WEEE tax scope: classification of gas thermal units under OUG 5/2015 and application of EU conforming interpretation

Şedinţa publică din data de 20 septembrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Procedura în faţa primei instanţe

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău la data de 08.02.2021 sub nr. x/2021, reclamanta A. S.R.L. a formulat contestaţie împotriva Deciziei 129/13.11.2020 emisă de Administraţia Fondului pentru Mediu în soluţionareaContestaţiei administrative împotriva Deciziei de impunere nr. x/31.07.2020 privind obligaţii fiscale suplimentare de plată la Fondul pentru mediu stabilite de inspecţia fiscală impuse către S.C. A. S.R.L., solicitând anularea Deciziei 129/13.11.2020 emisă de Administraţia Fondului pentru Mediu din cadrul Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor, în soluţionarea Contestaţiei administrative împotriva Deciziei de impunere nr. x/31.07.2020 privind obligaţii fiscale suplimentare de plată la Fondul pentru mediu stabilite de inspecţia fiscală impuse reclamantei, anularea parţială a Deciziei de impunere nr. x/31.07.2020 privind obligaţii fiscale suplimentare de plată la Fondul pentru mediu stabilite de inspecţia fiscală impuse S.C. A. S.R.L., în ceea ce priveşte aplicarea şi întinderea contribuţiei în cuantumul prevăzut în anexa nr. 5 din O.U.G. nr. 196/2005, în sumă de 9.767.596,60 RON pentru perioada 1.01.2017-31.12.2018.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri şi proba cu expertiză tehnică specialitatea sisteme şi echipamente termice.

2. Sentinţa pronunţată de instanţa de fond

Prin sentinţa civilă nr. 84 din data de 23 septembrie 2022, Curtea de Apel Bacău a respins acţiunea ca neîntemeiată.

II. Calea de atac exercitată şi apărările intimatei

1. Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta, criticând-o ca nelegală prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs invocate, după o reiterare a aspectelor invocate în faţa instanţei de fond şi a considerentelor sentinţei recurate, recurenta arată următoarele:

In ceea ce priveşte primul motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., respectiv " hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei", recurenta arată că dispoziţiile art. 425 din C. proc. civ. au în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor, punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant şi nu în ultimul rrând, raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată.

În schimb, Curtea de Apel Bacău nu motivează respingerea apărărilor recurentei, în sensul în care centralele termice x reprezintă echipamente de transfer termic care folosesc apa pentru transferul termic, fiind astfel exluse expres de la aplicabilitatea O.U.G. nr. 5/2015.

Această apărare este esenţială, admiterea ei ducând la admiterea cererii în cauza.

Prima instanţă nu motivează în nicio manieră de ce a respins apărările recurentei, în ceea ce priveşte neîncadrarea centralelor termice pe gaz x în definiţia echipamentelor electrice si electronice, după cum nu a făcut nicio precizare referitoare la constatările expertului judiciar în sensul în care energia electrică folosită de centrala termica pe gaz x este doar pentru funcţii de suport şi control, fiind astfel exclusă de la aplicabilitatea dispoziţiilor O.U.G. nr. 5/2015 coroborate cu art. 4.1 din Ghidul de întrebări frecvente cu privire la Directiva 2012/19/EU- ghid elaborat de Comisia Europeana pentru Mediu.

Curtea de Apel nu motivează de ce a respins apărările recurentei şi constatările expertului judiciar in ceea ce priveşte înţelesul sintagmei "oricare dintre dimensiunile externe mai mare de 50 de cm din perspectiva pronumelului nehotărât "oricare", din definiţia aparatelor de mari dimensiuni prevăzuta de Anexa 2 Categoria 4 din O.U.G. nr. 5/2015.

Atât expertul judiciar cât şi expertul parte, au constatat că centralele termice x sunt din punct de vedere tehnic si funcţional echipamente de transfer termic, încadrarea acestora în categoria echipamentelor de mari dimensiuni fiind eronată şi prin prisma definiţiei date de O.U.G. nr. 5/2015 echipamentelor de mari dimensiuni, având în vedere că "oricare" conform logicii aplicate si conform DEX-ului român presupune că fiecare latură a echipamentului trebuie sa fie mai mare de 50 cm, nu doar o latură.

