Audiovisual fines upheld; viewer lacks standing to contest sanction, damages denied

Şedinţa publică din data de 26 septembrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 10.10.2019 reclamanţii A. şi B., personal si în calitate de părinţi adoptivi ai minorei C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL NATIONAL AL AUDIOVIZUALULUI:

- în baza art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, anularea în parte, exclusiv cu privire la sancţiunea aplicată şi cu privire la modalitatea de individualizare a sancţiunii, a Deciziei Consiliului Naţional al Audiovizualului nr. 814/12.09.2019 (publicată la data de 20.09.2019);

- în baza art. 18 alin. (1) - (6) din Legea nr. 554/2004, obligarea Consiliului Naţional al Audiovizualului să soluţioneze în integralitate sesizarea nr. x/30.07.2019, să analizeze toate faptele indicate şi să aplice sancţiunile prevăzute de art. 90 din Legea nr. 504/2002 pentru fiecare încălcare în parte a drepturilor reclamanţilor şi ale fiicei lor minore şi pentru fiecare emisiune în parte în care au fost încălcate drepturile;

- în baza art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, obligarea Consiliului Naţional al Audiovizualului la plata despăgubirilor morale în cuantum de 900.000 RON (câte 300.000 RON pentru fiecare reclamant şi minoră);

- în baza art. 18 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 554/2004, obligarea Consiliului Naţional al Audiovizualului la executarea hotărârii judecătoreşti în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă şi obligarea la plata de penalităţi pentru fiecare zi de întârziere de 1.000 RON/zi.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 383 din 16 martie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor A. şi B. în ceea ce priveşte capătul de cerere privind anularea în parte a Deciziei CNA nr. 814/12.09.2019 şi a respins acest capăt de cerere ca fiind formulat de persoane fără calitate procesuală activă; a respins cererea promovată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL NATIONAL AL AUDIOVIZUALULUI, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţi A. şi B., în nume propriu şi în calitate de reprezentanţi legali ai minorei C., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., solicitând, în principal, admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, iar în subsidiar, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

Motivele de recurs invocate de recurenţii-reclamanţi au fost încadrate pe dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 5 şi 8 C. proc. civ. invocându-se nelegalitatea sentinţei de fond atât în ceea ce priveşte soluţia dată pe excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor vizând capătul de acţiune având ca obiect anularea Deciziei CNA nr. 814/2019 cât şi în ceea ce priveşte soluţia de respingere a acţiunii inclusiv în ceea ce priveşte capătul de acţiune privind despăgubirile solicitate de la autoritatea pârâtă.

În raport de dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 5 C. proc. civ. se invocă încălcarea normelor de procedură de către prima instanţă în sensul că a existat o denegare de dreptate şi o încălcare a drepturilor ca persoană vătămată la acces la justiţie faţă de dispoziţiile art. 5542004.

Se susţine faptul că prima instanţă a apreciat nelegal asupra activităţii autorităţii-pârâte în sensul că ar fi exceptată de la controlul judecătoresc fiind încălcate dispoziţiile art. 95 şi 951 din Legea nr. 504/2022 şi dispoziţiile art. 1 şi 8 din Legea nr. 554/2004.

Se invocă denegarea de dreptate atât în ceea ce priveşte admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantelor cât şi în ceea ce priveşte nelegalitatea sentinţei atacate sub aspectul neanalizării de către prima instanţă a pretinsei posbilităţii a autorităţii pârâte în a analiza reclamaţia recurenţilor sub toate aspectele şi a aplica în consecinţă sancţiuni corespunzătoare şi adecvate pentru toate persoanele juridice implicate în calitate de radiodifuzori.

Iar plecând de la această premisă a neanalizării faptei ilicite reclamate respectiv pasivitatea autorităţii se invocă denegarea de dreptate cu privire la soluţionarea capătului de cerere privind despăgubirile solicitate.

În raport de dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. se invocă nelegalitatea sentinţei de fond respectiv interpretarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material de către prima instanţă.

În ceea ce priveşte admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale a recurenţilor-reclamanţi se invocă interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 3 art. 19, art. 93 alin. 3 din Legea audiovizualului. Se susţine faptul că recurenţii-reclamanţi au calitatea procesuală activă de a contesta Decizia CNA nr. 814/12.09.2019 cu privire la sancţiunea aplicată radiodifuzorului, fiind persoana pretins vătămată prin aplicarea unei sancţiunii necorespunzătoare - prea mică în raport de aspectele sesizate şi verificate de autoritatea pârâtă.

Se susţine existenţa calităţii procesuale active în raport de drepturile vătămate ale reclamanţilor drepturi vătămate de autoritate care nu a asigurat protejarea demnităţii umane a dreptului la propria imagine şi protejarea minorilor.

În ceea ce priveşte soluţia de respingere în rest a acţiunii ca neîntemeiată se invocă interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 1, 2 şi 8 din Legea nr. 554/2004 de către instanţa de fond, sub două aspecte.

Primul vizează analiza refuzului nelegal al autorităţii de a analiza sesizarea reclamanţilor sub aspectele prima instanţă apreciind nelegal asupra pasivităţii autorităţii.

Al doilea aspect priveşte soluţionarea nelegală a cererii de despăgubiri, calificată nelegal de instituţia ca fiind cerere subsidiară şi respinsă ca atare. Se susţine caracterul de sine stătător al cererii de despăgubiri în raport de dispoziţiile art. 18 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 şi de dispoziţiile art. 1349 C. civ. deoarece pasivitatea autorităţii reprezintă conduită ilicită care a determinat producerea de prejudicii.

