Insufficient motivation of employment permit refusal and inapplicability of prior employer consent due to employer-initiated dismissal

Şedinţa publică din data de 26 septembrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2023, reclamanţii A. S.R.L. şi B. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări - Biroul pentru Imigrări Vaslui au formulat contestaţie împotriva deciziei de neacordare a avizului de angajare solicitând anularea deciziei de neacordare a avizului de angajare a dlui B. comunicat prin adresa nr. x/28.03.2023; obligarea intimatei la emiterea avizului de angajare pentru cetăţeanul străin B. în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii; obligarea intimatei la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de litigiu.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 192/2023 din data de 20 iunie 2023, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii B. şi S.C. A. S.R.L., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii.

În motivarea cererii de recurs, s-au arătat următoarele:

Prima instanţă a reţinut în mod neîntemeiat că în prezenta cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 17 alin. (1) din O.G. nr. 25/2014.

Dispoziţiile art. 17 alin. (1) din O.G. nr. 25/2014 prevăd că eliberarea avizului de angajare în situaţii speciale se poate face astfel: străinul încadrat în muncă în baza avizului de angajare poate ocupa un nou loc de muncă la alt angajator oricând pe perioada de valabilitate a permisului unic ori a Cărţii albastre a UE. Situaţia reglementată de art. 17 alin. (1) din O.G. nr. 25/2014 are ca premisă deţinerea unui permis unic/al unei Cărţi albastre a UE, iar nu situaţia în care străinului i-a fost acordat dreptul de şedere temporară în România, iar viza de lungă şedere se află în termenul de valabilitate. O astfel de situaţie, care din perspectiva primei instanţe ar trebui soluţionată printr-un refuz (prevăzut de art. 52 alin. (1) din O.U.G. nr. 194/2002), se impune a fi tratată prin prisma dispoziţiilor art. 52 alin. (11) din O.U.G. nr. 194/2002, care arată că la adoptarea unei decizii de refuz al prelungirii dreptului de şedere se iau în considerare circumstanţele specifice fiecărui caz în parte, respectând principiul proporţionalităţii.

Cu ignorarea acestor dispoziţii legale, prima instanţă se rezumă la a motiva că "intenţia ulterioară de obţinere a permisului de muncă fiind nerelevantă atât timp cât situaţia premisă a textului de lege nu era îndeplinită".

În considerarea acestor argumente, recurenţii au depus toate diligentele pentru a complini solicitările autorităţilor şi pentru a urma procedura prevăzută de O.G. nr. 25/2014, astfel încât dl. B. să fie încadrat în muncă în mod legal pe teritoriul României. Astfel, demersurile au fost iniţiate în perioada în care dreptul de şedere al dlui. B. nu încetase, cererea de acordare a avizului de angajare a fost depusă în perioada de valabilitate a vizei de lungă şedere, iar societatea reclamantă a depus toate diligentele necesare în obţinerea avizului de angajare pentru schimbare angajator. Dispoziţiile art. 28 alin. (22) din O.U.G. nr. 25/2014 prevăd că la soluţionarea cererilor se vor avea în vedere toate circumstanţele specifice cazului; or, din cele reţinute de către prima instanţă rezultă că exact circumstanţele speciale nu au fost luate în considerare (demersurile realizate, buna-credinţă atât a angajatului cât şi a angajatorului, întârzierea termenelor de soluţionare de către autorităţi etc.).

Prima instanţă consideră în mod neîntemeiat că în prezenta cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 17 alin. (4) din O.G. nr. 25/2014. Prima instanţă, în acord cu cele reţinute de către intimată, susţine că nu sunt îndeplinite condiţiile generale prevăzute de art. 4 din ordonanţă şi, după caz, condiţiile speciale prevăzute de art. 7 sau 9 din O.G. nr. 25/2014 pentru eliberarea avizului de angajare.

Fără a preciza în concret ce condiţii generale/speciale nu au fost respectate de către noul angajator, Biroul pentru Imigrări Vaslui se rezumă la a motiva decizia de neacordare a avizului de angajare prin enumerarea acestor dispoziţii legale. Art. 4 din ordonanţă prevede la alin. (2) mai multe condiţii generale pentru eliberarea avizului de angajare, însă, în concret, I.G.I. nu înţelege să precizeze care dintre acestea nu au fost respectate de către noul angajator sau daca niciuna dintre acestea nu a fost respectată de către A. S.R.L.

