Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 4007/2023 AI generated

Jurisdiction for challenging Insureds' Guarantee Fund payment rejections under amended Law 213/2015

Case Number Decizia nr. 4007/2023
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice ruled that the District Court of Aleșd has exclusive competence to hear the case, resolving a negative conflict of jurisdiction and confirming that no annulment of administrative acts is required for the claim to proceed in civil court. The dispute arose when a claimant, a victim in a traffic accident, sued the Insureds' Guarantee Fund to challenge the fund's decision rejecting a claim for 50,000 RON in compensation; the initial court declined jurisdiction as an administrative matter, while the Court of Appeal reversed this, asserting civil jurisdiction based on the nature of the patrimonial claim. The decisive legal basis is Article 13(5) of Law No. 213/2015, as amended by Emergency Ordinance No. 102/2021, which mandates that challenges to rejection decisions regarding insurance guarantees are heard by ordinary civil courts, specifically applying the special jurisdiction rules for direct actions in compulsory civil liability insurance under Articles 115(3) and 116 of the Code of Civil Procedure, which allow the injured third party to sue at their domicile.

Legislator headnote

AI generated

art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015, art. 10 din Legea nr. 554/2004, art. 24 C. proc. civ, art. 115 alin. (3) C. proc. civ, art. 116 C. proc. civ, art. 131 C. proc. civ; Jurisdiction for challenging Insureds' Guarantee Fund payment rejections under amended Law 213/2015: The dispute arose when a claimant, a victim in a traffic accident, sued the Insureds' Guarantee Fund to challenge the fund's decision rejecting a claim for 50,000 RON in compensation; the initial court declined jurisdiction as an administrative matter, while the Court of Appeal reversed this, asserting civil jurisdiction based on the nature of the patrimonial claim. The decisive legal basis is Article 13(5) of Law No. 213/2015, as amended by Emergency Ordinance No. 102/2021, which mandates that challenges to rejection decisions regarding insurance guarantees are heard by ordinary civil courts, specifically applying the special jurisdiction rules for direct actions in compulsory civil liability insurance under Articles 115(3) and 116 of the Code of Civil Procedure, which allow the injured third party to sue at their domicile.

Keywords

AI generated
insurance guarantee fund civil dispute insurance compensation action for annulment conflict of jurisdiction action for liability

Cited Legislation

AI generated
art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015
Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015 aplicabilă în prezenta cauză, art.
art. 10 din Legea nr. 554/2004
46827/05.05.2022 reprezintă o cerere de anulare a unui act administrativ, care este supusă regulilor de competenţă prevăzută de art. 10 din Legea nr. 554/2004.
art. 24 C. proc. civ
Pentru a pronunţa această sentinţă, Curtea de Apel a reţinut că norma de procedură ce reglementează competenţa se stabileşte în raport de dispoziţiile art. 24 C. proc. civ., fiind norma în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată, normele de procedură fiind de imediată aplicare.
art. 115 alin. (3) C. proc. civ
De asemenea, s-a mai reţinut faptul că, în cauză, sunt aplicabile şi dispoziţiile art. 115 alin. (3) C. proc. civ.
art. 116 C. proc. civ
care prevăd: (3) "În materia asigurării obligatorii de răspundere civilă, terţul prejudiciat poate introduce acţiune directă şi la instanţa domiciliului sau, după caz, a sediului său" şi ale art. 116 C. proc. civ.
art. 131 C. proc. civ
213/2015 privind Fondul de garantare a asiguraţilor, şi observând dispoziţiile exprese ale art. 131 C. proc. civ., care îl obligă pe judecător să îşi verifice competenţa la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate, Curtea, în raport de art.
art. 130 alin. (2) C. proc. civ
2 şi art. 130 alin. (2) C. proc. civ.
art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ
şi făcând aplicarea art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ., a admis excepţia invocată şi a declinat cauza spre competentă soluţionare în favoarea Judecătoriei Aleşd, având în vedere valoarea pretenţiei, de 50.000 RON.
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ.

Provisions cited in the dispositive to establish the court's authority and procedure for resolving the negative conflict of jurisdiction and assigning the case to the competent court.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 20 septembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele;

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prima instanţă învestită.

