Negative conflict of jurisdiction in wage recalculation; consolidation of territorial competence via failure to raise exception before first hearing

Şedinţa publică din data de 20 septembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 04.04.2022 pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. x/2022, reclamanta A. a solicitat, în numele şi pentru membri de sindicat din tabelul anexat cererii, în contradictoriu cu pârâtul Penitenciarul de Femei Ploieşti - Târgşorul Nou, recalcularea diferenţelor rezultate din neacordarea drepturilor salariale pe perioada concediilor de odihnă de la data de 01.01.2019 până la 28.09.2021 şi acordarea, în continuare, pe toată perioada raporturilor de muncă, calcularea şi plata diferenţelor salariale rezultate între suma plătită în perioada efectuării concediului şi cea cuvenită în mod legal, ca urmare a recalculării drepturilor salariale pentru perioada concediului, actualizate cu rata dobânzii legale până la data efectivă a plăţii, obligarea pârâtei la actualizarea sumelor datorate potrivit petitelor anterioare cu rata inflaţiei de la data scadenţei fiecăreia până la data efectuării plăţii şi plata eventualelor cheltuieli de judecată.

1.2. Prin încheierea de şedinţă din data de 02.02.2023, Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal a dispus, în dosarul nr. x/2022, disjungerea capătului de cerere privind pe reclamanţii B., C. şi D. şi formarea unui nou dosar, cauza astfel disjunsă primind numărul 465/105/2023.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 63 din data de 02.02.2023, Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Motivând această hotărâre, Tribunalul Prahova a reţinut, în esenţă, că, potrivit înscrisurilor existente la dosarul cauzei, reclamantelor B., C. şi D. au domiciliul în raza teritorială a Municipiului Bucureşti, iar conform prevederilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2018, coroborate cu cele ale art. 87 C. civ. ce definesc noţiunile de "domiciliu" şi "reşedinţă", competenta stabilită de textul de lege mai sus menţionat este una teritorială exclusivă, ceea ce înseamnă că reclamantul trebuie să se adreseze instanţei de la domiciliul sau sediul său, neavând un drept de opţiune între mai multe instanţe.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 2778 din 16 mai 2023, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis, la rându-i, excepţia necompetenţei sale teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalul Prahova şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

În motivarea soluţiei astfel dispuse, Tribunalul Bucureşti a apreciat că invocarea de către Tribunalul Prahova a necompetenţei teritoriale s-a realizat cu încălcarea dispoziţiilor art. 131 C. proc. civ., după primul termen de judecată, fiind incidente, din perspectiva determinării instanţie competente să judece cauza pendinte, aspectele dezlegate prin Decizia nr. 31/2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii.

3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând prezentul conflict negativ de competenţă, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce se succed:

Potrivit art. 131 C. proc. civ. (forma în vigoare la data depunerii cererii de chemare în judecată):

"(1) La primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu. (2) În mod excepţional, în cazul în care pentru stabilirea competenţei sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuţia părţilor şi va acorda un singur termen în acest scop."

În cauza de faţă, Înalta Curte reţine că, în dosarul nr. x/2022 (din care a fost disjuns dosarul nr. x/2023), prin încheierea de şedinţă din data de 21.11.2023 (depusă în copie la dosarul Tribunalului Bucureşti), Tribunalul Prahova s-a declarat competent general, material şi teritorial să soluţioneze cererea de chemare in judecata formulată de A., în numele şi pentru membri de sindicat din tabelul anexat cererii (printre care şi reclamantele B., C. şi D.), a încuviinţat părţilor proba cu înscrisurile aflate la dosar şi, în temeiul art. 244 C. proc. civ., a constatat cercetarea judecătorească încheiată, acordând termen la data de 02.02.2023 pentru dezbaterea fondului.

În raport de astfel de aspecte, instanţa învestită cu soluţionarea regulatorului de competenţa reţine că Tribunalului Prahova a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei sale teritoriale la data de 02.02.2023, după primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate în faţa instanţei şi după ce a pronunţat încheierea interlocutorie prin care a stabilit că îi revine competenţa de soluţionare a cauzei.

Cât priveşte efectele neinvocării în termen a excepţiei necompetenţei teritoriale, Înalta Curte are în vedere Decizia nr. 31/2019, pronunţată în soluţionarea unui recurs în interesul legii, în punctele 65-67 ale căreia s-a statuat astfel:

65. Drept urmare, dacă excepţia de necompetenţă nu a fost invocată în condiţiile menţionate mai sus, atunci necompetenţa instanţei sesizate se acoperă definitiv, cu consecinţa pentru instanţa sesizată a definitivării competenţei de soluţionare a cauzei cu care a fost sesizată, în baza dispoziţiilor art. 130 alin. (2) sau (3) din C. proc. civ.

66. Din interpretarea prevederilor art. 130-131 din C. proc. civ. rezultă că neinvocarea în termen a excepţiei de necompetenţă are ca efect consolidarea competenţei instanţei iniţial sesizate, în condiţiile operării unei prorogări legale de competenţă sui-generis.

67. În situaţia în care instanţa de judecată iniţial necompetentă, devenită însă competentă prin neinvocarea excepţiei în termenul legal, ar fi, totuşi, considerată îndreptăţită să îşi decline competenţa către instanţa pe care o apreciază ca fiind competentă, termenul statuat de lege ar fi superfluu, deoarece declinarea competenţei realizată cu nerespectarea dispoziţiilor legale ar subzista, atât instanţa de trimitere, cât şi instanţa ierarhic superioară care va pronunţa regulatorul de competenţă fiind ţinute de această soluţie.

Concluzionând, invocarea de către Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal a excepţiei necompetenţei teritoriale după termenul stabilit de art. 131 C. proc. civ. are ca efect consolidarea competenţei sale de soluţionare a cauzei, motiv pentru care Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Prahova, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. în numele membrilor şi pe pârâtul Penitenciarul de Femei Ploieşti Târgşorul Nou, în favoarea Tribunalului Prahova, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 20 septembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.