Revision for contradictory judgments: one-month filing deadline starts from finality date, not notification of decision

Şedinţa publică din data de 26 septembrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, revizuentul A. a solicitat revizuirea sentinţei civile nr. 872/CA/06.11.2020 a Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv existenţa unei hotărâri definitive potrivnice, care încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile definitive nr. 145/CA/25.02.2021 pronunţată de Tribunalul Braşov în dosarul nr. x/2020 şi autoritatea provizorie de lucru judecat a sentinţei civile nr. 553/CA/02.06.2021 pronunţată în dosarul nr. x/2020.

Revizuentul a precizat că motivul de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. are rolul de a asigura un remediu pentru îndreptarea unor situaţii juridice prin care s-au realizat dezlegări diferite şi contradictorii a aceloraşi stări de fapt, eliminarea unor erori judiciare produse prin hotărâri judecătoreşti definitive şi diferite, toate acestea pentru a da eficienţă principiului stabilit de art. 6 din C. proc. civ. şi art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil.

2. Decizia ce face obiectul prezentului recurs

Prin Decizia nr. 479/R/2022 din 14 septembrie 2022, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia tardivităţii cererii de revizuire şi a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva sentinţei civile nr. 872/CA/06.11.2020 pronunţată de Tribunalul Braşov în dosarul x/2020, ca tardiv formulată.

3. Recursul

Împotriva Deciziei nr. 479/R/2022 din 14 septembrie 2022 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs revizuentul A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1 şi 5 C. proc. civ.

În motivare, subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., se susţine că, raportat la prevederile art. 513 alin. (1) C. proc. civ., cu aplicarea art. 54 alin. (1) teza 1 din Legea nr. 304/2004, prima instanţă nu a judecat cererea de revizuire în compunerea prevăzută de lege, completul de judecată fiind compus din trei judecători, în loc de un judecător.

Astfel, recurentul a susţinut că a formulat cererea de revizuire împotriva sentinţei civile nr. 872/CA/06.112020 pronunţată de Tribunalul Braşov în dosarul nr. x/2020, judecata fiind în primă instanţă.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul a arătat că intimaţii au formulat întâmpinare prin care au invocat inadmisibilitatea cererii de revizuire, însă, cu ignorarea dispoziţiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., instanţa de judecată nu păşit la punerea în discuţia părţilor a admisibilităţii acesteia şi nu s-a pronunţat în consecinţă.

Din această perspectivă consideră că instanţa a încălcat reguli de procedură care conduc la nulitatea hotărârii pronunţate.

A mai susţinut recurentul că instanţa de revizuire a pus în discuţie din oficiu excepţia tardivităţii formulării cererii, fără ca aceasta să fi fost invocată prin întâmpinare de către intimaţi.

Totodată, instanţa de revizuire a considerat că rămânerea definitivă a hotărârii revizuite s-a produs la data de 18.052022, însă pronunţarea deciziei civile nr. 324 a avut loc prin punerea acesteia la dispoziţia părţilor la grefa instanţei.

Decizia civilă nr. 324 s-a redactat la data de 09.062022 şi a fost comunicată revizuentului la data de 20.06.2022.

În atare condiţii, începerea curgerii termenului prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu poate fi mai devreme de data de 09.062022, dată la care decizia prin care a rămas definitivă sentinţa revizuită a fost pusă la dispoziţia părţilor la grefa instanţei.

În opinia recurentului, prevederile art. 634 alin. (2) C. proc. civ. trebuie interpretate prin coroborarea acestora cu prevederile art. 396 alin. (2), art. 402 şi art. 403 C. proc. civ.

Această interpretare ar trebui să se realizeze, în opinia noastră, în sensul asigurării dreptului părţilor la realizarea unei judecăţi echitabile, justiţia fiind un serviciu public. Suprimarea accesului subsemnatului la o cale de atac prevăzută de lege prin aplicarea şi interpretarea restrictivă a prevederilor legale este de natură să încalce principiul liberului acces la justiţie şi principiul soluţionării echitabile a cauzelor, stabilite în preambulul C. proc. civ.

În susţinerea încălcării dreptului recurentului la acces la justiţie şi la un proces echitabil, a arătat că prin decizia recurată instanţa de revizuire a suprimat şi dreptul la o cale de atac, expres prevăzută de art. 513 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea atacată, iar pentru hotărâri potrivnice calea de atac este recursul, care este de competenţa Completului de 5 judecători.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov în nume propriu şi pentru Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului şi excepţia inadmisibilităţii acestuia.

Excepţiile inadmisibilităţii şi nulităţii au fost respinse de instanţă, astfel cum rezultă din practicaua prezentei decizii.

5. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul declarat de revizuentul A. este nefondat pentru considerentele care urmează:

Primul motiv de casare invocat, respectiv cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., are în vedere nelegala alcătuire a instanţei.

Din perspectiva acestui caz, recurentul a învederat o pretinsă greşită compunere a completului care a judecat cererea sa de revizuire, raportată, în opinia sa, la un număr necorespunzător de judecători.

În mod eronat, însă, susţine recurentul că, la soluţionarea cererii sale de revizuire, completul trebuia să fie compus din acelaşi număr de judecători ca şi la instanţa ce a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se solicită, în speţă, dintr-un singur judecător.

Acest motiv de casare este nefondat pentru următoarele considerente:

Revizuirea soluţionată prin hotărârea atacată în cauză a fost formulată în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocându-se existenţa unor hotărâri potrivnice.

În recurs se invocă faptul că deşi hotărârea atacată cu revizuire a fost pronunţată de un judecător, în primă instanţă, revizuirea a fost soluţionată de trei judecători, ignorându-se dispoziţiile art. 54 din Legea nr. 304/2004. Cu alte cuvinte se susţine că revizuirea fiind o cale de atac de retractare ar trebui judecată de un complet format din acelaşi număr de judecători precum cel care a pronunţat hotărârea atacată prin cererea de revizuire.

Specific căilor de atac de retractare este faptul că se soluţionează chiar de instanţa ce a pronunţat hotărârea atacată şi care vizează retragerea propriei hotărâri şi pronunţarea uneia legale.

Or, potrivit art. 510 alin. (2) prima teză C. proc. civ. "În cazul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8, cererea de revizuire se va îndrepta la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa care a dat prima hotărâre."

Mai mult, legat de soluţiile pe care le poate pronunţa această instanţă, conform art. 513 alin. (4) C. proc. civ., dacă instanţa încuviinţează cererea de revizuire, în cazul hotărârilor definitive potrivnice, va anula cea din urmă hotărâre.

Ca atare, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri nu este o cale de retractare propriu-zisă, întrucât este de competenţa altei instanţe decât cea care a pronunţat hotărârea atacată, şi anume instanţa mai mare în grad faţă de instanţa care a dat prima hotărâre, care nu poate face altceva decât să anuleze cea din urmă hotărâre, acest argument neputând sta, astfel, la baza concluziei că ar trebui judecată de un complet format din acelaşi număr de judecători precum cel care a pronunţat hotărârea atacată prin cererea de revizuire.

De asemenea, nu poate reprezenta un argument în acest sens referirea la prevederile art. 513 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora "cererea de revizuire se soluţionează potrivit dispoziţiilor procedurale aplicabile judecăţii finalizate cu hotărârea atacată", având în vedere că aceste prevederi ale C. proc. civ. nu reglementează compunerea completului de judecată cu un anumit număr de judecători, cu excepţia câtorva dispoziţii speciale din cadrul recursului, de exemplu art. 484 alin. (3) pct. 1 sau art. 493 alin. (1) C. proc. civ.

Normele ce reglementează compunerea completului de judecată se regăsesc în cadrul art. 54 din Legea nr. 304/2004, la care se face referire şi în recurs, dar acestea prevăd doar numărul de judecători pentru judecata în primă instanţă, apel şi recurs, iar nu şi în cazul judecării revizuirilor.

În jurisprudenţa C. proc. civ. de la 1865 (de exemplu, decizia nr. 2093 din 28 mai 2002, secţia civilă, CSJ), cod unde se reglementa în cadrul art. 326 alin. (1) că cererea de revizuire se judecă potrivit dispoziţiilor prevăzute pentru cererea de chemare în judecată, pentru a se ajunge la concluzia că soluţionarea cererii de revizuire pentru contrarietate de hotărâri formulată împotriva unei hotărâri pronunţate în recurs a fost în mod greşit soluţionată de un singur judecător, s-a reţinut că, întrucât revizuirea pentru contrarietate de hotărâri, prevăzută în art. 322 pct. 7 din C. proc. civ., este de competenţa de soluţionare a unei instanţe superioare, în cazul judecării acestei revizuiri de către un singur judecător ar fi încălcat principiul potrivit căruia la instanţa superioară completul de judecată se formează cu un judecător în plus faţă de cel care a pronunţat hotărârea atacată.

