Appeal against rejection of annulment motion declared inadmissible for challenging final decision

Şedinţa publică din data de 20 septembrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei.

Prin decizia nr. 1029/11.10.2022 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal au fost admise recursurile declarate de pârâtele Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Buzău şi Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor - ANSVSA, împotriva sentinţei nr. 4 din data de 13.01.2022, pronunţată de Tribunalul Buzău în contradictoriu cu intimata- reclamanta S.C. A.. S-a casat în parte sentinţa recurată, iar în rejudecare s-a respins acţiunea ca neîntemeiată. S-au menţinut dispoziţiile primei instanţe pronunţate asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Autorităţii Naţionale sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, invocată de aceasta.

Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare intimata- reclamanta S.C. A., apreciind că hotărârea atacată a fost pronunţată de către o instanţă necompetentă, respectiv Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, solicitând anularea deciziei nr. 1029/2022 şi trimiterea cauzei la judecătorie pentru judecata în fond a cauzei si competentă soluţionare. În subsidiar, contestatoarea a solicitat admiterea contestaţiei în anulare, anularea deciziei atacate, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată şi precizată.

Astfel, contestatoarea a arătat că invocă din nou excepţia necompetentei materiale a Tribunalului, în ceea ce priveşte judecata fondului, întrucât competentă material să judece cauza în fond este Judecătoria. S-a apreciat că prin admiterea contestaţiei în anulare este respectat principiului securităţii raporturilor juridice desprins de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa din prevederile Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, ca fiind unul din elementele fundamentale ale preeminentei dreptului. Instanţa nu trebuie să îşi folosească puterea de supervizare decât pentru a corecta erorile de fapt sau de drept şi erorile judiciare şi nu pentru a proceda la o nouă analiză, iar de la acest principiu nu se poate deroga decât atunci când o cer motive substanţiale şi imperioase.

2. Hotărârea Curţii de Apel Ploieşti.

Prin decizia nr. 1379 din data de 7 decembrie 2022, Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii, invocată de intimată şi a respins contestaţia în anulare formulată de reclamanta S.C. A., împotriva deciziei nr. 1029/11.10.2022 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, în contradictoriu cu intimatele pârâte Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Buzău şi Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor - ANSVSA, ca inadmisibilă.

3. Cererea de recurs.

Împotriva deciziei nr. 1379 din data de 7 decembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta S.C. A..

4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând cu prioritate, în condiţiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii căii de atac exercitate, invocată de intimata-pârâtă Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor - ANSVSA prin întâmpinarea formulată, Înalta Curte constată că este întemeiată pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.:

"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei", iar potrivit art. 129 din Constituţia României:

"Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".

Din cuprinsul textelor de lege menţionate anterior rezultă că părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

În cauza de faţă, s-a atacat cu recurs decizia civilă nr. 1379 din data de 7 decembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal prin care s-a admis excepţia inadmisibilităţii, invocată de intimată şi s-a respins contestaţia în anulare formulată de reclamanta S.C. A., împotriva deciziei nr. 1029/11.10.2022 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, în contradictoriu cu intimatele pârâte Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Buzău şi Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor - ANSVSA, ca inadmisibilă. În dispozitivul deciziei a fost menţionat faptul că aceasta este definitivă.

Decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Este ştiut că recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Aşa fiind, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ., motiv pentru care urmează ca recursul, declarat de recurenta-reclamantă S.C. A., să fie respins, ca inadmisibil.

5. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamant ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. împotriva deciziei nr. 1379 din 7 decembrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 20 septembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.