Cu toate acestea, prima instanţă reţine că "în soluţionarea plângerii prealabile motivele de respingere sunt explicate pe larg iar reclamanţii nu le-au combătut în vreun fel." Însă, răspunsul primit de la intimată cu privire la plângerea prealabilă formulată de reclamantul B. şi reclamanta A. S.R.L. nu formează obiectul prezentei cauze, iar prezenta acţiune nu reprezintă o contestaţie împotriva acestuia (care oricum a fost transmis ulterior momentului formulării prezentei acţiuni). Consideră recurenţii că excede limitelor cu care a fost învestită prima instanţă analiza oricăror argumente prezentate de către intimată prin răspunsul formulat la plângerea prealabilă. Deşi reţine că actul contestat prezintă deficienţe în motivare, prima instanţă consideră că pot fi identificate motivele pentru care a fost refuzată cererea de acordare a avizului de angajare, cu atât mai mult cu cât motivarea a fost prezentată în răspunsul la plângerea prealabilă.

Recurenţii susţin că toate condiţiile generale prevăzute de art. 4 alin. (2) din O.G. nr. 24/2014 sunt îndeplinite în prezenta cauză, în concret, cele stabilite pentru eliberarea avizului de angajare pentru lucrărtori permanenţi. Dovada contrară, în sensul unei eventuale neîndepliniri a acestor condiţii îi revenea I.G.I., iar o astfel de soluţie trebuia să fie motivată în drept şi în fapt punctual, pentru fiecare literă a alin. (2) al art. (4), astfel încât, pe calea contestaţiei împotriva soluţiei de neacordare a avizului de angajare, recurenţii să poată formula critici în cunoştinţă de cauză.

În ceea ce priveşte pretinsa neîndeplinire a condiţiilor speciale stabilite la art. 9 din O.G. nr. 25/2014, acestea nici măcar nu sunt incidente în prezenta cauză, având în vedere că reclamantul B. este deţinător deţinător al unei vize de lungă şedere, de tipul D/AM, pentru lucrători permanenţi, aceasta fiind şi încardarea în muncă la viitorul angajator, iar nu cea de lucrător stagiar.

Condiţiile speciale stabilite de către art. 7 alin. (2) din O.G. nr. 25/2014 sunt, de asemenea, îndeplinite, proba contrară revenindu-i I.G.I., care, punctual ar fi trebuit să motiveze de ce consideră că cele trei condiţii nu sunt îndeplinite. În acest context, reclamanţii se află într-o imposibilitate obiectivă de a formula critici concrete faţă de motivarea deficitară realizată de către I.G.I.

I. G.I. - Biroul pentru Imigrări Vaslui nu a prezentat motivele de fapt şi de drept pentru care consideră că nu sunt îndeplinite condiţiile generale prevăzute de art. 4 alin. (2) din O.G. nr. 25/2014 şi condiţiile speciale prevăzute de art. 7 alin. (2), art. 9 din aceeaşi ordonanţă, astfel încât să aibă o reprezentare reală a motivelor pentru care avizul de angajare nu a fost acordat. Decizia instanţei de a analiza ex officio pretinsele motive este inadmisibilă, având în vedere că din niciun document aflat la dosarul cauzei nu rezultă că acestea ar fi fost şi considerentele reţinute de către intimată.

Prima instanţă susţine în mod neîntemeiat că în prezenta cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 17 alin. (5) din O.G. nr. 25/2014. Din cuprinsul Adresei nr. x/28.03.2023, se deduce faptul că unul dintre motivele pentru care avizul de angajare nu a fost acordat este reprezentat de neobţinerea acordului scris al angajatorului anterior pentru ocuparea unui nou loc de muncă la un alt angajator.

