Admissibility of administrative action to compel recognition of sport fishing rights on public waters based on response to pre-litigation complaint

Şedinţa publică din data de 20 septembrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 16.04.2021 sub nr. x/2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Pescuit şi Acvacultură şi B., a solicitat obligarea pârâtei Agenţia Naţională de Pescuit şi Acvacultură să recunoască dreptul celor ce practică pescuitul sportiv să desfăşoare activităţile de pescuit sportiv şi antrenamentele specifice atât pentru competiţiile locale naţionale mondiale, cât şi cele desfăşurate sub egida sportul pentru toţi aşa cum sunt definite de Legea nr. 69/2000, pe apele publice şi naţionale, aşa cum sunt definite de O.U.G. nr. 23/2008; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 5061/13.09.2021 s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi s-a declinat competenţa de soluţionarea a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Pescuit şi Acvacultură şi B., în favoarea Tribunalul Caraş-Severin.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Caraş-Severin sub nr. x/2021 la data de 26.10.2021.

Prin sentinţa civilă nr. 691/08.12.2021 Tribunalul Caraş-Severin, a invocat din oficiu în baza art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. şi art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004 excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Caraş-Severin pe care a admis-o, a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Pescuit şi Acvacultură şi B. în favoarea Curţii de Apel Timişoara.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara sub nr. x/2021 la data de 04.01.2022.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa nr. 93 din data de 24.02.2022, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Pescuit şi Acvacultură şi B., ca inadmisibilă.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei nr. 93 din data de 24.02.2022, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A. invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, în mod eronat Curtea de Apel a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii având în vedere că, din analiza dispozitivului sentinţei criticate se poate observa că instanţa de fond la motivarea inadmisibilităţii acţiunii se mulţumeşte să citeze doar texte legale, articole ce în realitate dau dreptul reclamantului de a formula prezenta acţiune în contencios administrativ: art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu prevederile art. 2, alin. (1), lit. a), b), c) şi f) din aceeaşi lege.

Totodată susţine că, art. 5 din Legea nr. 554/2004 stabileşte imperativ actele nesupuse controlului contenciosului administrativ:

(1) Nu pot fi atacate în contenciosul administrativ:

a) actele administrative ale autorităţilor publice care privesc raporturile acestora cu Parlamentul;

b) actele de comandament cu caracter militar.

(2) Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desfiinţarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară.

(3) în litigiile referitoare la actele administrative emise pentru aplicarea regimului stării de război, al stării de asediu sau al celei de urgenţă, cele care privesc apărarea şi securitatea naţională ori cele emise pentru restabilirea ordinii publice, precum şi pentru înlăturarea consecinţelor calamităţilor naturale, epidemiilor şi epizootiilor nu sunt aplicabile prevederile art. 14."

Din analiza acestui text de lege rezultă clar că actul dedus judecăţii nu face parte din categoria actelor cărora nu li se aplică prezenta lege.

Referitor la interesul legitim privat care este definit ca posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor şi previzibil, prefigurat se referă la posibilitatea de a putea desfăşura activitatea de pescuit sportiv pe habitatele piscicole naturale aşa cum sunt definite de capitolul 5 din Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 23/2008 privind pescuitul şi acvacultura cu modificările şi completările ulterioare şi în ansamblul ei, iar referitor la interes legitim public care este definit ca interesul care vizează ordinea de drept şi democraţia constituţională, garantarea drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale ale cetăţenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competenţei autorităţilor publice are incidenţă asupra art. 49, alin. (5) din Constituţia României.

Ţinând cont de cele arătate rezultă clar faptul că acţiunea formulată este admisibilă şi pe cale de consecinţă se impune casarea sentinţei 93/24.02.2022 şi rejudecând cauza pe fond solicită admiterea cererii deduse judecăţii, să se constate că prin răspunsul dat Agenţia Naţională de Pescuit şi Acvacultura îi încalcă dreptul de a practica pescuitul sportiv în habitatele piscicole naturale din România (apele publice) implicit accesul la resursele acvatice vii, drept garantat de stat şi pe cale de consecinţă să se constate faptul că în calitate de pescar sportiv practică pescuitul sportiv în habitatele piscicole naturale din România (apele publice) în mod legal, precum şi obligarea pârâtei să îi recunoască şi să îi garanteze dreptul de a practica pescuitul sportiv în baza actelor eliberate de B. în acest sens, în speţă autorizaţia care atestă calitatea de sportiv de performantă şi a legitimaţiei sportive eliberate de B..

