Jurisdictional conflict in administrative compensation claims: material competence determined by the rank of the local authority omitting the act, not the co-defendant central ministry

Şedinţa publică din data de 26 septembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 11.07.2022, sub nr. x/2022, reclamantele A., B., C., D., E., toate prin reprezentant convenţional, avocat F., în temeiul art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în contradictoriu cu pârâţii GARDA FORESTIERĂ PLOIEŞTI şi MINISTERUL MEDIULUI, APELOR şi PĂDURILOR, au solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză să dispună următoarele:

- constatarea refuzului nejustificat al pârâtului M.M.AP. şi a nesoluţionării în termenul legal de 30 zile-reprezentând un refuz nejustificat prin tăcere administrativă- de către pârâtul G. a cererilor de acordare a dobânzilor aferente compensaţiilor pentru anii 2020 şi 2021;

- obligarea pârâţilor, în solidar, la plata dobânzii aferente compensaţiilor pentru anii 2020 şi 2021 în cuantum total de 108.405,48 RON cuvenite reclamantelor, în temeiul prevederilor art. 2, 3 şi 6 din O.G. nr. 13/2011 coroborat cu art. 1535 alin. (1) C. civ.;

- obligarea pârâţilor, în solidar, la plata dobânzii aferente sumei de 108.405,48 RON ce constă în dobânda solicitată prin petitul nr. II, de la data introducerii cererii de chemare în judecată şi până la data plăţii efective, în temeiul art. 1.489 alin. (2) teza a II-a C. civ.;

- obligarea pârâţilor, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată, în caz de opunere, potrivit art. 453 C. proc. civ.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa nr. 6850/19.12.2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantele A., B., C., D., E. şi pe pârâţii GARDA FORESTIERA PLOIESTI şi MINISTERUL MEDIUULUI, APELOR ŞI PĂDURILOR în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

La pronunţarea acestei soluţii, Tribunalul Bucureşti a reţinut că, faţă de obiectul cererii ce consta în refuzul unei autorităţi publice centrale de a soluţiona cererile de acordare a unor dobânzi, obiect care nu are nicio legătură cu problema taxelor, impozitelor, contribuţii sau datorii vamale, pentru stabilirea competenţei materiale se impune a fi avută în vedere că unul dintre cei doi pârâţi este o autoritate publice centrală. În acest context, văzând că unele reclamante au domiciliul în Bucureşti, faţă de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a constatat că prezenta cauză este dată în competenţa primei instanţe Curţii de Apel Bucureşti.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 616 din data de 07.04.2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă materială a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, competentă să soluţioneze conflictul.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel a reţinut că, sub aspectul raporturilor derulate între părţi, în situaţia în care persoana care se consideră vătămată înţelege să cheme în judecată atât o autoritate publică locală, cât şi una centrală, pentru stabilirea instanţei competente este esenţială identificarea actului administrativ contestat, tipic sau asimilat, în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Curtea a constatat că actul vătămător, care a produs efecte juridice şi a constituit punctul de plecare al litigiului este reprezentat de nesoluţionarea în termenul legal de către structura teritorială de specialitate a autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură a cererilor reclamantelor de achitare a plăţilor compensatorii pentru anii 2020 şi 2021.

În speţă, structura teritorială de specialitate din subordinea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură cererea pentru acordarea unor compensaţii şi direcţia care gestionează bugetul din cadrul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură primeşte deconturile justificative întocmite conform prevederilor art. 8 alin. (3) lit. a) şi asigură acordarea plăţilor compensatorii este GARDA FORESTIERA PLOIESTI, autoritatea publică locală.

În raport de dispoziţiile Legii nr. 554/2004 la stabilirea competenţei instanţei de judecată se are în vedere autoritatea publică emitentă a actului administrativ vătămător şi nu autoritatea publică din al cărui buget urmează a fi achitate despăgubirile, fiind incidente prevederile art. 10 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 554/2004.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (1), (13)4 şi 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează să pronunţe regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei şi dispoziţiile legale incidente pricinii.

Reclamantele au înţeles să învestească instanţa de contencios administrativ cu o cerere prin care solicită recunoaşterea dreptului reclamantelor la despăgubiri cu consecinţa obligării celor două pârâte la plata despăgubirilor în cuantum de 108.405,48 RON reprezentând dobândă legală aferentă compensaţiilor pentru anii 2020 şi 2021, cereri ce îşi au izvorul în refuzul pârâtelor de a-şi îndeplini în termenul legal obligaţiile prevăzute de dispoziţiile art. 8 şi 9 din H.G. nr. 447/2017.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 instituie două criterii de determinare a competenţei instanţei de fond, respectiv criteriul valoric şi criteriul rangului autorităţii emitente în cadrul sistemului administrativ.