I. G.I. - Biroul pentru Imigrări Vaslui nu are în vedere dispoziţiile art. 17 alin. (6), care prevăd că dispoziţiile legale anterior citate nu se aplică în cazul în care încetarea contractului individual de muncă a intervenit din iniţiativa angajatorului anterior. Conform Deciziei nr. 909/20.02.2023, dlui. B. i-a încetat contractul individual de muncă încheiat cu fostul angajator, S.C. C. S.R.L., în baza dispoziţiilor art. 61 lit. d) din Legea nr. 53/2003. Art. 61 lit. d) din Legea nr. 53/2003 prevede că angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care ţin de persoana salariatului în cazul în care acesta nu corespunde profesional locului de muncă în care este încadrat. Concedierea este definită de art. 58 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 ca fiind încetarea contractului individual de muncă din iniţiativa angajatorului. Aceasta poate fi dispusă pentru motive care ţin de persoana salariatului sau pentru motive ca nu ţin de persoana acestuia. În considerarea acestor argumente, dlui. B. i-a încetat contractul individual de muncă încheiat cu fostul angajator din iniţiativa angajatorului, astfel că nu sunt aplicabile în cauză condiţiile prevăzute de art. 17 alin. (5) din O.G. nr. 25/2014.

Prin urmare, acest motiv de respingere a cererii de acordare a avizului de angajare în muncă este neîntemeiat şi a fost reţinut în mod greşit de către Biroul pentru Imigrări Vaslui, având în vedere că dispoziţiile art. 17 alin. (6) din O.G. nr. 25/2014 reglementează o situaţie de excepţie incidenţă în speţă.

Nicio dispoziţie legală nu reglementează obligaţia societăţii reclamante de a depune odată cu cererea de obţinere a avizului de angajare în muncă la schimbare angajator şi dovada incidenţei dispoziţiilor art. 17 alin. (6) din O.G. nr. 25/2014. Mai mult decât atât, această dovadă nu se regăseşte nici în lista documentelor necesare ce ar trebui să însoţească cererea, astfel cum sunt afişate pe website-ul intimatei şi nici pe platforma online (unde a fost depusă cererea) care enumera ce fişiere ar trebui ataşate. În măsura în care intimata a fost învestită cu soluţionarea unei cereri de emitere a unui aviz de angajare pentru schimbare angajator şi se declara nelămurită, avea posibilitatea de a le solicita orice documente necesare pentru a susţine ori premisa instituită de art. 17 alin. (5) din lege, ori pe cea de la alin. (6) din acelaşi articol.

Consideră că prima instanţă a depăşit în mod nepermis limitele învestirii acesteia, având în vedere că din motivarea deciziei de neacordare a avizului de angajare nu rezultă că nedepunerea dovezii îndeplinirii art. 17 alin. (6) din O.G. nr. 25/2014 a reprezentat unul dintre argumentele ce au stat la baza refuzului intimatei.

În consecinţă, recurenţii au solicitat admiterea recursului formulat, casarea sentinţei apelate, şi în rejudecarea cauzei, admiterea contestaţiei formulate împotriva deciziei de neacordare a avizului de angajare comunicată cu Adresa nr. x/28.03.2023 emisă de către intimată.

În drept, au fost invocate prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

4. Apărările formulate de intimat

Intimatul - pârât Inspectoratul General pentru Imigrări - Biroul pentru Imigrări Vaslui a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind legală şi temenică.

În motivarea întâmpinării, s-au arătat următoarele:

Referitor la motivele de respingere a contestaţiei reţinute de către instanţa de fond, intimatul a arătat că acestea se circumscriu cadrului legal în materia primirii la muncă pe teritoriul României a cetăţenilor străini, instanţa de fond făcând o justă aplicabilitate a textelor legale la situaţia de fapt dedusă judecaţii.

Aşa cum au recunoscut şi reclamanţii, cetăţeanul străin nu deţinea la momentul formulării cererii un permis unic sau o Carte albastra a UE, fiind necesară prelungirea dreptului de şedere pentru acelaşi scop pentru care i-a fost acordată viza de lunga şedere (angajare), această prelungire nemaifiind posibilă în condiţiile în care contractul de muncă la vechiul angajator îi incetase la data de 20.02.2023. Astfel, situaţia premisă a textului art. 17 alin. (1) din O.G. nr. 25/2014 este evident că nu a fost îndeplinită de către reclamanţi.

De asemenea, a reţinut în mod just instanţa de fond că Decizia de neacordare a avizului de angajare pentru domnul B., emisă de către Biroul pentru Imigrări Vaslui nr. x/28.03.2023 este motivată în fapt şi în drept, din aceasta reieşind în mod clar motivele care au condus la emiterea actului administrativ contestat.

