Insurance exclusion for gross negligence in CMR transport: temperature control failure and FGA liability under civil carrier liability policy

Şedinţa publică din data de 21 septembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 22 octombrie 2018, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2018, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. 17057/25.09.2018 emisă de Fondul de Garantare a Asiguraţilor pronunţată în dosarul de daună x, în termenul legal de 10 zile de la data comunicării deciziei, prin care a solicitat, în principal, anularea deciziei nr. 17057/25.09.2018 atacate, iar în consecinţă obligarea Fondului de Garantare a Asiguraţilor să admită la plată despăgubirea în sumă de 102.741,73 RON, cuvenită creditorului de asigurare S.C. A. S.R.L care reprezintă un drept de creanţă împotriva asigurătorului în faliment B. şi, în subsidiar, să se constate prematuritatea Deciziei nr. 17057/25.09.2018, emisă de F.G.A. în dosar daună x având în vedere că, atât B., cât si FGA sunt chemaţi în garanţie, în dosar nr. x/2016 al Judecătoriei Sibiu, ajuns în apel la Tribunalul Sibiu, cu prim termen de judecată (în apel) 07.11.2018, iar în dosar civil nr. x/2017 al Judecătoriei Sibiu, format prin disjungerea acţiunii civile, s-a instituit o suspendare în temeiul art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, respectiv în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 noul C. proc. civ., până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2016; suspendarea prezentei contestaţii, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 noul C. proc. civ., până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2016 al Judecătoriei Sibiu, aflat în apel la Tribunalul Sibiu şi a dosarului nr. x/2017 al Judecătoriei Sibiu; cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 1644 din 7 mai 2019, Curtea de Apel Bucureşti:

- a respins cererea de suspendare a cauzei formulată de reclamantă în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., ca neîntemeiată;

- a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. I.2 reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată, cu obligarea intimatului-pârât la plata cheltuielilor de judecată ocazionate pe fond şi în recurs.

După o scurtă prezentare a situaţiei de fapt se arată de către recurentă că statuările instanţei de fond referitoare la faptul că "asigurătorul nu este obligat să o despăgubească, faţă de prevederile poliţiei de asigurare şi a condiţiilor de asigurare, fiind incident cazul de excludere invocat de către asigurător, actele întocmite de către asigurător reprezentând acte încheiate de organele în drept din care rezultă cauzele şi împrejurările evenimentului" sunt pur formale şi nefundamentate legal.

Susţine în acest sens că dacă s-ar admite de facto, că actele întocmite de asigurător sunt acte încheiate de "organele în drept" iar sarcina probei ar reveni doar asiguratului ne-am afla în prezenţa unui abuz de drept iar dreptul la apărare al asiguratului în faţa unei instanţe de judecată ar fi derizoriu, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 6 din CEDO.

Arată recurenta că asigurătorul nu şi-a respectat propria obligaţie ce-i incumbă din Condiţiile de asigurare aşa cum sunt ele prevăzute la art. 10 pct. 10.1 având în vedere că nu a constatat dauna şi nu a evaluat prejudiciul în mod direct sau prin împuterniciţi, împreună cu Asiguratul sau împuterniciţii săi ori prin experţi împuterniciţi de Asigurător.

Sunt redate de către recurentă dispoziţiile art. 3.1 şi art. 3.2 din Condiţiile de asigurare din care rezultă că Asigurătorul acoperă mărfurile avariate în timpul transportului din culpa transportatorului şi susţine că, în speţă, cei 20 de paleţi cu banane care la încărcarea acestora în Olanda corespundeau calitativ, au ajuns la destinaţie, respectiv Târgu Mureş - România, într-o stare necorespunzătoare calitativ.

În ce priveşte invocarea de către intimata FGA, ca motiv de excludere, a dispoziţiilor art. 17 pct. 3 din Convenţia CMR susţine recurenta că este străin de actele dosarului de daună iar asiguratul nu a invocat motive ce fac obiectul acestei clauze din Convenţia CMR.