Mai arată recurenta că, potrivit jurisprudenţei instanţei de la Strasbourg, noţiunea de proces echitabil presupune ca o instanţă internă, care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa, să fi examinat totuşi, în mod real, problemele esenţiale care i-au fost supuse şi nu doar să reia pur şi simplu concluziile uneia dintre părţi.

Pe de altă parte, dreptul la un proces echitabil include, printre altele, dreptul părţilor de a prezenta observaţiile/apărările pe care le consideră pertinente pentru cauza lor.

Art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului implică, mai ales în sarcina instanţei, obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, al argumentelor şi al elementelor probatorii ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa.

In ceea ce priveşte cel de-al doilea motiv de recurs, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material", recurenta învederează că prin sentinţa recurată s-au interpretat şi aplicat în mod eronat dispoziţiile O.U.G. nr. 5/2015, extinzându-se sfera de aplicare a acestui act normativ dincolo de domeniul său intrinsec, explicit, de aplicare.

Aplicarea eronată a O.U.G. nr. 5/2015 este consecinţa interpretării eronate a principiului interpretării conforme a dreptului intem, acesta din urmă fiind temeiul în baza căruia instanţa a extins aplicabilitatea dispoziţiilor O.U.G. nr. 5/2015 la echipamente neprevăzute de acest act normativ.

Astfel, O.U.G. nr. 5/2015 care reglementează la nivel naţional echipamentele electrice si electronice si care reprezintă transpunerea naţională a Directivei 2012/19/UE, prevede, în forma transpusă de legiuitorul român, categorii limitative, enumerative, de echipamente la care se aplică.

Motivând că trebuie sa se ajungă la scopul urmărit de Directiva Europeana 2012/19/UE, instanţa a extins aplicabilitatea O.U.G. nr. 5/2015 si la echipamente neprevăzute de act act normativ, prin invocarea eronată a principiului interpretării conforme a dreptului intern.

In ceea ce priveşte principiul interpretării conforme a dreptului intern, recurenta precizează că Directivele europene nu au aplicabilitate directă, fiind necesară transpunerea lor în dreptul naţional al statelor membre.

Insă, pentru protejarea intereselor individuale ale particularilor, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a oferit instrumente juridice menite a înlesni atingerea acestui deziderat precum mecanismul efectului direct vertical al directivelor, interpretarea dreptului naţional în conformitate cu prevederile directivei şi într-un stadiu ceva mai recent, principiul responsabilităţii delictuale statale pentru prejudiciul cauzat indivizilor prin încălcarea dreptului comunitar.

Curtea Europeana de Justiţie a adoptat o abordare novatoare a problematicii efectului direct, arătând că atât timp cât prevederile dreptului european sunt suficient de operaţionale prin insăşi natura lor, atunci respectivele prevederi beneficiază de efect direct.

În mod special, directivele, ca instrumente predilecte de armonizare a legislaţiilor statelor membre, potrivit jurisprudentei Curţii Europene de Justiţie, sunt capabile a conferi drepturi individuale, care pot fi invocate împotriva statelor membre, în faţa instanţelor naţionale.

Efectul direct a unei directive este recunoscut doar intr-un singur sens, doar intr-o direcţie, de la particular către autorităţile statului ("Cauza C-41/74 Yvonne van DuynlHome Office), nu şi invers, de la stat către particulari (hotărârea din data de 5 aprilie 1979, Ratti) nici de la particular către particular (n Cauza C-152/84 M. H. MarshalllSouthampton and South-West Hampshire Area Health Authoritv (învăţământ)

Aşa fiind, în situaţia in care exista o diferenţă de substanţă între dispoziţiile comunitare şi cele naţionale, datorate netranspunerii suficiente a unei directive, statul nu poate obţine avantaje ca urmare a omisiunilor sale.

In cazul dedus judecăţii, Curtea de Apel Bacău a aplicat extensiv şi eronat O.U.G. nr. 5/2015 prin referire la dispoziţiile din Directiva 2012/19/UE care menţionează că anexele cuprind categorii orientative de echipamente, spre deosebire clară de O.U.G. nr. 5/2015, creând astfel un prejudiciu major recurentei.