Totodată, în mod corect a reţinut instanţa de fond că se certifică lipsa depunerii unor documente justificative de către reclamanţi la cererea de acordare a avizului de angajare, aspect ce a condus la constatarea neindeplinirii următoarelor condiţii legale:

a. cea prevăzută la art. 17 alin. (1) din O.U.G. nr. 25/2014 privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor în România, arătând în mod clar faptul că numai străinul, posesor al unui permis unic sau al unei Cărţia albastre UE, poate fi încadrat în situaţiile speciale de eliberare a avizului de angajare, în speţă străinul B., fiind posesorul unei vizei D/AM şi nu al unuia din documentele specificate anterior, astfel nefiindu-i incidente aceste prevederi, condiţia impusă prin art. 17 alin. (1) din O.U.G. nr. 25/2014 privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor în România - nu este îndeplinită.

b. cea prevăzuta la art. 17 alin. (4) O.G. nr. 25/2014 privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor pe teritoriul României, cu modificările şi completările ulterioare, condiţii potrivit cărora:

"noul aviz de angajare se eliberează unui alt angajator cu îndeplinirea condiţiilor generale prevăzute de art. 4 şi, după caz, cu îndeplinirea condiţiilor speciale prevăzute la art. 7 sau 9", intimatul făcând trimitere la enumerarea punctuală a documentelor ce ar fi trebuit să însoţească cererea de eliberare al avizului de angajare, astfel:

- pentru îndeplinirea condiţiilor generale prevăzute de art. 4 alin. (1) şi alin. (2) din O.G. nr. 25/2014 privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor pe teritoriul României, societatea angajatoare S.C. A. S.R.L. trebuia depună documentele exemplificate prin art. 6 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) din actul normativ anterior menţionat; în fapt la solicitarea angajatorului au fost depuse doar o parte din acestea, nefiind depus documentul prevăzut de art. 6 alin. (2) şi anume certificatul de atestare fiscală emis de administraţia finanţelor publice în a cărei rază teritorială îşi are sediul social sau profesional ori, după caz, domiciliul angajatorul, privind achitarea obligaţiilor către bugetul de stat la sfârşitul trimestrului încheiat anterior depunerii cererii.

- pentru îndeplinirea condiţiilor speciale prevăzute de art. 7 alin. (1) şi alin. (2) din O.G. nr. 25/2014 privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor pe teritoriul României, societatea angajatoare S.C. A. S.R.L. trebuia depună documentele exemplificate prin art. 8 alin. (1) şi alin. (2) din actul normativ anterior menţionat; în fapt la solicitarea angajatorului nu au fost depuse următoarele documente: organigrama angajatorului cu precizarea funcţiilor ocupate şi vacante; adeverinţa cu privire la forţa de muncă disponibila pentru locul de muncă vacant eliberată cu cel mult 60 de zile anterior depunerii cererii pentru avizul de angajare de agenţia pentru ocuparea forţei de muncă în a cărei rază teritorială îşi are sediul social sau profesional angajatorul; dovada publicării prin mijloace de informare în masă din România a unui anunţ pentru ocuparea locului de muncă vacant; copia procesului-verbal întocmit de angajator din care să rezulte efectuarea selecţiei realizată pentru ocuparea locului de muncă vacant, ca urmare a publicării anunţului precizat anterior, precum şi faptul că străinul pe care angajatorul intenţionează să îl încadreze pe locul de muncă vacant îndeplineşte condiţiile de pregătire profesională şi experienţă în activitate prevăzute de legislaţia în vigoare pentru ocuparea acelui loc de muncă; copia oferta fermă de angajare.

Reclamanţii nu au depus la Biroul pentru Imigrări Vaslui nici decizia de încetare a contractului de munca nr. x/20.02.2023 la fostul angajator S.C. C. S.R.L, pentru a se putea verifica condiţia prevăzuta la art. 17 alin. (5) din O.G. nr. 25/2014, ea fiind depusă direct în faţa instanţei de fond.

Referitor la motivele menţionate de către reclamanţi în susţinerea cererii de recurs, intimatul a susţinut că aceştia au reluat argumentele din cererea de chemare în judecata de la fondul cauzei.