Susţine recurenta că pe timpul transportului a fost respectată temperatura indicată de către expeditor în CMR seria x nr. x între +10 grade - +14 grade, iar respectarea indicaţiilor expeditorului de către transportator este dovedită şi de confirmarea comenzii de către expeditor care la descrierea particularităţilor transportului ce urma a fi efectuat indică o temperatură de +12,8 grade, temperatură respectată de transportator conform diagramei de temperatură solicitată de beneficiarul C. S.R.L. la momentul preluării mărfii.

Mai arată recurenta că Asigurătorul a semnat clauza prevăzută în art. 3.1 şi art. 3.2 din contractul de asigurare ceea ce semnifică că asigurătorul s-a angajat să achite daunele ce se ivesc în timpul transportului.

Statuările instanţei de fond nu conduc la concluzia legală că Asigurătorul şi apoi FGA nu aveau obligaţia să plătească dauna ce s-a produs în timpul transportului ci despăgubirea recurentei reclamante trebuia să fie făcută în baza clauzelor de la art. 3.1 şi 3.2 din contractul de asigurare încheiat cu B., motiv pentru care au fost încălcate dispoziţiile art. 13 alin. (3) din Legea nr. 213/2015.

Arată recurenta că statuările instanţei de fond în sensul că marfa a ajuns la destinaţie îngheţată nu corespunde adevărului, instanţa ce a instrumentat dosarul nr. x/2016 nu a statuat în acest sens, iar limita de îngheţ pentru banane se situează la minus 18 grade ceea ce nu este cazul în speţă.

În ceea ce priveşte plata prejudiciului către beneficiarul transportului D., arată că acesta se achită în tranşe, conform titlului executoriu - sentinţa civilă nr. 1227/2018 pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. x/2016 -, şi afirmă că a chemat în garanţie B. şi FGA întrucât în măsura în care instanţa va stabili răspunderea transportatorului asigurat A. S.R.L. pentru paguba produsă în timpul efectuării transportului devin incidente prevederile art. 3.1 şi 3.2 din contractul de asigurare încheiat cu B. şi dispoziţiile art. 13 alin. (3) din Legea nr. 213/2015.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu obligarea recurentei-reclamante la plata tuturor cheltuielilor de judecată efectuate în legătură cu soluţionarea prezentei cauze.

În esenţă, intimatul FGA susţine că în îndeplinirea obligaţiilor legale, a analizat înscrisurile ataşate cererii, înscrisuri din care a rezultat neglijenţa transportatorului. Invocă în acest sens scrisoarea de trăsură în cuprinsul căreia beneficiarul a menţionat că marfa este compromisă din cauza temperaturii care a variat, respectiv 8,9 - 13 grade în condiţiile în care în comanda de transport se specifică în mod expres că valoarea temperaturii trebuie să fie 13,5 grade.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat, pentru următoarele considerente:

1. Argumente de fapt şi de drept

Înalta Curte reţine că, între reclamanta A. S.R.L. şi asigurătorul B. S.A. a fost încheiată Poliţa privind asigurarea de răspundere civilă a cărăuşului pentru mărfurile transportate seria x nr. x

La data de 27.10.2015, ca urmare a efectuării unui transport de marfă constând în banane import Costa Rica marca x s-a constatat deprecierea bananelor ca urmare a nerespectării de către recurentă, în calitate de transportator, a temperaturii optime pentru transportul acestora.

