Compelled sale of municipal property under Law 85/1992: non-owner branch lacks passive procedural capacity to alienate assets
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's recourse, leaving the Court of Appeal's decision res judicata, which had rejected the claim due to the defendant's lack of passive procedural capacity. The case involved a civil action under Law No. 85/1992, where the plaintiff sought to compel a company branch to sell an apartment in which the plaintiff held tenancy rights; while the first instance court granted the claim, the appellate court overturned this, finding that the specific branch sued was merely an administrator of the property and not the owner. The final ruling confirmed that the entity with the right of property was the parent company, not the branch, and therefore the branch lacked the legal standing to enter into a sale and purchase agreement, as a non-owner administrator cannot alienate assets under its management. </think> The High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's recourse, leaving the Court of Appeal's decision in force, which rejected the plaintiff's claim due to the defendant's lack of passive procedural capacity. The dispute concerned a civil action to compel the sale of an apartment based on tenancy rights under Law No. 85/1992; while the first instance court ordered the sale, the appellate court reversed this, finding that the sued entity was merely a branch holding administrative rights and was not the property owner. The Supreme Court confirmed that because the branch did not hold title to the property, it lacked the legal standing to enter into a sale and purchase agreement, as a non-owner administrator cannot alienate assets under its management.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 C. proc. civ; Compelled sale of municipal property under Law 85/1992: non-owner branch lacks passive procedural capacity to alienate assets: The case involved a civil action under Law No. 85/1992, where the plaintiff sought to compel a company branch to sell an apartment in which the plaintiff held tenancy rights; while the first instance court granted the claim, the appellate court overturned this, finding that the specific branch sued was merely an administrator of the property and not the owner. The final ruling confirmed that the entity with the right of property was the parent company, not the branch, and therefore the branch lacked the legal standing to enter into a sale and purchase agreement, as a non-owner administrator cannot alienate assets under its management. </think> The High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's recourse, leaving the Court of Appeal's decision in force, which rejected the plaintiff's claim due to the defendant's lack of passive procedural capacity. The dispute concerned a civil action to compel the sale of an apartment based on tenancy rights under Law No. 85/1992; while the first instance court ordered the sale, the appellate court reversed this, finding that the sued entity was merely a branch holding administrative rights and was not the property owner. The Supreme Court confirmed that because the branch did not hold title to the property, it lacked the legal standing to enter into a sale and purchase agreement, as a non-owner administrator cannot alienate assets under its management.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedCited in the dispositive reasoning section as the procedural basis for determining whether the appeal could lead to the cassation of the challenged judgment.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 22 octombrie 2003, reclamanta B.M., a chemat în judecată pe pârâta SC B.T.T. SA, sucursala Costinești, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate calitatea sa de chiriaș a apartamentului situat în Costinești și obligarea pârâtei la încheierea contractului de vânzare cumpărare a apartamentului în condițiile Legii nr. 85/1992, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 319 din 23 februarie 2004, Judecătoria Mangalia, a admis acțiunea reclamantei, a constatat calitatea de chiriaș a reclamantei pentru apartamentul din Costinești și a obligat pe pârâtă să încheie contractul de vânzare cumpărare în condițiile Legii nr. 85/1992, cu 3.142.000 lei cheltuieli de judecată.
Curtea de Apel Constanța, prin decizia civilă nr. 215 din 17 iunie 2004, a admis apelul pârâtei, a schimbat sentința civilă de mai sus, în sensul că, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei și a respins acțiunea reclamantei ca fiind formulată, împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, menținând restul dispozițiilor.
Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătorești, reclamanta a declarat recurs, solicitând, în esență, admiterea acțiunii sale așa cum a fost formulată, întrucât aprobarea pentru vânzarea locuințelor a fost dată de SC B.T.T. SA București, prin hotărârea A.G.A. din 1 aprilie 2000.
Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Examinând susținerile reclamantei, în raport de actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, se constată că acestea nu sunt de natură a conduce la casarea hotărârii atacate în condițiile art. 304 C. proc. civ.
În speță, se constată că titularul dreptului de proprietate asupra apartamentului în litigiu este SC B.T.T. SA București, situație în care acțiunea prin care s-a solicitat obligarea SC B.T.T. SA, sucursala Costinești, la vânzarea respectivului apartament, a fost îndreptată împotriva unei persoane care nu are calitate procesuală pasivă, neputând participa la raportul juridic de vânzare a cărui încheiere s-a solicitat.
Cum, este necontestat că pârâta SC B.T.T. SA Costinești, deține numai administrarea imobilului și nu și proprietatea, soluția instanței de apel care a constatat că această parte nu poate fi obligată să încheie un contract de vânzare cumpărare este corectă, întrucât nefiind proprietară nu poate dispune înstrăinarea bunurilor aflate în administrarea sa.
În consecință, recursul reclamantei fiind nefondat va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta B.M., împotriva deciziei nr. 215/ COM din 17 iunie 2004 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 10 mai 2005.