Nullity of appeal for failure to substantiate illegality grounds in challenge to state real estate domain transfer

Şedinţa publică din data de 26 septembrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 06.02.2020, astfel cum a fost precizată, reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Regia Autonomă "Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat", a formulat cerere în anularea actelor normative emise de Guvernul României prin care a solicitat instanţei să constate: nelegalitatea Hotărârii de Guvern nr. 854/2000 privind organizarea şi funcţionarea RAAPPS, cu referire la Anexa 4 prin care se trec unele imobile din domeniul public al statului în domeniul privat al statului; nelegalitatea Hotărârii de Guvern nr. 533/2002 cu referire la Anexa 4, prin care se trec unele imobile din domeniul public al statului în domeniul privat al statului, întrucât nu se respectă dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 24/2000, nefiind fundamentată şi argumentată corespunzător soluţia de scoatere din domeniul public a imobilelor; nelegalitatea Hotărârii de Guvern nr. 265/2005 cu referire la Anexa 2 prin care se trec unele imobile din domeniul public al statului în domeniul privat al statului, întrucât nu se respectă dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 24/2000, nefiind fundamentată şi argumentată corespunzător soluţia de scoatere din domeniul public a imobilelor; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, în conformitate cu dispoziţiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ.

Regia Autonomă "Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat" (R.A. A.P.P.S.) a formulat cerere de intervenţie accesorie în interesul pârâtului Guvernul României, arătând că hotărârile de guvern a căror anulare se solicită în prezenta cauză, se referă la organizarea şi funcţionarea R.A. A.P.P.S.

Prin încheierea de şedinţă din 24.03.2021 instanţa a respins ca neîntemeiate excepţiile netimbrării cererii de chemare în judecată, lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a reclamantei, lipsei dovezii calităţii de reprezentant, lipsei de interes, lipsei calităţii procesuale active, inadmisibilităţii şi tardivităţii acţiunii, invocate de pârâtul Guvernul României, pentru motivele arătate în cuprinsul acestei încheieri.

Prin încheierea de şedinţă din 23.06.2021, instanţa a dispus introducerea în cauză a Regiei Autonome "Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat" în calitate de pârâtă, în temeiul art. 78 alin. (2) C. proc. civ. şi art. 161 din Legea nr. 554/2004.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 92 din 26 ianuarie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţiile lipsei dovezii calităţii de reprezentant, nulităţii cererii de chemare în judecată şi lipsei de interes, invocate de pârâta Regia Autonomă "Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat", ca neîntemeiate; a respins cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, formulată de către reclamanta S.C. A. S.R.L, în contradictoriu cu pârâţii GUVERNUL ROMÂNIEI şi REGIA AUTONOMĂ "ADMINISTRAŢIA PATRIMONIULUI PROTOCOLULUI DE STAT", ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar CII B., susţinând că hotărârea este netemeinică şi nelegală, dată cu aplicarea şi interpretarea greşită a legii, precum cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

A solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

Recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6, 7 şi 8 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă RAPPS a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului. Excepţia nulităţii recursului a fost invocată şi de către intimatul-pârât Guvernul României prin notele scrise, depuse la dosar la data de 02.08.2023.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia nulităţii cererii de recurs, excepţie invocată de intimata-pârâtă RAPPS prin întâmpinare, Înalta Curte apreciază că excepţia este întemeiată, urmând să constate nulitatea recursului reclamantei, în considerarea argumentelor ce succed:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

De asemenea, conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.:

"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488", motive de nelegalitate enumerate, prin urmare, cu caracter limitativ în cuprinsul acestui articol.

Aşadar, recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de prevederile art. 488 C. proc. civ.

Această normă imperativă instituie în sarcina recurentului obligaţia de a indica şi dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 din C. proc. civ., atrage, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ, sancţiunea nulităţii recursului.

Astfel, condiţia legală a încadrării motivelor de recurs în cazurile de casare prevăzute la art. 488 din C. proc. civ., precum şi a dezvoltării motivelor, implică determinarea greşelilor anume imputate, o argumentare a criticii în fapt şi în drept, arătarea probelor pe care se bazează.

Textul legal se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Prin urmare, instanţa învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate şi dezvoltate într-o formă concretă şi se referă la una dintre situaţiile prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

În practica judiciară s-a decis că simpla nemulţumire a unei părţi sau a părţilor în litigiu faţă de hotărârea pronunţată nu este suficientă pentru casarea acesteia, partea recurentă având obligaţia să-şi întemeieze recursul pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute în mod expres şi limitativ de lege şi să dezvolte critici subsumate acestora, deoarece simpla indicare a textelor de lege nu echivalează cu motivarea recursului şi nu conduce, implicit, la casarea hotărârii atacate.

În egală măsură, Înalta Curte reţine că recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport cu dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Motivele de recurs sunt instituite, aşadar, prin dispoziţii procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situaţii ce nu au fost avute în vedere de legiuitor şi trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de reglementarea anterioară în care motivele vizau şi netemeinicia acesteia.

În speţă este de observat faptul că, deşi a precizat că recursul se întemeiază pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6, 7 şi 8 din C. proc. civ., recurenta-reclamantă nu a formulat critici de nelegalitate la adresa hotărârii pronunţate de prima instanţă, subsumate motivelor de casare invocate, prin care să arate în ce constă nelegalitatea sentinţei atacate, prin raportare la soluţia pronunţată de curtea de apel ori la argumentele arătate de instanţă în fundamentarea hotărârii.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., care se referă la calitatea redactării hotărârii judecătoreşti şi, mai precis, la o lipsă a motivării sau la o motivare contradictorie sau străină de natura cauzei, Înalta Curte constată că a acesta a invocat formal, recurenta neindicând nici măcar ce ipoteză a acestui motiv de recurs ar fi incidentă.

De asemenea, criticile referitoare la încălcarea autorităţii de lucru judecat prin faptul că instanţa de fond s-ar fi pronunţat asupra excepţiilor invocate prin încheierea din 24.03.2021, nu se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ.

Examinând cererea de recurs formulată în cauză, în ceea de priveşte incidenţa motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., întrucât argumentele prezentate nu se încadrează în motivul de casare invocat, recurenta-reclamantă nu circumstanţiază în niciun mod criticile sale, în sensul că hotărârea primei instanţe este pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material aplicabile cauzei.

O atare critică ar fi presupus, în primul rând, identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei şi apoi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanţa fondului încalcă sau reprezintă o greşită aplicare a acestor norme de drept material, aspecte ce nu se regăsesc, însă, în cuprinsul cererii de recurs.

În aceste condiţii, reţinând caracterul nemotivat al cererii de recurs, având în vedere că recurenta-reclamantă nu a invocat veritabile critici de nelegalitate care să poată face posibilă o încadrare a acestora în cazurile de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., şi constatând că nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu de către instanţă, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea nulităţii recursului.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă Regia Autonomă "Administraţia Patrimoniului Protocolul de Stat" prin întâmpinare, şi va constata nul recursul formulat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar CII B..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar CII B. împotriva sentinţei civile nr. 92 din 26 ianuarie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 26 septembrie 2023.