Urmare intrării în faliment a societăţii de asigurare B. S.A., reclamanta s-a adresat pârâtului Fondul de Garantare a Asiguraţilor, solicitând, prin cererea nr. x/31.08.2 16 plata sumei în cuantum de 102.741,73 RON reprezentând prejudiciul produs ca urmare a distrugerii mărfii transportate, fiind constituit dosarul de daună nr. x

Prin Decizia atacată nr. 17057/25.09.2018, Fondul de Garantare a Asiguraţilor a respins cererea de plată formulată de reclamantă reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 4.2 lit. c) din Condiţiile de asigurare aplicabile poliţei CMR nr. x care reglementează un caz de excludere respectiv pagubele produse de asigurat cu intenţie sau dintr-o neglijenţă gravă de către asigurat, dacă aceasta rezultă neechivoc din actele încheiate de organele în drept, coroborat cu art. 17 din Convenţia CMR.

Judecând cauza în fond, prima instanţă a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.

În ce priveşte motivul de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., aminteşte Înalta Curte că potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa, deşi a recurs la textele de lege aplicabile speţei, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă acest motiv nu este incident, având în vedere faptul că prima instanţă a făcut o interpretare şi o aplicare corectă a dispoziţiilor legale incidente cauzei, argumentele prezentate de recurentă nu-şi găsesc fundamentarea în cadrul legal aplicabil litigiului dedus judecăţii.

În esenţă, ceea ce se contestă prin cererea de recurs este nereţinerea de către judecătorul fondului a dispoziţiilor art. 3.1 şi art. 3.2 din Condiţiile de asigurare, norme juridice în temeiul cărora se susţine că Asigurătorul acoperă mărfurile avariate în timpul transportului din culpa transportatorului.

Potrivit dispoziţiilor art. 3.1 din Condiţiile de asigurare "B. acordă despăgubiri pentru prejudiciile de care Asiguratul răspunde în calitate de cărăuş, faţă de marfa transportată cu mijloacele menţionate în poliţa de asigurare", iar potrivit art. 3.2 "Asigurătorul acoperă daunele provocate din culpa Asiguratului constând în: avarierea mărfii; pierderea parţială sau totală a mărfurilor transportate".

Înalta Curte, în deplin acord cu judecătorul fondului va reţine că aceste dispoziţii legale nu sunt incidente prezentei cauze.

Potrivit dispoziţiilor art. 4 pct. 4.2 din Condiţiile generale privind asigurarea de răspundere civilă a transportului în calitate de cărăuş pentru mărfurile transportate pe cale rutieră "asigurătorul nu acordă despăgubiri pentru: c) pagubele produse de asigurat cu intenţie sau dintr-o neglijenţă gravă de către asigurat, dacă aceasta rezultă neechivoc din actele încheiate de organele în drept".

Potrivit art. 17 alin. (3) din Convenţia CMR "Transportatorul nu poate invoca, pentru a fi exonerat de răspundere, nici defectiunea vehiculului pe care-l foloseste pentru efectuarea transportului, nici culpa persoanei de la care a închiriat vehiculul sau a prepusilor acesteia".

Din coroborarea acestor dispoziţii legale rezultă că pentru pagubele produse de asigurat cu intenţie sau dintr-o neglijenţă gravă de către asigurat, răspunderea asigurătorului nu poate fi angajată, dacă aceste pagube rezultă neechivoc din actele încheiate de organele în drept, asiguratul neputând invoca pentru a fi exonerat de răspundere nici defecţiunea vehiculului pe care-l foloseşte pentru efectuarea transportului, nici culpa persoanei de la care a închiriat vehiculul sau a prepuşilor acesteia.

Verificând sentinţa atacată, Înalta Curte reţine că dispoziţiile legale anterior citate au fost corect interpretate şi aplicate de instanţa de fond.

Din actele aflate la dosarul cauzei se constată că deprecierea celor 22.900 kg banane s-a datorat culpei recurentei reclamante în calitate de transportator, prin prepusul său, care la efectuarea transportului nu a setat temperatura corespunzătoare, aceasta variind în interiorul izotermei cu cel puţin 5 grade Celsius.

Din informaţiile privind comanda de transport se specifică în mod expres că temperatura din camionul frigo trebuie să fie de 13,5 grade Celsius, iar conform diagramei tahograf temperatura în camion a fost setată între 10 şi 14 grade Celsius. Prin urmare, culpa pentru deteriorarea mărfii transportate aparţine recurentei-reclamante care nu a respectat indicaţiile din comanda de transport referitoare la setarea temperaturii.

