Appeal against final judgment on tax re-examination rejected as inadmissible for lack of legal remedy
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as inadmissible, thereby upholding the Court of Appeal's final decision and leaving the lower court rulings in force. The dispute concerned a challenge to a refusal of re-examination of judicial stamp tax in an administrative litigation matter, which the appellant had pursued through a series of procedural steps including a motion for revision. The decisive legal basis was the principle of legality and the scope of appellate jurisdiction under the Civil Procedure Code, specifically Articles 483 and 634, which establish that judgments rendered in first instance without the right to appeal or final judgments are not susceptible to ordinary appeal (recurs), making the appellant's attempt to challenge a definitive judgment procedurally inadmissible regardless of the merits.
Legislator headnote
AI generatedart. 248 alin. (1) C. proc. civ, art. 457 alin. (1) C. proc. civ, art. 483 C. proc. civ, art. 483 alin. (1) C. proc. civ, art. 7 din C. proc. civ, art. 496 alin. (1) din C. proc. civ; Appeal against final judgment on tax re-examination rejected as inadmissible for lack of legal remedy: În considerarea dispoziţiilor prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte analizând condiţiile de admisibilitate ale cererii de recurs, va respinge cererea de faţă, ca inadmisibilă.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 26 septembrie 2023
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin încheierea de şedinţă din data de 10.02.2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019 a fost respinsă cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru formulată de petentul A..
Împotriva acestei încheieri, petentul-contestator A. a formulat contestaţie în anulare, înregistrată sub nr. x/2022 la data de 18.04.2022.
Prin decizia civilă nr. 1627/02.06.2022 pronunţată în dosarul x/2022, Curtea de Apel Bucureşti a respins contestaţia în anulare formulată de către contestatorul A. împotriva încheierii de şedinţă din 10.02.2022 pronunţată în dosarul nr. x/2019, ca inadmisibilă.
Împotriva deciziei civile nr. 1627/02.06.2022 în dosarul nr. x/2022, A. a formulat cerere de revizuire.
2. Hotărârea ce face obiectul prezentului recurs
Prin decizia civilă nr. 2282 din 27 septembrie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A., împotriva deciziei civile nr. 1627/02.06.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva deciziei civile nr. 2282 din 27 septembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs revizuentul A..
4. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra cererii de recurs
În considerarea dispoziţiilor prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte analizând condiţiile de admisibilitate ale cererii de recurs, va respinge cererea de faţă, ca inadmisibilă.
Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.:
"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.", iar potrivit art. 129 din Constituţia României:
"Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."
Totodată, se va avea în vedere că sfera hotărârilor supuse căii de atac a recursului este determinată de dispoziţiile art. 483 C. proc. civ.
Din cuprinsul textelor de lege menţionate anterior rezultă că părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.
Înalta Curte constată că hotărârea ce face obiectul recursului, respectiv decizia civilă nr. 2282 din 27 septembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a fost pronunţată în soluţionarea cererii de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 1627/02.06.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, prin care s-a respins contestaţia în anulare formulată de către contestatorul A. împotriva încheierii de şedinţă din 10.02.2022 pronunţată în dosarul nr. x/2019, ca inadmisibilă.
Decizia civilă nr. 2282 din 27 septembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal este definitivă şi nu putea fi atacată cu recurs.
Prin urmare, recursul declarat de recurentul A. priveşte o hotărâre cu caracter definitiv, potrivit art. 634 alin. (1) şi alin. (2) din C. proc. civ., republicat, care nu face parte din categoria hotărârilor susceptibile de recurs în sensul art. 483 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia:
"Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".
Cu alte cuvinte, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţia României arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.
Recunoaşterea unor căi de atac, în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalităţii, consacrat expres de dispoziţiile art. 7 din C. proc. civ., precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor.
Or, normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României, neobservarea acestora fiind sancţionată cu nulitatea hotărârii judecătoreşti pronunţate cu nesocotirea lor.
Pentru considerentele expuse şi în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurentul-pârât A. împotriva deciziei civile nr. 2282 din 27 septembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 26 septembrie 2023.