2. Apărările intimatei

Intimata Administraţia Fondului pentru Mediu (AFM) a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că instanţa de fond a prezentat motivele care au determinat-o să pronunţe soluţia respingerii cererii de chemare în judecată., iar simpla nemulţumire a părţii recurente de hotărârea pronunţată nu este suficientă pentru a conduce la o altă concluzie.

Intimata mai arată că recurenta reia susţinerile din acţiunea formulat şi că interpretarea dată prevederilor legale incidente este corectă.

3. Procedura de soluţionare a recursului.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 10 ianuarie 2023, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 20 septembrie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

III. Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin recursul formulat, recurenta invocă cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.

Motivul de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. vizează ipoteze variate, precum nemotivarea, motivarea insuficientă, confuză sau motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Or, lecturând sentinţa civilă atacată, Înalta Curte constată stabilirea în conţinutul acesteia a situaţiei de fapt, încadrarea în drept, examinarea argumentelor relevante ale părţilor, expunerea raţionamentului logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată; în plus, considerentele dezvoltate de prima instanţă sunt în legătură cu obiectul cererii de chemare în judecată şi cu soluţia pronunţată. În consecinţă, Înalta Curte constată că respectivele considerente sunt detaliate în mod corespunzător obligaţiei legale de motivare a hotărârii pronunţate şi nu rezultă a cuprinde motive contradictorii sau numai motive străine de natura cauzei, astfel încât un astfel de motiv de casare/nelegalitate nu este incident.

Instanţa de judecată nu este obligată legal să răspundă oricărui argument de fapt şi de drept invocat de parte, ci să analizeze chestiunea litigioasă, sens în care poate să analizeze global argumentele respective, printr-un raţionament juridic de sinteză, ori să analizeze un singur aspect considerat esenţial - ceea ce face de prisos analiza restului argumentelor menţionate în cererea de chemare în judecată în sprijinul aceluiaşi motiv, astfel că omisiunea de a cerceta un anumit argument sau o afirmaţie a unei părţi nu deschide calea recursului pentru nemotivare.

Simplul fapt că acele considerente expuse de prima instanţă nu concordă modului în care apreciază partea recurentă că trebuia motivată hotărârea judecătorească în acest proces nu determină incidenţa motivului de casare în discuţie, după cum acesta nu trebuie confundat nici cu motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 noul C. proc. civ., prin intermediul căruia se poate critica aplicarea de către prima instanţă a dreptului material.

Cât despre faptul că prima instanţă a înlăturat concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, Înalta Curte reţine că expertiza este o probă care are aceeaşi valoare probatorie ca celelalte probe, iar instanţa trebuie să dea eficienţă fiecăreia prin coroborare cu celelalte, astfel că poate să valorifice parţial concluziile unui raport de expertiză tehnică dispus în cauză.

Motivul de casare/nelegalitate de la art. 488 alin. (1) pct. 8 noul C. proc. civ. intervine în caz de încălcare prin hotărâre sau aplicare greşită a nomelor de drept material, fiind incident acest motiv atunci când instanţa de fond, deşi a recurs la textele de lege substanţială aplicabile speţei, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauză, contrar criticilor recurentei, prima instanţă a făcut o corectă aplicare şi interpretare a normelor de drept material, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, în esenţă, problema care se trebuie clarificată în cauză vizează calificarea centralelor termice pe gaz marca x în categoria echipamentelor electrice şi electronice şi, pe cale de consecinţă, incidenţa în cauză a prevederilor O.U.G. nr. 5/2015.

În acest sens, Înalta Curte notează că, începând cu 15.08.2018, O.U.G. nr. 5/2015 a introdus o nouă clasificare a produselor incluse în sfera sa de aplicare, astfel cum se arată în articolul 2.

Potrivit acestuia, prevederile ordonanţei de urgenţă se aplică echipamentelor electrice şi electronice (EEE): a) până la data de 14 august 2018, pentru EEE incluse în categoriile prevăzute în anexa nr. 1, cu excepţia celor prevăzute la art. 4; b) de la data de 15 august 2018, pentru toate EEE clasificate în categoriile prevăzute în anexa nr. 2, cu excepţia celor prevăzute la art. 4 şi 5.

