Negative conflict of jurisdiction: Competence for administrative action challenging pension health insurance deductions under statutory value threshold

Şedinţa publică din data de 20 septembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele;

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prima instanţă învestită.

Prin cererea de chemare în judecată din data de 22.12.2022, înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2022, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa Sectorială de Pensii a M.A.I, a solicitat:

- a se constata vătămarea drepturilor şi intereselor legitime, prin măsura reglementată de art. XXIV pct. 12 şi 13 din O.U.G. nr. 130/2021, respectiv prin modificarea Codul fiscal, respectiv prin aplicarea cotei de contribuţie la sistemul de sănătate de 10% în cazul pensiilor ce depăşesc suma lunară de 4000 RON;

- obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor reţinute din pensie cu titlu de CAS, începând cu luna ianuarie 2022 şi până la momentul încetării reţinerii, sume actualizate cu indicele de inflaţie şi a plăţii dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011;

- obligarea pârâţilor să restituie sumele reţinute din pensie cu titlu de CASS, începând cu luna ianuarie 2022 şi până la momentul încetării reţinerii, sume actualizate cu indicele de inflaţie şi a plăţii dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

Totodată, a înţeles să invoce excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XXIV pct. 12 şi 13 din O.U.G. nr. 130/2021, în raport cu dispoziţiile art. 44, art. 47, art. 115. art. 125 şi art. 56 din Constituţia României.

Prin sentinţa civilă nr. 310/23.03.2023, Tribunalul Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Constanţa şi a dispus declinarea cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa, spre competentă soluţionare.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Constanţa a reţinut că prezenta cerere de chemare în judecată a fost formulată în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, în contradictoriu cu pârâtele Guvernul României şi Casa Sectorială de Pensii a M.A.I., ambele având calitatea de autorităţi publice centrale.

Conform art. 96 C. proc. civ.:

"Curţile de apel judecă: 1.în primă instanţă, cererile în materie de contencios administrativ şi fiscal, potrivit legii speciale;"

Potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ:

"(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

În raport de aceste dispoziţii, Tribunalul Constanţa a admis excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Constanţa şi a dispus declinarea cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa, spre competentă soluţionare.

2. A doua instanţă învestită.

Cauza a fost înregistrată la data de 02.05.2023 pe rolul Curţii de Apel Constanţa sub nr. x/2022.

Prin sentinţa civilă nr. 141/CA din data de 15 iunie 2023, Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi a declinat competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa Sectorială de Pensii a M.A.I., în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Curtea de Apel a reţinut că prin cererea dedusă judecăţii, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor reţinute din pensie cu titlu de CAS, începând cu luna ianuarie 2022 şi până la momentul încetării reţinerii, sume actualizate cu indicele de inflaţie şi a plăţii dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, respectiv obligarea pârâţilor să restituie sumele reţinute din pensie cu titlu de CASS, începând cu luna ianuarie 2022 şi până la momentul încetării reţinerii, sume actualizate cu indicele de inflaţie şi a plăţii dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

Totodată, a formulat cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. XXIV (pct. 12 şi 13) din O.U.G. nr. 130/2021.

În drept, reclamantul a indicat dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora "(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă. (2) Instanţa de contencios administrativ, dacă apreciază că excepţia îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, sesizează, prin încheiere motivată, Curtea Constituţională şi suspendă soluţionarea cauzei pe fond. (3) După pronunţarea Curţii Constituţionale, instanţa de contencios administrativ repune cauza pe rol şi dă termen, cu citarea părţilor. Dacă ordonanţa sau o dispoziţie a acesteia a fost declarată neconstituţională, instanţa soluţionează fondul cauzei; în caz contrar, acţiunea se respinge ca inadmisibilă. (4) În situaţia în care decizia de declarare a neconstituţionalităţii este urmarea unei excepţii ridicate în altă cauză, acţiunea poate fi introdusă direct la instanţa de contencios administrativ competentă, în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României, Partea I. (5) Acţiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative."

Cererea reclamantului este grefată pe dispoziţiile art. 9 alin. (5) din lege, având ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin O.U.G. nr. 130/2021, constând în plata unor sume egale cu reţinerile făcute din pensia reclamantului cu titlu de contribuţie de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuţiei de 10% din ceea ce depăşeşte suma lunară de 4000 de RON pentru fiecare drept de pensie.

Obiectul cererii de faţă constă, aşadar, în plata către reclamant - cu titlu de despăgubiri - a contribuţiilor sociale obligatorii constând în asigurările sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii, pentru partea care depăşeşte suma de 4000 de RON.