Se solicită admiterea recursului casarea sentinţei atacate în principal casarea cu trimitere spre rejudecare şi în subsidiar rejudecarea în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată.

La dosar intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul declarat în raport de motivele de casare invocate, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat în cauză nefiind îndeplinite condiţiile cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

Aspectele de nelegalitate invocate în cadrul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 C. proc. civ. nu sunt fondate.

În cauză nu poate fi reţinută denegarea de dreptate încălcarea accesului la justiţie prin pretinsul refuz al instanţei de analiza sesizarea reclamanţilor sub toate aspectele şi de a analiza legalitatea deciziilor emise de autoritate în condiţiile art. 95 şi 951 din Legea audiovizualului.

Curtea constată că prima instanţă a analizat corect şi motivat toate susţinerile reclamanţilor - recurenţi şi a constatat că autoritatea a soluţionat sesizarea din 30.07.2019 apreciind sancţiunile prevăzute de art. 90 din Legea nr. 504/2002 pentru fiecare încălcare reţinută ca atare.

Nu se poate reţine o denegare de dreptate în sensul solicitat de recurenţii-reclamanţi, prima instanţă analizând punctual acţiunea formulată şi constatând corect în sensul că autoritatea şi-a îndeplinit obligaţiile legale de a soluţiona sesizarea reclamanţilor.

Excede competenţa instanţei de contencios administrativ de a impune autorităţii competente modul în care să fie soluţionate sesizarea pe faptele reţinute ca ÎNCĂLCĂRI ALE Legii nr. 504/2002 şi ale Codului audiovizualului.

În legătură cu acest aspect, prin Decizia nr. 12/2013 referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a unor prevederi din Legea audiovizualului (art. 6 alin. (4), art. 10 alin. (2), art. 15 alin. (5), art. 17 alin. (1) lit. d) şi e), art. 88 alin. (1), art. 91 şi ale art. 931 din Legea audiovizualului nr. 504/2002), Curtea Constituţională a constatat că "dispoziţiile de lege criticate garantează accesul liber la justiţie, astfel că, prezentă în faţa unei instanţe judecătoreşti, independente, imparţiale şi instituite de lege, persoana interesată beneficiază de toate garanţiile specifice dreptului la un proces echitabil."

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. este nefondat aspectele de nelegalitate invocate cu privire la soluţionarea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a recurenţilor-reclamanţi şi a fondului cauzei nefiind reţinute, prima instanţă interpretând şi apreciind corect normele de drept material incidente.

În mod legal prima instanţa admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor în ceea ce priveşte solicitarea de anulare a Deciziei CNA nr. 814/din 12,06.2019 având în vedere caracterul de excepţie al actelor administrative emise în baza Legii nr. 504/2022, lege cu caracter special care se aplică cu prioritate faţă de dispoziţiile Legii nr. 554/2004. În mod corect a apreciat prima instanţă în sensul că actele administrative prin care se aplică sancţiuni pot fi contestate doar de persoana sancţionată, respectiv de radiodifuzor.

Faptul că dispoziţiile art. 93 alin. 3 din Legea nr. 504/2002, nu prevăd expres această limitare nu presupune existenţa dreptului unei alte persoane de a interveni în raportul contravenţional de răspundere dintre autoritate şi persoana sancţionată în baza Legii nr. 504/2002.

În acest sens există practică consolidată la nivelul ÎCCJ concretizată în cazul recurenţilor prin decizii definitive pronunţate în dosarul nr. x/2019 şi y/2019.

În ceea ce priveşte fondul cauzei în mod corect prima instanţă a analizat critica reclamanţilor privind pasivitatea autorităţii ca fiind un refuz nejustificat de soluţionare în sensul art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004 şi a concluzionat că nu sunt îndeplinite condiţiile unui exces de putere din partea autorităţii în sensul nesoluţionării sesizării din 30.07.2019.

Intimata ca autoritate competentă a soluţionat sesizarea recurenţilor sancţionând faptele reţinute ca repreezentând încălcări ale Legii nr. 504/2002 şi ale Codului audiovizualului.

În mod corect prima instanţă a apreciat că în cauză nu există o pasivitate a autorităţii în a-şi exercita atribuţiile legale, neexistând o faptă ilicită a autorităţii de natură a produce un prejudiciu reclamanţilor.

Plecând de la această premisă în mod corect prima instanţă a aplicat dispoziţiile art. 18 alin. 1 şi (3) din Legea nr. 554/2004 stabilind caracterul subsidiar al cererii de despăgubiri faţă de solicitarea constatării refuzului nejustificat respectiv a posibilităţii autorităţii ca pretins atitudine culpabilă cauzatoare de prejudicii.

Având în vedere dispoziţiile speciale ale art. 18 din Legea nr. 554/2004 cererea de despăgubiri are caracter subsidiar cererii având ca obiect constatarea refuzului nejustificat al autorităţii de a analiza sub toate aspectele sesizarea recurenţilor. În lipsa existenţei faptei ilicite, a inexistenţei unui exces de putere şi a neîndeplinirii condiţiilor existenţei unui refuz nejustificat nu pot fi acordate despăgubiri în baza normei speciale, respectiv în baza art. 18 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, în mod legal fiind respinsă solicitarea recurenţilor reclamanţi de acordare a daunelor.

Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 497 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menţinând ca legală sentinţa pronunţată de instanţa de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A. şi B., în nume propriu şi în calitate de reprezentanţi legali ai minorei C. împotriva sentinţei civile nr. 383 din 16 martie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 26 septembrie 2023.