Cele 10 foste categorii de produse din Anexa 1 sunt clasificate începând cu 15.08.2018, în 6 categorii, astfel că aparatele de uz casnic de mari dimensiuni din Anexa 1 se regăsesc în Anexa 2 în: categoria 1 - echipamente de transfer termic; categoria 4 - Echipamente de mari dimensiuni, având oricare dintre dimensiunile externe mai mare de 50 cm, inclusiv. Această categorie nu include echipamentele prevăzute la categoria 1.

Aşadar, începând cu 15.08.2018, s-a introdus o nouă clasificare a produselor incluse în sfera de aplicare a O.U.G. nr. 5/2015, în sensul că cele 10 categorii de produse din Anexa 1 sunt clasificate începând cu această dată în 6 categorii din cuprinsul Anexei 2.

Pentru perioada subsecventă, aparatele de uz casnic de mari dimensiuni se regăsesc în Anexa 2, în categoria 1 - echipamente de transfer termic, inclusiv frigidere, congelatoare, aparate de aer condiţionat, pompe de căldură şi alte echipamente de transfer termic şi categoria 4 - echipamente de mari dimensiuni, inclusiv maşini de spălat rufe, maşini de gătit, plite electrice, maşini de spălat vase şi altele.

Pe cale de consecinţă, contrar criticilor recurentei, pentru perioada ulterioară datei de 15 august 2018, centralele termice pe gaz x se încadrează în categoria echipamentelor de mari dimensiuni.

Excluderile sunt prevăzute de art. 4 şi 5 din O.U.G. nr. 5/2015, care reglementează strict situaţiile în care prevederile ordonanţei nu se aplică, ceea ce înseamnă că orice echipament care corespunde definiţiei EEE prevăzută în Anexa 5 din O.U.G. nr. 5/2015 şi nu face parte din excluderile menţionate explicit la art. 4 şi 5 din O.U.G. nr. 5/2015, intră în domeniul de aplicare al ordonanţei.

Or, centralele termice B. produse de S.C. A. S.R.L. nu se încadrează în niciuna dintre situaţiile de excepţie menţionate.

Astfel cum corect a reţinut prima instanţă, faptul că centralele termice B. nu sunt incluse la categoria 1 nu înseamnă că ele exceptate din categoria EEE pentru care se aplică O.U.G. nr. 5/2015 sau Directiva 2012/19/UE, ci înseamnă doar că ele se încadrează într-o altă categorie, respectiv în categoria 4 - Echipamente de mari dimensiuni, având oricare dintre dimensiunile externe mai mare de 50 cm, inclusiv.

Cât despre caracterul limitativ sau exhaustiv al listelor cuprinse în anexele O.U.G. nr. 5/2015 cu privire la produsele/echipamentele care fac obiectul de reglementare a acestei ordonanţe de urgenţă, se observă, din analiza comparativă a prevederilor Directivei 2012/19/UE şi ale ordonanţei de transpunere că, în timp ce art. 2 din directivă arată că Anexa II cuprinde o listă orientativă a EEE care fac parte din categoriile prevăzute în anexa I, Anexa IV cuprinde o listă neexhaustivă a EEE care fac parte din categoriile prevăzute în anexa III.

În procesul de transpunere, legiuitorul naţional a eliminat menţiunea "listă orientativă" pentru EEE care fac parte din categoriile prevăzute în anexa I şi "listă neexhaustivă" a EEE care fac parte din categoriile prevăzute în anexa III, menţionând că anexele 3 şi 4 cuprind "lista" din care fac parte categoriile prevăzute în anexele 1 şi 2.

Cu toate acestea, însă, raportarea la Directiva 2012/19/UE trebuie realizată din perspectiva aplicării principiului interpretării conforme a dreptului intern, astfel cum este acesta ilustrat în jurisprudenţa CJUE reţinută de instanţa de fond.