Prin acţiunea înregistrată pe rolul judecătoriei Aleşd la data de 01.07.2022, reclamantul A., a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză să se dispună anularea Deciziei nr. 46827/05.05.2022 prin care s-a dispus respingerea Cererii de plată înregistrată la FGA sub nr. x/20.10.2021, pe care a formulat-o ca urmare a decesului lui B. ca urmare a producerii accidentului rutier din data de 29.04.2021 şi pe cale de consecinţă să se dispună acordarea despăgubirilor de 50.000 RON solicitate prin cererea de plată, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 247/22.02.2023, Judecătoria Aleşd a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Aleşd, invocată de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect pretenţii formulată de reclamantul A. în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015 aplicabilă în prezenta cauză, art. 10 din Legea 554/2004, apreciind că cererea reclamantului de anulare a Deciziei FGA nr. 46827/05.05.2022 reprezintă o cerere de anulare a unui act administrativ, care este supusă regulilor de competenţă prevăzută de art. 10 din Legea nr. 554/2004.

2. A doua instanţă învestită.

La data de 04.04.2022 cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti cu nr. x/2022.

Prin sentinţa civilă nr. 772 din data de 08.05.2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti invocată din oficiu şi a declinat cauza privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, în favoarea Judecătoriei Aleşd.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Curtea de Apel a reţinut că norma de procedură ce reglementează competenţa se stabileşte în raport de dispoziţiile art. 24 C. proc. civ., fiind norma în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată, normele de procedură fiind de imediată aplicare.

Aşadar, competenţa materială de soluţionare a cererii este reglementată de dispoziţiile art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015 arătată, în forma în vigoare la data introducerii cererii la instanţă, respectiv cum aşa au fost modificate prin intrarea în vigoare la 24.09.2021 a O.U.G. nr. 102/2021 art. I pct. 23 şi III alin. (1), dispoziţii care prevăd următoarele:

"(5) În caz de respingere a sumelor pretinse se va emite o decizie de respingere, motivată; împotriva deciziei se poate formula contestaţie în termen de 30 zile de la comunicarea acesteia, sub sancţiunea decăderii, la instanţele civile de la sediul Fondului, potrivit normelor de competenţă generală din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările şi completările ulterioare."

Prin urmare, dispoziţiile speciale de competenţă sunt foarte clare şi aplicabile cauzei, în defavoarea celor generale de competenţă prevăzute de art. 10 din Legea nr. 554/2004, în cauză aflându-ne în prezenţa unei norme de competenţă expres prevăzută de lege pentru contestarea deciziilor FGA, în activitatea desfăşurată de aceasta în temeiul legii nr. 213/2015.

În ceea ce priveşte dispoziţia prevăzută de art. VI din O.U.G. nr. 102/2021 invocată de reclamant, care prevede că "Procedurile administrative gestionate de Fondul de garantare a asiguraţilor pentru plata sumelor cuvenite creditorilor de asigurări ai asigurătorilor pentru care a fost deschisă deja procedura de faliment, proceduri care au fost începute anterior intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, rămân supuse legii aplicabile la data începerii acestora", aceasta reglementează normele de drept aplicabile procedurii administrative - din faţa Fondului - şi nu procedurii judiciare, pentru care sunt aplicabile dispoziţiile noi de procedură conform art. 24 C. proc. civ.

De asemenea, s-a mai reţinut faptul că, în cauză, sunt aplicabile şi dispoziţiile art. 115 alin. (3) C. proc. civ. care prevăd: (3) "În materia asigurării obligatorii de răspundere civilă, terţul prejudiciat poate introduce acţiune directă şi la instanţa domiciliului sau, după caz, a sediului său" şi ale art. 116 C. proc. civ. care reglementează alegerea instanţei de către reclamant, în cazul unor instanţe deopotrivă competente, iar în cauză poate fi ori instanţa de la sediul pârâtului - Judecătoria Sector 2 Bucureşti -, fie instanţa de la sediul reclamantului- Judecătoria Aleşd.