Referitor la remarca pârâtei "reclamantul doreşte ca instanţa să se substituie pârâtei şi să recunoască valabilitatea unui act emis de entităţi private (club sportiv şi FRPS) ca având aceleaşi efecte juridice (aceleaşi drepturi) ca şi un permis de pescuit emis de ANPA, cu depăşirea limitelor legate stabilite de lege (O.U.G. nr. 23/2008)", recurentul-reclamant arată că în realitate prezentarea făcută de pârâtă este tendenţioasă cu încălcarea vădită a prevederilor legale, având în vedere că prin cererea dedusă judecăţii a solicitat obligarea pârâtei de a respecta prevederile Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 23/2008 privind pescuitul şi acvacultura, cu modificările şi completările ulterioare," secţiunea 5 - Pescuitul recreativ/sportiv în habitatele piscicole naturale, art. 23, alin. (1).

Prin pescuit recreativ sportiv se înţelege pescuitul efectuat cu undiţa sau cu lanseta, în scop de agrement/performanţă, pe baza unui permis nominal emis de către administratorul resurselor acvatice vii şi eliberat de acesta sau de asociaţiile de pescari sportivi, după caz, fără perceperea de taxe şi tarife, obligând-o să îi recunoască un drept stabilit prin act normativ aşa cum este consfinţit de prevederile legale sus menţionate.

În ceea ce priveşte invocarea de către pârâtă a Ordinului nr. 60 din 8 martie 2017 privind accesul la resursele acvatice vii din domeniul public al statului în vederea practicării pescuitului recreativ în habitatele piscicole naturale, cu excepţia Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării" aceasta nu are legătură cu pescuitul sportiv, fiind un act normativ special în materia legislativă a pescuitului şi acvaculturii ce se referă doar la accesul la resursele acvatice vii din domeniul public al statului în vederea practicării pescuitului recreativ în habitatele piscicole naturale nefăcând vorbire sub nici o formă de pescuitul sportiv, rezultă clar că în materia pescuitului sportiv se aplică legislaţia generală în materie Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 23/2008 privind pescuitul şi acvacultura, cu modificările şi completările ulterioare coroborată cu prevederile Legea educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

În continuare pârâta, având aceeaşi sursă - C. B. oficial - vorbeşte de existenţa unor fapte penale, fals şi înşelăciune, fără a le dovedi prin existenţa unor plângeri formulate şi începerea cercetărilor penale sau existenţa unor dosare penale pe rolul instanţelor sau soluţionate în acest sens, încercând doar prin mijloace "neortodoxe" să distragă atenţia instanţei de la fondul cauzei prin prezentarea unor situaţii aparent foarte grave, situaţii nedovedite şi inexistente, ce nu au legătură cu cauza dedusă judecăţii şi nu îi sunt opozabile, reclamantul neputând avea calitate procesuală nici activă nici pasivă în cadrul, ipotetic, al existenţei unor procese cu acest obiect, însă ca terţă persoană beneficiară de serviciile B. prezumă că toate documentele eliberate de aceasta sunt legale până când nu se constată contrariul conform legislaţiei Române de către organele şi instituţiile statului abilitate prin pronunţarea unor sentinţe definitive şi irevocabile. Din datele pe care le-a obţinut, autorii paginii C. intitulată B. - oficial, fac obiectul unei cercetări penale înregistrate la Parchetul de pe lângă Judecătoria Alba Iulia pentru fals informatic, în dosarul nr. x/2021.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat având în vedere că, legitimaţia de pescar sportiv nu atestă dreptul de a practica pescuitul recreativ oriunde în cadrul apelor interioare publice, ci doar dreptul de a reprezenta clubul sportiv din care face parte la competiţii organizate de federaţie. Cererea astfel cu a fost formulată contravine legii, se bazează pe raţionamente false, ANPA nu discriminează pescarii sportivi şi nu restricţionează/limitează accesul la practicarea acestui sport. Reclamantul, ca şi toţi ceilalţi practicanţi ai acestui sport, sunt liberi a se adresa amenajărilor piscicole private, deţinute pe bază de contract de operatori economici, care se ocupă cu acest aspect. Pescuitul sportiv se poate face pe apele publice doar cu acordul prealabil al administratorului resursei acvatice vii.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 28 iulie 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 22 februarie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia instanţei de recurs.

Analizând sentinţa atacată prin prisma cadrului legal incident speţei deduse judecăţii, precum şi prin raportare la criticile formulate de recurenţii-pârâţi, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Recurentul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o cerere prin care a solicitat obligarea pârâtei Agenţia Naţională de Pescuit şi Acvacultură să recunoască dreptul celor ce practică pescuitul sportiv să desfăşoare activităţile de pescuit sportiv şi antrenamentele specifice atât pentru competiţiile locale naţionale mondiale, cât şi cele desfăşurate sub egida sportul pentru toţi aşa cum sunt definite de Legea nr. 69/2000, pe apele publice şi naţionale, aşa cum sunt definite de O.U.G. nr. 23/2008; cu cheltuieli de judecată.

