrancea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalul Vrancea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a suspendat din oficiu judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Bacău a reţinut că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din legea nr. 554/2004, instanţa competentă să soluţioneze cererea de chemare în judecată fiind tribunalul în a cărui circumscripţie se află sediul pârâtei.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (1), (13)4 şi 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează să pronunţe regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei şi dispoziţiile legale incidente pricinii.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă priveşte norma de drept aplicabilă situaţiei deduse judecăţii, din perspectiva competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei, instanţele aflate în conflict exprimând opinii diferite cu privire la aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, respectiv cu privire la consecinţele pe care le atrage încadrarea reclamantei ca persoană juridică de drept privat sau ca instituţie publică, asupra instanţei competente să judece cauza. Înalta Curte reţine că potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanţei:

"(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Înalta Curte are în vedere că reclamanta are calitatea de instituţie publică, potrivit art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006, care include în această sintagmă comunele, oraşele, municipiile, sectoarele municipiului Bucureşti, judeţele, municipiul Bucureşti, instituţiile şi serviciile publice din subordinea acestora, cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanţare a activităţii acestora.

Înalta Curte constată că legiuitorul a instituit o competenţă teritorială exclusivă, stabilind că, în situaţia în care reclamantul din cauză are calitatea de instituţie publică, acesta se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului, în speţă pârâtul având sediul în Focşani, judeţul Vrancea. Norma cuprinsă în art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 nu instituie nicio distincţie în funcţie de obiectul litigiului, de natura raportului juridic dintre reclamant şi pârât, ori de calitatea pârâtului chemat în judecată, elementul esenţial în determinarea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei reprezentându-l calitatea reclamantului de instituţie publică.

Deşi în prezenta cauză reclamanta acţionează în calitate de persoană vătămată printr-un act administrativ emis de o autoritate publică, iar nu ca emitent al unui act administrativ, în regim de putere publică, Înalta Curte constată că, în lipsa unor distincţii în textul de lege care reglementează competenţa, în situaţia în care o instituţie publică are calitatea de reclamantă într-o acţiune în contencios administrativ, aceasta trebuie să se adreseze instanţei de la sediul sau domiciliul pârâtului, dispoziţiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 instituind o normă de competenţă teritorială exclusivă în favoarea acestei instanţe.

Din interpretarea istorico-teleologică a dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost acestea modificate prin Legea nr. 212/2018, rezultă că au fost avute în vedere la modificarea competenţei exclusiv aspecte ce vizează ipoteza acţiunilor introduse de persoane fizice şi juridice de drept privat.

Astfel, aplicarea în speţă a tezei I a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este exclusă, aceasta reprezentând o normă specială, de strictă aplicare, întrucât vizează exclusiv situaţia reclamanţilor persoane fizice sau juridice de drept privat.

În ipoteza litigiilor introduse de reclamanţi autorităţi publice, instituţii publice sau asimilate acestora competenţa trebuie tranşată în raport de dispoziţiile tezei a II-a a art. 10 alin. (3) din acelaşi act normativ.

Prin urmare, în considerarea calităţii de instituţie publică a reclamantei şi sediului pârâtului Comisariatul Judeţean Vrancea, Înalta Curte constată că instanţa competentă din punct de vedere teritorial să soluţioneze prezenta cauză, în fond, este tribunalul aflat în circumscripţia teritorială a municipiului Focşani.

În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Vrancea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Bacău în contradictoriu cu pârâtul Comisariatul Judeţean Vrancea, Garda Naţională de Mediu, Comisariatul General Bucureşti în favoarea Tribunalului Vrancea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 26 septembrie 2023.