Nu este lipsit de importanţă nici faptul că, în condiţiile în care această alcătuire este una ce ilustrează includerea în completul de judecată a unui număr de judecători mai mare decât cel ce este specific judecăţii în primă instanţă, iar decizia asupra cererii de revizuire a fost adoptată de Curtea de apel cu votul unanim al celor cei trei judecători - membri ai completului, prin prisma principiului general cine poate mai mult poate şi mai puţin (qui potest plus, potest minus), Înalta Curte apreciază că nu există temei spre a reţine incidenţa în cauză a motivului de casare reglementat prin art. 488 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., pentru că finalitatea acestei norme este aceea de a asigura respectarea cerinţelor minimale imperative de alcătuire a instanţei.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că şi acesta este nefondat.

Curtea de Apel Braşov a invocat din oficiu excepţia tardivităţii cererii de revizuire, care potrivit art. 248 C. proc. civ. are prioritate de soluţionare în raport cu dezbaterile asupra admisibilităţii cererii de revizuire.

Înalta Curte reţine că potrivit art. 513 alin. (1) C. proc. civ. o cerere de revizuire "se soluţionează potrivit dispoziţiilor procedurale aplicabile judecăţii finalizate cu hotărârea atacată", astfel că în condiţiile art. 248 C. proc. civ.,,(1) Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. (2) În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepţii, instanţa va determina ordinea de soluţionare în funcţie de efectele pe care acestea le produc."

Astfel, Curtea de Apel Braşov a stabilit soluţionarea cu prioritate a excepţiei de tardivitate a cererii de revizuire, având a verifica mai întâi dacă a fost respectat termenul legal de promovare a prezentei cereri de revizuire, ca şi condiţie de exercitare a acestei căi extraordinare de atac; admiţând-o, au devenit inutile dezbaterile asupra admisibilităţii cererii de revizuire.

Totodată, Înalta Curte mai constată că revizuentul a fost reprezentat de apărătorul său ales la termenul de judecată din data de 14 septembrie 2022, când instanţa a invocat din oficiu excepţia tardivităţii cererii de revizuire, excepţie pe care a pus-o în discuţia părţii, reţinând apoi cauza în pronunţare pe acest aspect.

În ceea ce priveşte argumentele recurentului referitoare la soluţia de admitere a excepţiei tardivităţii şi respingere a cererii de revizuire ca tardiv formulată, Înalta Curte le apreciază, de asemenea, a fi nefondate.

Potrivit dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., "Termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti: 8. în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri."

În cauză, revizuentul a solicitat revizuirea sentinţei civile nr. 872 din 06.11.2020, pronunţată de Tribunalul Braşov, în dosarul nr. x/2020, definitivă prin decizia civilă nr. 324 din 18.05.2022 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, întrucât aceasta ar încălca autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 145/25.02.2021 pronunţată de Tribunalul Braşov, definitivă prin decizia civilă nr. 333/18.05.2021 a Curţii de Apel Braşov.

Cererea de revizuire formulată de revizuentă a fost înregistrată la Curtea de Apel Braşov la data de 08.07.2022, conform datei menţionate în ştampila registraturii instanţei aplicată pe cerere- dosarul de revizuire.

Calculul termenelor procedurale se realizează în conformitate cu prevederile art. 181 alin. (1) C. proc. civ.:

"3. când termenul se socoteşte pe săptămâni, luni sau ani, el se împlineşte în ziua corespunzătoare din ultima săptămână ori lună sau din ultimul an. Dacă ultima lună nu are zi corespunzătoare celei în care termenul a început să curgă, termenul se împlineşte în ultima zi a acestei luni." De asemenea, alin. (2) al aceluiaşi text de lege dispune:

"Când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungeşte până în prima zi lucrătoare care urmează."

Făcând aplicarea dispoziţiilor legale anterior menţionate la speţa dedusă judecăţii, reiese că decizia instanţei de revizuire este legală, având în vedere că data la care a rămas definitivă sentinţa civilă nr. 872 din 06.11.2020, pronunţată de Tribunalul Braşov, este data pronunţării Deciziei nr. 324 din 18.05.2022 a Curţii de Apel Braşov, astfel încât termenul de o lună prevăzut de dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu a fost respectat de către revizuent, aceasta depunând cererea de revizuire la data de 08.07.2022, cu încălcarea termenului stipulat în acest sens.

Se mai invocă de către recurent şi încălcarea de către instanţa de revizuire a normelor de procedură a căror sancţiune atrage nulitatea absolută a hotărârii, prin blocarea accesului la calea de atac a recursului odată cu inserarea greşită în dispozitivul hotărârii atacate a menţiunii "definitivă".

Înalta Curte constată că menţiunea din dispozitivul Deciziei nr. 479/R/2022 din 14 septembrie 2022 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, în sensul că aceasta este definitivă, nu împiedică partea în a declara calea de atac prevăzută de lege, ceea ce s-a şi întâmplat în speţă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva Deciziei nr. 479/R/2022 din 14 septembrie 2022 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 26 septembrie 2023.