Competence conflict over restitution of statutory health insurance contributions on pensions exceeding 4,000 RON

Şedinţa publică din data de 20 septembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1 Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi sub nr. x/2022, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. şi K. au chemat în judecată pârâţii Guvernul României şi Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, solicitând instanţei să constate vătămarea drepturilor şi intereselor lor legitime, prin măsura reglementată de art. XXIV pct. 12 şi 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021, prin modificarea Codul fiscal, respectiv prin aplicarea cotei de contribuţie la sistemul de sănătate de 10% în cazul pensiilor ce depăşesc suma lunară de 4000 RON, obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor reţinute din pensie cu titlu de CAS, începând cu luna ianuarie 2022 şi până la momentul încetării reţinerii, sume actualizate cu indicele de inflaţie şi a plăţii dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, precum şi obligarea pârâţilor la restituirea sumelor reţinute din pensie cu titlu de CASS, începând cu luna ianuarie 2022 şi până la momentul încetării reţinerii, sume actualizate cu indicele de inflaţie şi a plăţii dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

Totodată, prin acţiune, reclamanţii au invocat şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XXIV pct. 12 şi 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13/2021, în raport cu dispoziţiile art. 44, art. 47, art. 115, art. 125 şi art. 56 din Constituţia României.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1 Prin sentinţa civilă nr. 50 din 15 martie 2023, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. şi K. în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Iaşi a reţinut, în esenţă, că finalitatea urmărita de reclamanţi este acea de a obţine restituirea unor sume reţinute în temeiul dispoziţiilor art. XXIV pct. 12 şi 13 din O.U.G. nr. 130/2021 cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, contribuţii ce sunt incluse în mod expres, prin dispoziţiile art. 1 pct. 11 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, în categoria creanţelor fiscale principale.

Întrucât sumele solicitate reprezintă creanţe fiscale, Curtea de Apel Iaşi a apreciat aplicabile prevederile art. 10 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 554/2004, considerând că simpla chemare în judecată a Guvernului României, ca autoritate publică centrală, nu poate atrage competenţa materială a secţiei de contencios administrativ a curţii de apel, câtă vreme, raportat la obiectul litigiului, este aplicabil criteriul valoric şi nu cel al rangului autorităţii.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 424 din 8 iulie 2023, Tribunalul Iaşi, secţia II civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis, la rândul său, excepţia necompetenţei sale materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea acestuia.

În motivarea hotărârii, Tribunalului Iaşi a reţinut, în esenţă, că reclamanţii au învestit instanţa cu o acţiune întemeiată pe prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004, solicitând, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, constatarea vătămării drepturilor şi intereselor legitime şi plata unor despăgubiri, ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. XXIV din O.U.G. nr. 130/2021, a căror excepţie de neconstituţionalitate reclamanţii au invocat-o.

În opinia Tribunalului, un astfel de tip de acţiune reprezintă o procedură specială care completează cadrul general, ţinând cont atât de specificul acţiunii, cât şi de exigenţele privind termenul rezonabil în cadrul unui proces echitabil, determinată de natura specifică a actelor adoptate de Guvern pe calea delegării legislative prevăzute de art. 115 din Constituţie, iar soluţia legislativă apare ca fiind justificată şi rezonabilă, întrucât, în materia contenciosului administrativ, soluţia pronunţată de Curtea Constituţională, în urma efectuării unui control de constituţionalitate asupra ordonanţelor Guvernului, constituie o condiţie de admisibilitate a acţiunii.

Prin urmare, Tribunalul a apreciat că obiectul prezentului îl litigiu îl constituie solicitarea unei persoane fizice de anulare a unui act normativ emis de Guvernul României, ca autoritate publică centrală, în regim de putere publică, astfel încât competenţa materială revine curţii de apel, în funcţie de rangul autorităţii publice.

3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Analizând prezentul conflict negativ de competenţă, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Iaşi, secţia II civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:

Din perspectiva determinării cadrului analizei deferite soluţionării în prezentul regulator de competenţă, Înalta Curte observă că aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe care şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces (Tribunalului Iaşi, secţia II civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal) îl constituie problema identificării obiectului cauzei deduse soluţionării şi a criteriului de determinare a competenţei aplicabil cauzei, în raport de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reţine că, în cauza pendinte, raportul juridic litigios nu este cel privitor la dreptul la pensie, în sine, nefiind puse în discuţie nici aspecte privind stabilirea unui astfel de drept şi nici neîndeplinirea, în fapt, de către pârâtă, a unei obligaţii de achitare a pensiei.

Ceea ce reclamanţii au solicitat prin cererea de chemare în judecată, a fost constatarea vătămării drepturilor şi intereselor lor prin aplicarea cotei de contribuţie de asigurări de sănătate de 10%, pentru pensiile care depăşesc 4.000 RON, reglementată de art. XXIV pct. 12 şi 13 din O.U.G. nr. 130/2021 şi acordarea despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin aplicarea unei astfel de cote de contribuţie, sub forma restituirii sumelor plătite cu acest titlu, actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală. Se observă, totodată, că reclamanţii au invocat şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XXIV pct. 12 şi pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021 prin raportare la dispoziţiile art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţia României.

În considerarea acestor elemente, instanţa învestită cu regulatorul de competenţă reţine că reperele cadrului procesual obiectiv al cauzei sunt cele ale acţiunii în contencios administrativ reglementate de art. 9 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 554/2004.

Conform unor astfel de prevederi normative, persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă, iar o astfel de acţiune poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative.

Înalta Curte subliniază că verificarea conformităţii actului normativ emis de Guvern - ordonanţa de urgenţă - cu prevederile constituţionale intră în competenţa exclusivă a Curţii Constituţionale, iar prin cererea de chemare în judecată nu s-a solicitat anularea unor acte administrative emise în baza ordonanţei de guvern sau obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ, motiv pentru care nu poate fi reţinută incidenţa criteriului subiectiv de stabilire a competenţei, reglementat de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, privind rangul autorităţii emitente a actului.

În raport, însă, de dispoziţiile art. 1 pct. 11 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, coroborate cu cele ale Titlului V din Codul fiscal, conform cărora reprezintă creanţă fiscală principală dreptul la perceperea impozitelor, taxelor şi contribuţiilor sociale, precum şi dreptul contribuabilului la restituirea sumelor plătite fără a fi datorate şi la rambursarea sumelor cuvenite, în situaţiile şi condiţiile prevăzute de lege, Înalta Curte consideră că, în cauza pendinte, fiind vorba de un litigiu ce priveşte despăgubiri sub forma restituirii unor sume plătite cu titlu de contribuţie socială, este incident criteriul obiectiv/valoric de stabilire a competenţei, reglementat de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Întrucât din piesele dosarului nu rezultă că valoarea sumelor vizate de cererea de chemare în judecată ar depăşi valoarea prag de 3.000.000 de RON stabilită de sus indicatul text normativ, instanţa învestită cu regulatorul de competenţă reţine că revine tribunalului administrativ-fiscal competenţa de a soluţiona o cauză precum cea pendinte, în litigiul de faţă, în raport de prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, competent fiind Tribunalul Iaşi, secţia II civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia II civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. şi K. şi pe pârâţii Guvernul României şi Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia II civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 20 septembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.