Prima instanţă a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Pescuit şi Acvacultură şi B., ca inadmisibilă, reţinând în esenţă că, raportat la modul cum a fost formulată acţiunea, se dovedeşte a fi întemeiată excepţia inadmisibilităţii acţiunii, în considerarea lipsei oricărui act administrativ prin care să-i fi fost vătămat dreptul/interesul legitim de a practica pescuitul sportiv al reclamantului de către autoritatea publică în cauză şi care să fi fost supus controlului de legalitate efectuat de instanţa de contencios administrativ.

Învestită cu soluţionarea cererii de recurs, Înalta Curte constată că prin intermediul cererii de recurs se susţine incidenţa cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Criticile formulate de recurentul-reclamant subsumate motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., republicat, sunt nefondate.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, precum şi cele pentru care s-au admis ori s-au înlăturat cererile părţilor.

Motivarea hotărârii este necesară pentru ca părţile să cunoască motivele ce au fost avute în vedere de către instanţă în pronunţarea soluţiei, iar instanţa ierarhic superioară să aibă în vedere, în aprecierea legalităţii şi temeiniciei hotărârii, şi considerentele pentru care s-a pronunţat soluţia respectivă.

Obligaţia legală a instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată, are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant, şi, nu în ultimul rând, raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată.

Plecând de la aceste coordonate teoretice, instanţa de control judiciar constată că hotărârea pronunţată de prima instanţă satisface cerinţele prevăzute de art. 425, alin. (1), lit. b) din C. proc. civ., republicat, în considerentele acesteia regăsindu-se motivele de fapt şi de drept care au determinat formarea convingerii instanţei.

Cu privire la motivul de recurs prin care se invocă dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că potrivit acestui motiv, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa, deşi a recurs la textele de lege aplicabile speţei, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

Subsumat acestui motiv de casare se invocă interpretarea sau aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. a), b), c) şi f) din aceeaşi lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă adresată autorităţii publice emitente sau dacă nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art. 7 alin. (4), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea, în tot sau în parte, a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept al său, recunoscut de lege, prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a cererii."

Aşadar, legea contenciosului administrativ reglementează atât dreptul persoanelor fizice şi juridice de drept privat de a ataca în instanţă acte administrative, precum şi dreptul de a pretinde o anumită conduită autorităţii publice în limitele în care le este permis, stabilind în mod neechivoc faptul ca interesul să decurgă din încălcarea unui drept subiectiv sau a unui interes legitim privat.

Dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. a) şi b) din acelaşi act normativ definesc:

a) persoana vătămată - orice persoană fizică sau juridică ori grup de persoane fizice, titulare ale unor drepturi subiective sau interese legitime private vătămate prin acte administrative; în sensul prezentei legi, sunt asimilate persoanei vătămate şi organismele sociale care invocă vătămarea unui interes public prin actul administrativ atacat;

b) autoritatea publică - orice organ de stat sau al unităţilor administrativ-teritoriale care acţionează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes public; sunt asimilate autorităţilor publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obţinut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public".

Potrivit definiţiei pe care o dă art. 2 lit. f) din Legea nr. 554/2004, rezultă că:

"contencios administrativ - activitatea de soluţionare de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluţionarea în termen legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim".

Or, ipoteza din cauza de faţă poate fi circumscrisă sferei contenciosului administrativ, având în vedere Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură (ANPA) este instituţie publică centrală de specialitate de interes naţional, cu personalitate juridică, finanţată integral de la bugetul de stat, care funcţionează în subordinea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, în conformitate cu prevederile H.G. nr. 48/2013, iar organizarea şi funcţionarea acesteia este reglementată prin Hotărârea nr. 545 din 9 iunie 2010 privind organizarea, structura şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură, cu modificările si completările ulterioare, iar în cazul reclamantului, faţă de răspunsul dat cu privire la e-mailul din data de 16.03.2021, respectiv din 01.04.2021, înregistrate în cadrul ANPA cu nr. 3205/17.03.2021, respectiv nr. 3779/01.04.2021, acesta urmăreşte obligarea autorităţii publice centrale, astfel cum este definită această noţiune prin dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, la recunoaşterea unui drept.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că în mod greşit a apreciat Curtea de Apel Timişoara că cererea pendinte este inadmisibilă în considerarea lipsei oricărui act administrativ prin care să-i fi fost vătămat dreptul/interesul legitim de a practica pescuitul sportiv al reclamantului de către autoritatea publică, având în vedere că natura litigiului de drept administrativ este dată de raportul juridic creat în urma emiterii adresei nr. x/07.04.2021 de către Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură.

Concluzionând, Înalta Curte constată că sunt fondate criticile recurentului-reclamant, sentinţa recurată fiind pronunţată cu interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor legale incidente cauzei.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei nr. 93 din 24 februarie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 20 septembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.