Astfel, recurenţii au arătat că autoritatea pârâtă nu ar fi luat în considerare circumstanţele specifice ale cazului lor: demersurile realizate, buna credinţa, intarzierea termenelor de soluţionare de către autorităţi etc, aşa cum ar cere art. 28 alin. (2)2 din O.G. nr. 25/2014. Or, reclamanţii se află într-o profundă eroare, circumstanţele specifice nu se referă la neîndeplinirea de către solicitant a unor condiţii legale obligatorii şi lipsa depunerii unor documente justificative absolut necesare, aşa cum s-a întâmplat în cazul de faţă, ci au în vedere particularităţile situaţiei unui cetăţean străin care se afla într-o anumită stare de fapt la un moment dat pe teritoriul României. Respectivele aspecte personale invocate de ei (demersurile realizate, buna credinţa etc.) nu sunt recunoscute de legiuitor ca fiind motive de exceptare de la îndeplinirea condiţiilor legale în cadrul legislaţiei specifice regimului juridic al străinilor în România. În plus, reclamanţii nu au adus nicio proba pertinentă care să susţină, în vreun fel, incidenţa respectivelor circumstanţe specifice ale cazului lor asupra modului în care Biroul pentru Imigrări Vaslui trebuia să soluţioneze cererea lor de acordare a avizului de angajare.

În ceea ce priveşte susţinerea recurenţilor că instanţa de fond a analizat ex officio motivele de neacordare a avizului de angajare solicitat, intimatul - pârât a arătat că instanţa analizat, punctual, care sunt condiţiile legale a căror neîndeplinire a condus la decizia de neacordare a avizului de angajare, raportându-le la situaţia de fapt constatată.

În ceea ce priveşte solicitarea reclamanţilor din cadrul capătului de cerere nr. x respectiv obligarea instituţiei pârâte la emiterea avizului de angajare pentru cetăţeanul străin în termen de 10 zile de la rămânerea definitiva a hotărârii instanţei de judecată, această solicitare este nefondată, în raport cu dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Persoana care se considera vătămata poate solicita anularea actului administrativ, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea eventualei pagube, iar nu soluţionarea în continuare, în mod favorabil, a unei cereri depuse în data de 08.03.2023, care a fost deja analizată şi căreia i s-a dat o soluţie legală.

În plus, soluţionarea cererii de acordare a avizului de angajare este un aspect care intră în competenţa exclusivă a Inspectoratului General pentru Imigrări, conform O.U.G. nr. 194/2002 şi O.G. nr. 25/2014.

Referitor la solicitarea reclamanţilor, de obligare la plata cheltuielilor de judecată, intimatul -pârât a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată, având în vedere că emiterea Deciziei contestate s-a făcut în baza tuturor textelor legale invocate mai sus aplicate la situaţia de fapt constatată.

5. Soluţia instanţei de recurs

5.1. Starea de fapt reţinută de prima instanţă

Prin adresa nr. x/28.03.2023, s-a comunicat reclamantei S.C. A. S.R.L., referitor la cererea sa de obţinere a avizului de angajare în muncă - schimbare angajator, pentru B., depusă la data de 08.03.2023, înregistrată sub nr. x că s-a constatat neîndeplinirea condiţiilor de admitere şi s-a decis neacordarea avizului de angajare solicitat. S-a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 17 alin. (1) din O.U.G. nr. 25/2014, art. 17 alin. (4) din O.G. nr. 25/2014 şi art. 17 alin. (5) din O.G. nr. 25/2014.

La momentul formulării cererii de către societatea reclamantă, reclamantul persoană fizică era beneficiarul unei vize tip x valabilă 90 de zile, de la data de 20.12.2022 până la 19.03.2023.

Plângerea prealabilă a societăţii reclamante a fost respinsă prin actul cu nr. x din 19.05.2023, în cuprinsul căruia sunt detaliate aceleaşi motive arătate în actul iniţial.

5.2. Analiza motivelor de casare invocate de recurenţii-reclamanţi şi a apărărilor intimatului-pârât

Apoi, se constată că motivele de recurs pot fi structurate pe două paliere de argumentaţie: pe de o parte, se susţin critici cu privire la greşita aplicare a legii prin considerarea actului atacat ca fiind motivat; pe de altă parte, se susţin critici cu privire la greşita aplicare a legii prin considerarea ca nefiind îndeplinite condiţiile de admitere a cererii formulate de reclamanţi.

Înalta Curte va analiza mai întâi critica referitoare la nemotivarea deciziei de respingere atacate.