Curtea a apreciat că natura sumelor solicitate cu titlu de despăgubiri creează coordonatele procesuale ale litigiului de faţă, aşadar inclusiv în privinţa competenţei materiale în soluţionarea cauzei.

Competenţa materială în litigiile de contencios administrativ este reglementată prin art. 10 alin. (1) din legea nr. 554/2004 potrivit cărora "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Conform art. 228 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii "Persoanele care au obligaţia plăţii contribuţiei de asigurări sociale de sănătate, precum şi modul de stabilire, termenele de declarare şi de plată ale contribuţiei sunt prevăzute în Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare."

Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 227/2015 (2) Contribuţiile sociale obligatorii reglementate prin prezentul cod sunt următoarele:

a) contribuţiile de asigurări sociale, datorate bugetului asigurărilor sociale de stat;

b) contribuţia de asigurări sociale de sănătate, datorată bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate;

c) contribuţia asiguratorie pentru muncă, datorată bugetului general consolidat."

Iar conform art. 1 din Legea nr. 207/2015 "administrarea creanţelor fiscal" constă în oricare din activităţile desfăşurate de organele fiscale în legătură cu:

a) înregistrarea fiscală a contribuabililor/plătitorilor şi a altor subiecte ale raporturilor juridice fiscale;

b) declararea, stabilirea, controlul şi colectarea creanţelor fiscale;

c) soluţionarea contestaţiilor împotriva actelor administrative fiscale;

d) asistenţa/îndrumarea contribuabililor/plătitorilor, la cerere sau din oficiu;

e) aplicarea sancţiunilor în condiţiile legii;"

De asemenea, în cadrul aceleiaşi reglementări, la art. 1 pct. 10 creanţa fiscală este definită "dreptul la încasarea oricărei sume care se cuvine bugetului general consolidat, reprezentând creanţa fiscală principală şi creanţa fiscală accesorie. Creanţa fiscală principală constă în "dreptul la perceperea impozitelor, taxelor şi contribuţiilor sociale, precum şi dreptul contribuabilului la restituirea sumelor plătite fără a fi datorate şi la rambursarea sumelor cuvenite, în situaţiile şi condiţiile prevăzute de lege". Iar creanţa fiscală accesorie este definită "dreptul la perceperea dobânzilor, penalităţilor sau majorărilor aferente unor creanţe fiscale principale, precum şi dreptul contribuabilului de a primi dobânzi, în condiţiile legii".

Cum obiectul cauzei priveşte plata unor contribuţii de asigurări sociale de sănătate, aşadar a unor creanţe fiscale în cuantum total de până la 3.000.000 de RON, Curtea a apreciat că, în aplicarea dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din legea contenciosului administrativ, competenţa materială în soluţionarea cauzei de faţă aparţine tribunalului, secţia de contencios administrativ.

Întreaga reglementare a acţiunii în contencios administrativ subiectiv conduce la concluzia potrivit căreia acţiunea în acordarea de despăgubiri, chiar atunci când este formulată separat, are un caracter subsecvent acţiunii în anularea actului nelegal sau împotriva refuzului de rezolvare a unei cereri referitoare la un drept sau un interes legitim.

Având în vedere aceste considerente, văzând şi dispoziţiile art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., instanţa a apreciat întemeiată excepţia invocată, a admis-o şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Constanţa.

Ca urmare a ivirii conflictului negativ de competenţă, în temeiul art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., instanţa a trimis dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte cadrul procesual se constată că, cererea de chemare în judecată vizează pretenţia reclamantului de obligare a pârâtului Guvernul României la asigurarea fondurilor pentru restituirea sumelor reţinute din pensie cu titlu de CAS, începând cu luna ianuarie 2022 şi până la momentul încetării reţinerii, sume actualizate cu indicele de inflaţie şi a plăţii dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, respectiv obligarea pârâţilor la restituirea sumelor reţinute din pensie cu titlu de CASS, începând cu luna ianuarie 2022 şi până la momentul încetării reţinerii, sume actualizate cu indicele de inflaţie şi a plăţii dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, precum şi sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. XXIV (pct. 12 şi 13) din O.U.G. nr. 130/2021.

