Salary-difference claim by prosecutors against salary caps is a labor dispute; jurisdiction set on Mehedinți Tribunal, rejecting administrative-court route.

Şedinţa publică din data de 26 septembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, la data de 07.03.2022 sub nr. x/2022, reclamanţii A., B., C. şi D. au chemat în judecată pârâţii Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin, Ministerul Finanţelor Publice, cu citarea Consiliului Naţional Pentru Combaterea Discriminării, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa să se dispună:

- obligarea pârâţilor la înlăturarea plafonării instituite asupra indemnizaţiilor lunare de încadrare şi asupra celorlalte drepturi aferente, ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 38 alin. (6) din legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, recalcularea şi plata indemnizaţiilor de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente, prin raportate la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 605,225 RON, începând cu data de 01 august 2016 la zi, şi în continuare;

- obligarea pârâţilor la plata pentru fiecare lună, începând cu 01 august 2016, a diferenţei dintre venitul solicitat şi venitul efectiv plătit, cu înlăturarea plafonării instituite asupra drepturilor salariale, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi cu dobânda legală penalizatoare calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective, cu obligarea şi la alocarea fondurilor necesare plăţii sumelor de bani;

- recunoaşterea stării de discriminare şi repararea prejudiciului cauzat prin maniera eronată de aplicare a legii, fără emiterea unui nou ordin de salarizare.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 318/05.05.2022, Tribunalul Mehedinţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Mehedinţi a reţinut că, întrucât se contestă Ordinul nr. 2295/2021 emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi întrucât reîncadrarea şi recalcularea indemnizaţiilor se poate face numai printr-un act administrativ emis de Procurorul general, respectiv ordinele prin care se stabilesc indemnizaţiile de încadrare ale procurorilor din cadrul/de pe lângă Curţile de apel, tribunale şi judecătorii, sunt incidente dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Anexa V la Legea - cadru nr. 153/2017, conform cărora aceste litigii urmează a fi soluţionate după o procedură specială, derogatorie de la dispoziţiile de drept comun din materia dreptului muncii.

Ca atare, reclamanţii contestă ordinul de salarizare emis de pârât şi competenţa de soluţionare, în temeiul dispoziţiilor arătate, nu revine instanţei de jurisdicţie a muncii, în speţă a tribunalului în primă instanţă.

În consecinţă, în virtutea principiului prorogării de competenţă, având în vedere dispoziţiile art. 99 alin. (2) C. proc. civ. şi soluţionarea restului capetelor de cerere atrag competenţa instanţei de grad mai înalt.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 1810 din data de 14.10.2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi, prin urmare, a suspendat soluţionarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea conflictului.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că reclamanţii nu au formulat un capăt de cerere privind anularea unui ordin de salarizare sau emiterea unui act administrativ (ordin, decizie) de reîncadrare şi nici nu au depus ulterior vreo precizare în acest sens.

Astfel, în cauză nu sunt incidente dispoziţiile speciale ale art. 7, Cap. VIII din Anexa V la Legea-cadru nr. 153/2017, în raport de petitele acţiunii, apreciind că legiuitorul a prevăzut competenţa materială şi teritorială exclusivă a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal doar în cazul litigiilor având ca obiect plângerile formulate de personalul vizat împotriva hotărârilor prin care se soluţionează contestaţia împotriva actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, aceste prevederi neputând fi extinse prin analogie la orice litigii având ca obiect drepturile salariale ale magistraţilor, întrucât, fiind norme speciale, se aplică strict în ipoteza reglementată de către legiuitor.

Curtea a reţinut că obiectul cauzei de faţă îl reprezintă acţiunea pentru stabilirea indemnizaţiei de încadrare şi plata unor diferenţe salariale (iar nu o acţiune în anulare sau în obligarea la emiterea unui ordin de salarizare), fiind astfel incidente dispoziţiile art. 208 din Legea nr. 62/2011 coroborat cu art. 1, art. 278 alin. (2), art. 170-171, art. 266 şi art. 269 din Codul muncii.