Se reţine, totodată, că la destinaţie şi beneficiarul mărfii transportate a consemnat în cuprinsul scrisorii de trăsură că "marfa este compromisă din cauza temperaturii".

Prin urmare, se constată fără niciun dubiu de tăgadă, că deprecierea mărfii s-a datorat culpei exclusive a recurentei-reclamante, astfel că devin incidente dispoziţiile legale precitate, dispoziţii corect aplicate de judecătorul fondului.

Nu pot fi primite susţinerile recurentei-reclamante referitoare la incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 3.1 şi art. 3.2 din Condiţiile de asigurare, norme juridice în temeiul cărora se susţine că Asigurătorul acoperă mărfurile avariate în timpul transportului din culpa transportatorului.

Pe de o parte, prin invocarea acestor dispoziţii legale se recunoaşte de către recurentă culpa sa în deteriorarea mărfii transportate, iar pe de altă parte, dispoziţiile art. 3.1 şi art. 3.2 din Condiţiile de asigurare ar deveni incidente doar în situaţia în care avarierea mărfii nu s-ar fi datorat culpei recurentei-reclamante.

Cum, însă în cauză, culpa recurentei-reclamante a rezultat din înscrisurile aflate la dosarul cauzei care nu a setat temperatura din camionul frigo la 13,5 grade Celsius aşa cum i s-a specificat în comanda de transport, devine incident cazul de excludere prevăzut de dispoziţiile art. 4 pct. 4.2 din Condiţiile generale privind asigurarea de răspundere civilă a transportului în calitate de cărăuş pentru mărfurile transportate pe cale rutieră "asigurătorul nu acordă despăgubiri pentru: c) pagubele produse de asigurat cu intenţie sau dintr-o neglijenţă gravă de către asigurat, dacă aceasta rezultă neechivoc din actele încheiate de organele în drept", aşa cum în mod corect a statuat şi instanţa de fond.

Şi susţinerile recurentei conform cărora "pe timpul transportului a fost respectată temperatura indicată de către expeditor în CMR seria x nr. x între: plus 10 grade - plus 14 grade" sunt nefondate, fiind contrazise de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, respectiv scrisoarea de trăsură din care rezultă că beneficiarul C. S.R.L. a consemnat faptul că "marfa este compromisă din cauza temperaturii", procesul-verbal încheiat între reprezentantul C. S.R.L. şi conducătorul auto în care s-a consemnat faptul că din cauza setării temperaturii care a variat între 8,5 şi 13 grade, precum şi diagrama Thermo King privind temperatura în interiorul remorcii frigorifice citită periodic pe durata transportului, la final valoarea temperaturii a atins valoarea de 16,5 grade Celsius.

La reţinerea culpei exclusive a recurente- reclamante în deteriorarea mărfii transportate, Înalta Curte va avea în vedere şi considerentele Deciziei nr. 1227/2018 pronunţată la data de 22 noiembrie 2018 de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. x/2016 (hotărâre judecătorească invocată şi de recurenta-reclamantă) în care s-a statuat că temperatura setată a fost de 10 grade Celsius, deşi recomandarea beneficiarului transportului D. S.R.L. a fost ca marfa să fie transportată la 13 grade Celsius - fila x aliniat ultim din Decizia nr. 1227/2018.

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte constată că nu a fost demonstrată nelegalitatea Deciziei nr. 17057/25.09.2018, emisă de Fondul de Garantare a Asiguraţilor, prima instanţă apreciind în mod corect că intimatul nu poate fi obligat la plata sumei solicitate faţă de prevederile poliţiei de asigurare şi a condiţiilor de asigurare.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

În temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondat, recursul formulat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 1644 din 7 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 septembrie 2022.