Cu privire la acest aspect, prima instanţă a reţinut că, în soluţionarea plângerii prealabile, motivele de respingere sunt explicitate pe larg, iar reclamanţii nu le-au combătut în vreun fel, punctual; că reclamanţii nu au susţinut în vreun moment că ar fi depus actele imputate a fi lipsit.

Motivarea actului administrativ poate fi privită ca o garanţie a respectării legii şi a ocrotirii drepturilor cetăţeneşti deoarece presupune expunerea motivelor de fapt şi de drept care au stat la baza emiterii actului.

Legea fundamentală a ţării consacră dreptul la informaţie, statuând faptul că autorităţile publice sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal. Generalizarea principiului motivării actelor administrative (ca principiu al procedurii administrative) are ca efect garantarea realizării efective a dreptului la o bună administraţie.

Motivarea aduce beneficii atât persoanelor cărora se adresează, întrucât acestea pot înţelege motivele pentru care a fost emis actul (iar atunci, dacă destinatarii actului au înţeles considerentele, se pot evita multe acţiuni în contestare), cât şi instanţelor de judecată, deoarece folosirea căilor de atac pentru a contesta un act administrativ este iluzorie dacă motivarea lui nu există.

De altfel, în dreptul Uniunii Europene este recunoscută teza că administraţia are obligaţia de a-şi motiva deciziile. Totodată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului arată însemnătatea principiului liberului acces la justiţie, ca o garanţie a societăţii democratice. În consecinţă, o motivare greşită (din punct de vedere legal) sau insuficientă ar fi echivalentă cu lipsa motivării, atrăgând nevalabilitatea actului respectiv. Obligaţia autorităţii emitente de a motiva actul administrativ constituie o garanţie contra arbitrariului administraţiei publice şi se impune cu deosebire în cazul actelor prin care se modifică ori se suprimă drepturi sau situaţii juridice individuale sau colective.

În concret, în adresa de răspuns, autoritatea pârâtă a arătat exclusiv că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 17 alin. (1), alin. (4) şi alin. (5) din O.G. nr. 25/2014, prin decizia de respingere fiind citate alineatele menţionate ce vor fi analizate separat.

Neîndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 17 alin. (1) din O.G. nr. 25/2014

Conform prevederilor art. 17 alin. (1) din O.G. nr. 25/2014:

"Străinul încadrat în muncă în baza avizului de angajare, cu excepţia celui pentru lucrători sezonieri, poate ocupa un nou loc de muncă, la acelaşi angajator sau la alt angajator, oricând pe perioada de valabilitate a permisului unic ori a Cărţii albastre a UE."

Prin răspunsul la plângerea prealabilă, entitatea pârâtă a precizat că doar străinul, posesor al unui permis unic sau al unei Cărţi albastre UE poate fi încadrat în situaţiile speciale de eliberare a avizului de angajare, iar reclamantul fiind posesor al vizei D/AM şi nu al unuia din documentele specificate anterior, nu îi sunt incidente aceste prevederi, astfel condiţia impusă prin art. 17 alin. (1) nu este îndeplinită.

Prin întâmpinarea la recurs, autoritatea pârâtă a arătat că nu era îndeplinită condiţia prevăzută la art. 17 alin. (1) din O.U.G. nr. 25/2014 privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor în România, arătând în mod clar faptul că numai străinul, posesor al unui permis unic sau al unei Cărţi albastre UE, poate fi încadrat în situaţiile speciale de eliberare a avizului de angajare, în speţă străinul B., fiind posesorul unei vizei D/AM şi nu al unuia din documentele specificate anterior, astfel nefiindu-i incidente aceste prevederi, condiţia impusă prin art. 17 alin. (1) din O.U.G. nr. 25/2014 privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor în România - nu este îndeplinită.

Neîndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 17 alin. (4) din O.G. nr. 25/2014

Conform art. 17 alin. (4) din O.G. nr. 25/2014:

"Noul aviz de angajare se eliberează unui alt angajator cu îndeplinirea condiţiilor generale prevăzute la art. 4 şi, după caz, cu îndeplinirea condiţiilor speciale prevăzute la art. 7 sau 9."