Prin urmare, interpretând în ansamblul său modificările aduse Legii nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguraţilor, şi observând dispoziţiile exprese ale art. 131 C. proc. civ., care îl obligă pe judecător să îşi verifice competenţa la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate, Curtea, în raport de art. 129 alin. (2) pct. 2 şi art. 130 alin. (2) C. proc. civ. şi făcând aplicarea art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ., a admis excepţia invocată şi a declinat cauza spre competentă soluţionare în favoarea Judecătoriei Aleşd, având în vedere valoarea pretenţiei, de 50.000 RON.

Ca urmare a ivirii conflictului negativ de competenţă, în temeiul art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., instanţa a trimis dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Aleşd, pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte cadrul procesual se constată că, cererea de chemare în judecată vizează obligarea pârâtului la anularea Deciziei nr. 46827/05.05.2022 prin care s-a dispus respingerea Cererii de plată înregistrată la FGA sub nr. x/20.10.2021, pe care a formulat-o ca urmare a decesului lui B. ca urmare a producerii accidentului rutier din data de 29.04.2021 şi pe cale de consecinţă, acordarea despăgubirilor de 50.000 RON solicitate prin cererea de plată.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe se referă la stabilirea competenţei materiale, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Potrivit dispoziţiilor art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 102/2021 (în vigoare începând cu data de 24.09.2021):

"(5) În caz de respingere a sumelor pretinse se va emite o decizie de respingere, motivată; împotriva deciziei se poate formula contestaţie în termen de 30 zile de la comunicarea acesteia, sub sancţiunea decăderii, la instanţele civile de la sediul Fondului, potrivit normelor de competenţă generală din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările şi completările ulterioare."

Până la data de 24.09.2021, data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 102/2021, art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015 prevedea că:

"În caz de respingere a sumelor pretinse se va emite o decizie de respingere. Împotriva deciziei se poate formula contestaţie, în condiţiile prevăzute la art. 19 din Legea nr. 503/2004, republicată, cu modificările ulterioare."

Cu alte cuvinte, competenţa materială de soluţionare a cererii este reglementată de dispoziţiile art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015 arătată, în forma în vigoare la data introducerii cererii la instanţă, respectiv cum aşa au fost modificate prin intrarea în vigoare la 24.09.2021 a O.U.G. nr. 102/2021 art. I pct. 23 şi III alin. (1), dispoziţii care prevăd următoarele:

"(5) În caz de respingere a sumelor pretinse se va emite o decizie de respingere, motivată; împotriva deciziei se poate formula contestaţie în termen de 30 zile de la comunicarea acesteia, sub sancţiunea decăderii, la instanţele civile de la sediul Fondului, potrivit normelor de competenţă generală din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările şi completările ulterioare."

Or, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Aleşd la data de 01.07.2022, ulterior modificărilor legislative sus-menţionate şi raportat la petitul cererii şi la motivele expuse în susţinere, Înalta Curte constată că prin acţiunea formulată, reclamantul nu se prevalează de existenţa unei hotărâri judecătoreşti de anulare a unor acte administrative, ci obiectul acţiunii îl reprezintă obligarea FGA să soluţioneze cererea de plată formulată de reclamant.

În raport de conţinutul cererii, Înalta Curte constată că aceasta reprezintă o acţiune patrimonială dată în competenţa de soluţionare a instanţei civile de drept comun, stabilită conform C. proc. civ. şi având în vedere dispoziţiile art. 115 alin. (3) C. proc. civ. care prevăd: (3) "În materia asigurării obligatorii de răspundere civilă, terţul prejudiciat poate introduce acţiune directă şi la instanţa domiciliului sau, după caz, a sediului său" şi ale art. 116 C. proc. civ. care reglementează alegerea instanţei de către reclamant, în cazul unor instanţe deopotrivă competente, Înalta Curte constată că atât timp cât reclamantul a optat pentru instanţa în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul, această instanţă este competentă atât material, cât şi teritorial să soluţioneze litigiul pendinte.

Pentru considerentele expuse, în condiţiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Aleşd.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul A., în contradictoriu cu intimatul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, în favoarea Judecătoriei Aleşd.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 20 septembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.