Dând eficientă principiului disponibilităţii potrivit căruia cadrul procesual este stabilit de reclamant, iar instanţa se pronunţă în limitele învestirii, având în vedere dispoziţiile legale sus-menţionate şi obiectul acţiunii de faţă, Curtea a apreciat că este competentă să soluţioneze cauza în primă instanţă secţia specializată în materia litigiilor de muncă din cadrul tribunalului.

Cum în speţă, faţă de calitatea de procurori a reclamanţilor şi calitatea de pârât a Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin, sunt incidente şi dispoziţiile art. 127 alin. (1) raportat la alin. (3) şi (21) din C. proc. civ., potrivit cărora va fi sesizată una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea, se constată că în mod riguros acţiunea a fost introdusă pe rolul Tribunalului Mehedinţi.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (1), (13)4 şi 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează să pronunţe regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei şi dispoziţiile legale incidente pricinii.

Pentru identificarea instanţei competente după materie este esenţial de stabilit obiectul cererii de chemare în judecată.

Instanţa de contencios administrativ a fost învestită cu cererea formulată de reclamanţi, procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeş, prin care solicită recalcularea indemnizaţiilor de încadrare şi plata unor diferenţe salariale.

Înalta Curte reţine că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile speciale ale art. 7 din Capitolul VIII din anexa VI la Legea nr. 153/2017, în raport de petitul acţiunii, apreciind că legiuitorul a prevăzut competenţa materială şi teritorială exclusivă a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal doar în cazul litigiilor având ca obiect plângerile formulate de personalul vizat împotriva hotărârilor prin care se soluţionează contestaţia împotriva actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, aceste prevederi neputând fi extinse prin analogie la orice litigii având ca obiect drepturile salariale ale magistraţilor, întrucât, fiind norme speciale, se aplică strict în ipoteza reglementată de către legiuitor.

Totodată, constată instanţa că litigiul de faţă nu are natura unuia de contencios administrativ, întrucât reclamanţii nu contestă un act administrativ tipic şi nici nu deduc judecăţii un act administrativ asimilat, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. f) şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte reţine că obiectul cauzei de faţă îl reprezintă acţiunea pentru recalcularea indemnizaţiei de încadrare, respectiv o acţiune de drept comun, raportul juridic generator al drepturilor şi obligaţiilor corelative fiind un raport juridic de muncă, căruia îi sunt aplicabile dispoziţiile Codului muncii.

Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii:

"Prezentul cod se aplică şi raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conţin dispoziţii specifice derogatorii", art. 269 din acelaşi act normativ prevăzând că "(1) Cauzele referitoare la conflictele individuale de muncă şi conflictele colective de muncă se soluţionează în primă instanţă de către tribunal."

În ceea ce priveşte competenţa teritorială, Înalta Curte reţine că potrivit art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său". Cu toate acestea, dată fiind calitatea reclamanţilor de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeş, aflată în circumscripţia Curţii de Apel Timişoara, care îşi exercită competenţa într-o circumscripţie cuprinzând Tribunalul Caraş-Severin, precum şi faptul că Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin are calitatea de pârât în cauză, devin incidente prevederile art. 127 din C. proc. civ., potrivit cărora va fi sesizată una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

Dând eficienţă principiului disponibilităţii, potrivit căruia cadrul procesual este stabilit de reclamant, iar instanţa se pronunţă în limitele învestirii, având în vedere dispoziţiile legale sus-menţionate şi obiectul acţiunii de faţă, Înalta Curte apreciază este competentă să soluţioneze cauza în primă instanţă secţia specializată în materia litigiilor de muncă din cadrul Tribunalului Mehedinţi.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Mehedinţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A., B., C. şi D. în contradictoriu cu pârâţii Parchetul de le lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin, Ministerul Finanţelor Publice şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării în favoarea Tribunalului Mehedinţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 26 septembrie 2023.