Atât Curtea de Apel Bucureşti, cât şi Tribunalul Bucureşti au apreciat că, în cauză, nu este incident criteriul valoric, întrucât pretenţiile reclamantelor nu fac parte din categoriile enumerate de textul de lege (taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora), urmând a da prevalenţă criteriului rangului autorităţii emitente. Totuşi, aplicând acest criteriu, cele două instanţe au dat dezlegări deosebite asupra competenţei de soluţionare a cauzei, pornind de la interpretarea diferită a obiectului dedus judecăţii şi a cadrului procesual pasiv.

În ceea ce priveşte modalitatea de aplicare a criteriului rangului autorităţii emitente, Înalta Curte constată că reclamanta a chemat în judecată atât pârâta Garda Forestieră Ploieşti, care are calitatea de autoritate publică locală, cât şi pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, organ central al administraţiei publice de specialitate.

Competenţa instanţei de contencios administrativ nu este determinată strict de cadrul procesual pasiv, ci şi de obiectul principal al cererii de chemare în judecată cu care a fost învestită.

Astfel, în situaţia în care persoana care se consideră vătămată înţelege să cheme în judecată atât o autoritate publică locală, cât şi una centrală, pentru stabilirea instanţei competente este esenţială identificarea actului administrativ contestat, tipic sau asimilat, în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. c) şi i) şi art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte constată că, în cauza de faţă, actul vătămător, care a produs efecte juridice şi a constituit punctul de plecare al litigiului este reprezentat de nesoluţionarea în termenul legal de către structura teritorială de specialitate a autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură a cererilor reclamantelor de achitare a plăţilor compensatorii pentru anii 2020 şi 2021.

Potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din H.G. nr. 447/2017, structurile silvice teritoriale de specialitate virează către beneficiarii schemei sumele necesare plăţilor compensatorii pentru funcţiile de protecţie ale pădurii, în conturi deschise distinct pe numele acestora în cadrul unei instituţii financiar-bancare.

Prin urmare, competenţa materială de soluţionare a cauzei aparţine tribunalului administrativ-fiscal, fiind determinată de poziţionarea în sistemul autorităţilor publice a emitentului actului administrativ asimilat, în cazul de faţă Garda Forestieră Ploieşti, care este o autoritate publică locală.

Pe de altă parte, chemarea în judecată a Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor, autoritate publică centrală, nu poate determina schimbarea competenţei materiale, având în vedere şi dispoziţiile H.G. nr. 861/2009, potrivit cărora documentaţia pentru acordarea alocaţiilor bugetare se transmite de către structurile teritoriale de specialitate din subordinea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură către direcţia care gestionează bugetul din cadrul acestei autorităţi, sumele necesare decontării fiind transmise de către direcţia care gestionează bugetul din cadrul autorităţii publice centrale, către structurile teritoriale de specialitate din subordinea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.

În acest sens este şi Soluţia de principiu adoptată în şedinţa judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din 7 mai 2018, potrivit căreia:

"În acţiunile introduse de Asociaţiile Composesorale în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Apelor şi Pădurilor şi Gărzile Forestiere judeţene, prin care se solicită anularea adreselor prin care s-a exprimat refuzul nejustificat de avizare a documentaţiei întocmite în vederea accesării compensaţiilor prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, republicată, cu modificările şi completările ulterioare competenta de soluţionare a cauzei se stabileşte în favoarea tribunalului, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în raport de capătul de cerere principal - anularea actului administrativ emis de pârâta Garda Forestieră".

Prin urmare, competenţa materială a instanţei de contencios administrativ este dată de ierarhia autorităţii publice emitente a actului administrativ supus controlului de legalitate.

Înalta Curte reţine că aspectul chemării în judecată a unei autorităţi publice de nivel central în solidar cu pârâta emitentă a actului atacat nu atrage competenţa Curţii de Apel, întrucât competenţa este dată de obiectul principal al cauzei deduse judecăţii şi acesta vizează atacarea unui act administrativ asimilat, respectiv refuzul autorităţii publice de nivel local de a soluţiona cererea reclamantelor de acordare a compensaţiilor.

În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii Majestatea Sa A., B., C., D. şi E. în contradictoriu cu pârâţii Garda Forestieră Ploieşti şi Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 26 septembrie 2023.