Astfel, în Hotărârea din 24 iunie 2019, pronunţată în cauza C-573/17, CJUE a arătat că "La aplicarea dreptului intern, aceste autorităţi sunt obligate, aşadar, în măsura posibilului, să interpreteze dispoziţiile acestuia în lumina textului şi a finalităţii deciziei-cadru pentru a atinge rezultatul urmărit de aceasta (...) 76. De asemenea, principiul interpretării conforme nu poate servi drept temei al unei interpretări contra legem a dreptului naţional (...). Cu alte cuvinte, obligaţia de interpretare conformă încetează în cazul în care dreptul naţional nu poate primi o aplicare astfel încât să conducă la un rezultat compatibil cu cel vizat de decizia-cadru în discuţie (...). 77. În aceste condiţii, principiul interpretării conforme impune luarea în considerare a ansamblului dreptului intern şi aplicarea metodelor de interpretare recunoscute de acesta, pentru a garanta efectivitatea deplină a deciziei-cadru în discuţie şi pentru a identifica o soluţie conformă cu finalitatea urmărită de aceasta (...)".

Tot astfel, în hotărârile CJUE din cauzele C-44/21, C-261/20, C-181/20 sau C-282/10, precum şi în Hotărârea din cauza C-105/21, CJUE a arătat: "81. Având în vedere această constatare, trebuie amintit, în al doilea rând, că principiul supremaţiei dreptului Uniunii consacră preeminenţa dreptului Uniunii asupra dreptului statelor membre şi impune, prin urmare, tuturor entităţilor statelor membre să asigure efectul deplin al diferitelor norme ale Uniunii, întrucât dreptul statelor membre nu poate afecta efectul recunoscut acestor diferite norme pe teritoriul statelor menţionate (...). 82. Chiar dacă Decizia-cadru 2002/584 este lipsită de efect direct în temeiul Tratatului UE însuşi, caracterul său obligatoriu determină pentru autorităţile naţionale o obligaţie de interpretare conformă a dreptului lor intern începând de la data expirării termenului de transpunere a acestei decizii-cadru (...). 83. Deşi principiul interpretării conforme nu poate servi drept temei pentru o interpretare contra legem a dreptului intern al unui stat membru, el impune totuşi să se ia în considerare ansamblul acestui drept intern şi să se aplice metodele de interpretare recunoscute de acesta pentru a garanta efectivitatea deplină a deciziei-cadru în cauză şi pentru a ajunge la o soluţie conformă cu finalitatea urmărită de aceasta (...). 84. Având în vedere consideraţiile care precedă, trebuie să se răspundă la a doua întrebare că principiul supremaţiei dreptului Uniunii trebuie interpretat în sensul că impune autorităţii judiciare emitente să efectueze, în măsura posibilului, o interpretare conformă a dreptului său naţional care să îi permită să asigure un rezultat compatibil cu finalitatea urmărită de Decizia-cadru 2002/584, care se opune ca, în temeiul dreptului naţional, această autoritate să fie obligată să transmită persoanei vizate de un mandat european de arestare, înainte de predarea sa către autorităţile judiciare din statul membru emitent, decizia naţională privind arestarea sa şi informaţiile referitoare la posibilităţile de exercitare a unei căi de atac împotriva acestei decizii".

Aşa fiind, cât timp centralele termice marca x produse de către recurentă fac parte din categoria echipamentelor electrice şi electronice, intrând prin urmare, în obiectul de reglementare al O.U.G. nr. 5/2015, şi, în acelaşi timp, acestea nu se regăsesc printre excepţiile prevăzute de actul normativ intern, finalitatea urmărită de Directiva 2012/19/UE nu poate fi atinsă printr-o interpretare de natură a restrânge sfera de aplicare a ordonanţei de urgenţă doar la EEE expres enumerate ca făcând parte din categoriile de echipamente electrice şi electronice prevăzute în anexele sale, în condiţiile în care standardul minim impus de directiva europeană se raportează la o listă exhaustivă a acestor categorii.

Centralele termice marca x intră în sfera de aplicare a O.U.G. nr. 5/2015, întrucât sunt echipamente electrice şi electronice şi pot fi încadrate în categoriile prevăzute de Anexa 1 şi Anexa 2 din O.U.G. nr. 5/2015.

IV. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul legal al acesteia

Faţă de cele arătate în precedent, fiind neîntemeiate criticile părţilor recurente, în raport de disp. art. 496 noul C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 84 din 23 septembrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 20 septembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.