Prin răspunsul la plângerea prealabilă, entitatea petentă a analizat condiţiile de la art. 4 alin. (1) şi (2) şi de la art. 7 alin. (1) şi (2), invocând o serie de înscrisuri care ar fi trebuit depuse.

Prin întâmpinarea la recurs, autoritatea pârâtă a arătat că nu era îndeplinită condiţia prevăzuta la art. 17 alin. (4) O.G. nr. 25/2014 privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor pe teritoriul României, cu modificările şi completările ulterioare, intimatul făcând trimitere la enumerarea punctuală a documentelor ce ar fi trebuit să însoţească cererea de eliberare al avizului de angajare, astfel:

- pentru îndeplinirea condiţiilor generale prevăzute de art. 4 alin. (1) şi alin. (2) din O.G. nr. 25/2014 privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor pe teritoriul României, societatea angajatoare S.C. A. S.R.L. trebuia depună documentele exemplificate prin art. 6 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) din actul normativ anterior menţionat; în fapt la solicitarea angajatorului au fost depuse doar o parte din acestea, nefiind depus documentul prevăzut de art. 6 alin. (2) şi anume certificatul de atestare fiscală emis de administraţia finanţelor publice în a cărei rază teritorială îşi are sediul social sau profesional ori, după caz, domiciliul angajatorul privind achitarea obligaţiilor către bugetul de stat la sfârşitul trimestrului încheiat anterior depunerii cererii.

- pentru îndeplinirea condiţiilor speciale prevăzute de art. 7 alin. (1) şi alin. (2) din O.G. nr. 25/2014 privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor pe teritoriul României, societatea angajatoare S.C. A. S.R.L. trebuia să depună documentele exemplificate prin art. 8 alin. (1) şi alin. (2) din actul normativ anterior menţionat; în fapt la solicitarea angajatorului nu au fost depuse următoarele documente: organigrama angajatorului cu precizarea funcţiilor ocupate şi vacante; adeverinţa cu privire la forţa de muncă disponibila pentru locul de muncă vacant eliberată cu cel mult 60 de zile anterior depunerii cererii pentru avizul de angajare de agenţia pentru ocuparea forţei de muncă în a cărei rază teritorială îşi are sediul social sau profesional angajatorul; dovada publicării prin mijloace de informare în masă din România a unui anunţ pentru ocuparea locului de muncă vacant; copia procesului-verbal întocmit de angajator din care să rezulte efectuarea selecţiei realizată pentru ocuparea locului de muncă vacant, ca urmare a publicării anunţului precizat anterior, precum şi faptul că străinul pe care angajatorul intenţionează să îl încadreze pe locul de muncă vacant îndeplineşte condiţiile de pregătire profesională şi experienţă în activitate prevăzute de legislaţia în vigoare pentru ocuparea acelui loc de muncă; copia oferta fermă de angajare.

Neîndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 17 alin. (5) din O.G. nr. 25/2014

Conform art. 17 alin. (5) din O.G. nr. 25/2014:

"În situaţiile prevăzute la alin. (1), cu condiţia să nu fi trecut mai mult de un an de la momentul înregistrării contractului individual de muncă încheiat cu angajatorul anterior, ocuparea unui nou loc de muncă la un alt angajator se poate realiza doar în baza acordului scris al angajatorului anterior, document care este depus de noul angajator la Inspectoratul General pentru Imigrări".

Prin răspunsul la plângerea prealabilă, s-a reproşat lipsa vreunui document cu privire la dovada modalităţii în care au încetat relaţiile contractuale de angajare cu fostul angajator.

Prin întâmpinarea la recurs, autoritatea pârâtă a arătat că reclamanţii nu au depus la Biroul pentru Imigrări Vaslui nici decizia de încetare a contractului de munca nr. x/20.02.2023 la fostul angajator S.C. C. S.R.L, pentru a se putea verifica condiţia prevăzuta la art. 17 alin. (5) din O.G. nr. 25/2014, ea fiind depusă direct în faţa instanţei de fond.

Înalta Curte constată că este fondată critica recurenţilor referitoare la greşita aplicare a legii de către prima instanţă prin respingerea criticilor care invocau nemotivarea deciziei de respingere a cererii.

Astfel, în mod evident, prin răspunsul la plângerea prealabilă, pârâtul a completat motivarea actului administrativ atacat, care era eliptică şi neclară, nereieşind în concret care au fost lipsurile efective ale documentaţiei cererii reclamanţilor.