Înalta Curte constată că, cererea reclamantului se întemeiază pe dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora "(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă. (2) Instanţa de contencios administrativ, dacă apreciază că excepţia îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, sesizează, prin încheiere motivată, Curtea Constituţională şi suspendă soluţionarea cauzei pe fond. (3) După pronunţarea Curţii Constituţionale, instanţa de contencios administrativ repune cauza pe rol şi dă termen, cu citarea părţilor. Dacă ordonanţa sau o dispoziţie a acesteia a fost declarată neconstituţională, instanţa soluţionează fondul cauzei; în caz contrar, acţiunea se respinge ca inadmisibilă. (4) În situaţia în care decizia de declarare a neconstituţionalităţii este urmarea unei excepţii ridicate în altă cauză, acţiunea poate fi introdusă direct la instanţa de contencios administrativ competentă, în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României, Partea I. (5) Acţiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative."

Înalta Curte observă că, cererea reclamantului este grefată pe dispoziţiile art. 9 alin. (5) din lege, având ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin O.U.G. nr. 130/2021, constând în plata unor sume egale cu reţinerile făcute din pensia reclamantului cu titlu de contribuţie de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuţiei de 10% din ceea ce depăşeşte suma lunară de 4000 de RON pentru fiecare drept de pensie.

În acest context, în mod corect a reţinut Curtea de Apel că obiectul cererii de faţă constă în plata către reclamant - cu titlu de despăgubiri - a contribuţiilor sociale obligatorii constând în asigurările sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii, pentru partea care depăşeşte suma de 4000 de RON, iar natura sumelor solicitate cu titlu de despăgubiri creează coordonatele procesuale ale litigiului de faţă, aşadar inclusiv în privinţa competenţei materiale în soluţionarea cauzei.

Dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 reglementează competenţa materială în litigiile de contencios administrativ şi statează în mod expre că: "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Sub aspectul competenţei materiale de soluţionare a cauzei este irelevantă împrejurarea că în calitate de pârât, reclamantul a chemat în judecată Guvernul României care este o autoritate publică centrală, având în vedere că art. 10 alin. (1) din Legea 554/2004 face referire la criteriul valoric al contribuţiilor stabilite prin actul administrativ atacat, şi anume de până la 3.000.000 de RON (care se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale) şi mai mari de 3.000.000 de RON (care se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel), dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

De asemenea, în mod corect a reţinut Curtea de Apel că, dispoziţiile art. 228 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii menţionează în mod expres că: "Persoanele care au obligaţia plăţii contribuţiei de asigurări sociale de sănătate, precum şi modul de stabilire, termenele de declarare şi de plată ale contribuţiei sunt prevăzute în Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare."

Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 227/2015 (2) Contribuţiile sociale obligatorii reglementate prin prezentul cod sunt următoarele:

a) contribuţiile de asigurări sociale, datorate bugetului asigurărilor sociale de stat;

b) contribuţia de asigurări sociale de sănătate, datorată bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate;

c) contribuţia asiguratorie pentru muncă, datorată bugetului general consolidat."

Iar conform art. 1 din Legea nr. 207/2015 "administrarea creanţelor fiscal" constă în oricare din activităţile desfăşurate de organele fiscale în legătură cu:

a) înregistrarea fiscală a contribuabililor/plătitorilor şi a altor subiecte ale raporturilor juridice fiscale;

b) declararea, stabilirea, controlul şi colectarea creanţelor fiscale;

c) soluţionarea contestaţiilor împotriva actelor administrative fiscale;

d) asistenţa/îndrumarea contribuabililor/plătitorilor, la cerere sau din oficiu;

e) aplicarea sancţiunilor în condiţiile legii;"

De asemenea, dispoziţiile art. 1 pct. 10 din Legea nr. 207/2015 definesc creanţa fiscală ca fiind dreptul la încasarea oricărei sume care se cuvine bugetului general consolidat, reprezentând creanţa fiscală principală şi creanţa fiscală accesorie.

Creanţa fiscală principală constă în "dreptul la perceperea impozitelor, taxelor şi contribuţiilor sociale, precum şi dreptul contribuabilului la restituirea sumelor plătite fără a fi datorate şi la rambursarea sumelor cuvenite, în situaţiile şi condiţiile prevăzute de lege", iar creanţa fiscală accesorie este definită ca fiind "dreptul la perceperea dobânzilor, penalităţilor sau majorărilor aferente unor creanţe fiscale principale, precum şi dreptul contribuabilului de a primi dobânzi, în condiţiile legii".

Având în vedere că obiectul cauzei se întemeiază pe dispoziţiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 şi priveşte plata unor contribuţii de asigurări sociale de sănătate, aşadar a unor creanţe fiscale în cuantum total de până la 3.000.000 de RON, Înalta Curtea constată că, în raport de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din legea contenciosului administrativ, competenţa materială în soluţionarea cauzei aparţine tribunalului, secţia de contencios administrativ.

În consecinţă, pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea Tribunalului Contanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 20 septembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.