Aceste lipsuri sunt evidenţiate în mod explicit pentru prima dată prin răspunsul la plângerea prealabilă, însă actul administrativ dedus judecăţii şi care învesteşte instanţa de contencios administrativ cu un control de legalitate şi temeinicie (instanţa de fond) este decizia de respingere.

Astfel, fără a preciza în concret ce condiţii generale/speciale nu au fost respectate de către noul angajator, pârâtul s-a rezumat la a motiva decizia de neacordare a avizului de angajare prin enumerarea acestor dispoziţii legale. Art. 4 din ordonanţă prevede la alin. (2) mai multe condiţii generale pentru eliberarea avizului de angajare, însă, în concret, pârâtul nu a precizat prin actul administrativ atacat care dintre acestea nu au fost respectate de către noul angajator sau daca niciuna dintre acestea nu a fost respectată de către acesta. O motivare deficitară nu poate fi completată prin emiterea unui alt act ca urmare a criticilor formulate de recurenţi prin plângerea prealabilă.

Pârâtul nu a prezentat motivele de fapt şi de drept pentru care consideră că nu sunt îndeplinite condiţiile generale prevăzute de art. 4 alin. (2) din O.G. nr. 25/2014 şi condiţiile speciale prevăzute de art. 7 alin. (2)/art. 9 din aceeaşi ordonanţă, astfel încât să aibă o reprezentare reală a motivelor pentru care avizul de angajare nu a fost acordat.

Astfel, primele două motive de refuz invocate prin decizia de respingere sunt insuficient motivate, iar cel de-al treilea este inaplicabil reclamantului, în considerarea faptului că acestuia i-a încetat contractul individual de muncă încheiat cu fostul angajator din iniţiativa angajatorului, astfel că nu sunt aplicabile în cauză condiţiile prevăzute de art. 17 alin. (5) din O.G. nr. 25/2014.

Prin urmare, fiind fondat motivul de nulitate a actului administrativ constând în nemotivarea actului, nu se mai impune verificarea celorlalte critici formulate de către recurenţi cu privire la fondul cauzei.

Pe de altă parte, faţă de capătul de cerere având ca obiect emiterea avizului de angajare de către instanţă, Înalta Curte constată că este prematur formulat; prevederile art. 18 din Legea contenciosului administrativ permit instanţei să verifice temeinicia şi legalitatea unui act administrativ dpar în măsura în care organul administrativ şi-a manifestat voinţa în mod complet, prin motivarea actului; în lipsa unei motivări adecvate, nefiind certă modalitatea de exprimare a voinţei organului administrativ, instanţa de judecată nu este abilitată să dispună cu privire la emiterea în sine a actului, organul administrativ competent fiind obligat să reemită actul cu respectarea legii din perspectiva motivării acestuia.

5.3. Temeiul procesual al soluţiei date recursului

Pentru aceste motive, în temeiul art. 497 raporta tla art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de recurenţii-reclamanţi; va casa sentinţa recurată şi, rejudecând, va admite în parte acţiunea formulată de reclamanţi; va anula decizia de neacordare a avizului de angajare comunicat prin adresa nr. x/28.03.2023 şi va respinge capătul de cerere referitor la emiterea avizului de angajare pentru reclamantul B., ca prematur formulat.

Faţă de culpa procesuală a intimatului-pârât, în temeiul art. 451 alin. (1) din C. proc. civ., îl va obliga pe intimatul - pârât Inspectoratul General pentru Imigrări - Biroul pentru Imigrări Vaslui la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru achitată la fond şi în recurs, în favoarea recurenţilor - reclamanţi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de recurenţii-reclamanţi B. şi S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 192/2023 din data de 20 iunie 2023 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:

Admite în parte acţiunea formulată de reclamanţii B. şi S.C. A. S.R.L..

Anulează decizia de neacordare a avizului de angajare comunicat prin adresa nr. x/28.03.2023.

Respinge capătul de cerere referitor la emiterea avizului de angajare pentru reclamantul B., ca prematur formulat.

Obligă intimatul - pârât Inspectoratul General pentru Imigrări - Biroul pentru Imigrări Vaslui la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru achitată la fond şi în recurs, în favoarea recurenţilor - reclamanţi.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 26 septembrie 2023.